Shooting brake. Poate că ați auzit (sau nu) acest termen până acum. Mercedes-Benz l-a scos de la naftalină relativ recent, pentru două modele de serie: întâi pentru CLS Shooting Brake (scos din producție între timp) și mai apoi pentru CLA Shooting Brake (momentan în viață).
Doar că așa cum vom descoperi, cele două modele nu sunt neapărat fidele ideii pure de shooting brake în industria auto, reprezentând doar un exercițiu de marketing strict prin prisma denumirii.
Oarecum firesc, pentru multe persoane din audiență, conceptul de shooting brake vine cu un șir lung de neclarități. Așa se ajunge la întrebarea, extrem de firească, ce e un shooting brake? E un break cu două uși, un coupé mai lung sau un break cu plafon plonjat?
Dacă aruncăm un ochi peste abordările și interpretările producătorilor de-a lungul timpului, am putea spune că un shooting brake ar accepta toate cele trei definiții de mai sus.
În jungla numită industrie auto, fiecare marcă a decis cum ar trebui să arate un shooting brake după pofta departamentului de marketing. Știm deja prea bine că după ani de nișare masivă, astăzi s-a ajuns în punctul în care un SUV poate fi și coupé. Și viceversa. Am încheiat paranteza.
Lingvistic vorbind, scărpinatul în creștetul capului e și mai acerb, fie că înțelegi limba engleză la un nivel de bază sau ești născut în Windsor.
Cele două cuvinte din denumire, luate ca atare, descriu foarte ambiguu (spre deloc) caroseria unei mașini la nivel de trăsături, cu zero indicii despre formă – așa cum e cazul, de exemplu, în cazul caroseriilor wedge – în formă de pană.
Deci de ce „shooting”? Și de ce „brake”?
Vânători și cai necopți
Pentru început, să luăm definiția unui shooting brake așa cum o regăsim explicată în dicționarele limbii engleze. De la mama lor. Din motive evidente, am păstrat versiunea originală, în engleză:
A large carriage-frame (having two or four wheels) with no body, used for breaking in young horses. 1831 J.C. Loudon Encycl. Agric. (ed 2). The training of coach-horses commences with…driving in a brake of four-wheeled frame. 1865 Derby Mercury. A horse-breaker’s drag, or brake, with two horses harnessed to it. Etymology uncertain. Oxford English Dictionary.
Așa cum se observă, termenul e documentat în prima jumătate a anilor 1800 pentru a descrie un șasiu cu roți (două sau patru), practic ca o căruță/trăsură (minus partea de caroserie), folosită pentru a obișnui caii tineri cu povara și restricțiile hamului.
Alte surse dau partea de „brake” ca un termen pentru un fel de dispozitiv care înfrâna caii nărăvași („(to) brake” în engleză are sensul principal de „frână”/„a frâna”).
Bun, autunci de unde vine „shooting”?
Aici devin lucrurile interesante.
În cartea „Motor Body-Building”, scrisă de britanicii Christopher William Terry și Arthur Hall în 1914, termenul de „shooting brake” este atribuit perioadei de la finalul anilor 1800 (deci pe undeva pe la 1890 sau după) pentru a descrie un atelaj cu șasiu alungit, acoperit aproape în întregime, folosit la transportul echipamentului unui grup de vânătoare: puști, muniție, pradă, uneori și câinii de vânătoare.
S-a putut, deci, extrapola că termenul „shooting” a apărut din esența vânătorii, aceea de a trage cu pușca („to shoot”) în animale sălbatice. Cert e că termenul „shooting brake” are origini britanice, la fel ca „estate”, care l-a înlocuit treptat, dar nu complet.
Versiunea Aston Martin
Pe la începutul anilor ’60, David Brown și-ar fi adus câinele de vânătoare într-o ședință cu inginerii, cerându-le să-i construiască o mașină în care să fie suficient loc pentru patruped.
Dacă mai e nevoie de explicații, David Brown era fondatorul și proprietarul companiei Aston Martin, iar mașina pe care o conducea zilnic era superbul DB5 – aparent inadecvat pentru transportul unui cățel (și a echipamentului aferent de vânătoare).
Soluția tehnică a venit prompt: coupé-ul DB5 avea să fie transformat într-un shooting brake.
Exista, însă, o problemă: toată capacitatea de producție de care dispunea Aston Martin în acel moment era întinsă la maxim. Modelul DB5, lansat în 1963, se bucura de un val imens de popularitate după apariția în Goldfinger (1964), ca mașină a lui James Bond (Sean Connery).
Cum domnul Brown ținea mult la etichetă și la relațiile companie-clienți, de noua caroserie și toate modificările necesare pentru ca noul model (sau mai bine zis, noua versiune) DB5 să existe s-a ocupat un carosier independent: Radford Shooting Brakes, compania lui Harold Radford.
Până la urmă, Radford a construit în total 12 modele Aston Martin DB5 Shooting Brake (dintre care 4 cu volan pe stânga), pentru că o mână de clienți au vrut și ei un DB5 reinterpretat astfel. Deh, puterea exemplului.
DB5 Shooting Brake a fost unul dintre primele modele Shooting Brake europene autentice, pure. Ba chiar a primit și un succesor, pe Aston Martin DB6 Shooting Brake (asamblat tot de Radford). Urmat ceva mai târziu de DBS Shooting Brake.
Câte bordeie, atâtea obiceie
Frank Stephenson, designerul american cu origini marocane responsabil pentru o droaie de automobile (Maserati MC12, BMW E53 X5, Fiat 500, McLaren P1, 720S, MP4-12C, Ferrari F430, printre altele) consideră că un shooting brake autentic este acela dezvoltat pe baza unui automobil sport cu două portiere, cu scopul adăugării unui volum mai mare în portbagaj – acolo unde astfel de mașini sunt deficitare prin natura lor.
Dacă mergem pe raționamentului domnului Stephenson – până la urmă, cine suntem noi să-l contrazicem? – exemplele de mai sus (CLA SB și CLS SB) s-ar încadra în afara ideii unui shooting brake pur. În schimb, Aston Martin DB5 Shooting Brake ar pica fix pe definiție.
Acestea fiind spuse, luăm frumos la rând câteva exemple de automobile care se califică pentru ștampila de shooting brake; unele de serie, altele doar concepte pierdute prin mape vechi de presă și ediții uitate ale unor (foste) saloane auto.
De exemplu, Volvo P1800 ES Sport Wagon poate fi considerat un shooting brake.
La fel ca Volvo 480 ES.
Sau mai recent, Volvo C30 poate fi considerat un mic shooting brake.
De Ferrari 250 GT SWB Breadvan nici nu mai are rost să discutăm…
…nici de Reliant Scimitar GTE.
Chiar și BMW Z3 M Coupe poate fi considerat un shooting brake în miniatură.
Că tot am pomenit mai devreme de Aston Martin. Acesta este tot un shooting brake: Aston Martin Vanquish Zagato Shooting Brake, prezentat în 2017.
Până și Chevrolet a încercat marea cu degetul, prin prototipul Nomad. Inspirat de conceptul clasic cu același nume, de la jumătatea anilor ’50.
Dar să ne întoarcem în Europa, la Renault și conceptul Altica.
Sau la Audi și conceptul Shooting Brake.
Nu uităm, bineînțeles, nici de câteva modele Ferrari ceva mai moderne: FF și succesorul său, GTC4Lusso.
Deci de acum înainte, când ești întrebat ce este un shooting brake, sau dacă se iscă discuții aprinse în grupul de prieteni, vei avea răspunsul corect.
Foto principală: Aston Martin/Max Earey