Update: La câteva zile de la prezentarea oficială a lui Milano, oficialii mărcii au decis schimbarea numelui noului SUV, după criticile venite din partea autorităților italiene. Ministrul italian al Industriei a spus că decizia grupului Stellantis de a produce SUV-ul în Polonia încalcă legislația italiană.
“O mașină care poartă numele Milano nu poate fi produsă în Polonia,” a subliniat ministrul Adolfo Urso.
Prin urmare, Milano devine Junior.
“Alfa Romeo a crezut că numele Milano respectă toate prevederile legale, dar pentru că există probleme mult mai importante decât numele unei mașini noi, Alfa Romeo a decis schimbarea numelui în Junior, în spiritul unei bune înțelegeri,” se arată în comunicatul publicat de constructorul italian.
Suntem perfect conștienți că acest moment va rămâne imprimat în istoria brandului. Alegerea numelui Junior a fost o alegere complet naturală, mai ales pentru că acest nume a fost printre opțiunile noastre încă de la început,
a declarat Jean-Philippe Imparato, CEO-ul Alfa Romeo.
În aceste condiții, Milano din textul de mai jos se înlocuiește cu Junior. Mai puțin atunci când denumirea face referire la orașul italian în care a început povestea Alfa Romeo.
Alfa Romeo a prezentat primul model electric de serie al mărcii: Milano. Noul Sport Urban Vehicle – așa cum îl descriu italienii – are de umplut un gol important, gravat în portofoliul companiei odată cu disparițiile lui MiTo și Giulietta. Cu rădăcini tehnice puternice în gama grupului Stellantis (salutăm pe această cale Jeep Avenger și Fiat 600), Milano mai are un rol important: să atragă din publicul general iubitor de SUV-uri, nu doar din fanii înfocați ai mărcii.
Milano în Milano
Pentru evenimentul de prezentare al lui Milano, Alfa Romeo a ales ca punct de atracție orașul Milano. Și nu doar pentru există o relație de omonimie între cele două, ci pentru că metropola italiană e locul în care a luat naștere compania.
Și dacă tot am atins acest punct de referință, n-ar fi rău să tai din caietul de sarcini și scurta istorie a înființării mărcii italiene. Punctele principale, nimic exhaustiv.
În 1906, în Napoli, este fondată Società Italiana Automobili Darracq (SIAD), o subsidiară a constructorului francez de mașini deținut de Alexandre Darracq. La scurt timp de la semnarea contractului cu investitorii italieni, Darracq decide că Napoli n-ar fi un oraș potrivit pentru construcția unei fabrici auto, motiv pentru care cumpără teren în Portello – suburbie a orașului Milano – și continuă proiectul. Cu rezultate slabe la nivel de vânzări, divizia italiană ajunge într-un punct critic. Soluția pentru revigorarea simțurilor vine din partea directorului (și investitorului) Cavalier Ugo Stella, care propune înființarea unei noi companii auto. (Aproape) de la zero.
În iunie 1910 se naște ALFA (Anonima Lombarda Fabbrica Automobili), iar în patrimoniul companiei se găseau fabrica și utilajele fostei SIAD. Practic, Ugo Stella schimbă denumirea din acte, face un rebranding, dar renunță complet la orice schițe și materiale venite pe filieră franceză.
Mâna dreaptă a lui Ugo Stella – pe partea de inginerie – devine Giuseppe Merosi, iar până la finalul lui 1910, ALFA semnează un acord pentru dezvoltarea modelelor 24 HP și 12 HP (cu referire directă la puterea livrată de motoare).
Avântul companiei avea să fie oprit de Primul Război Mondial. Un contract ratat cu statul italian pentru dezvoltarea unor vehicule militare se încheie cu intrarea în lichidare a companiei. Pe fir intră Banca Italiana di Sconto (BIS) care supervizează transferul drepturilor de proprietate către Nicola Romeo &C. Engineering Company. În 1919, transferul e finalizat și, pentru prima dată, în acte apare denumirea Alfa Romeo.
Dar numele Milano nu reprezintă doar locul de naștere al mărcii.
Pentru o companie – indiferent de domeniul în care activează – logoul reprezintă identitatea în fața publicului. Iar numele Milano a stat zvelt pe cartea de vizită a mărcilor ALFA și Alfa Romeo încă din 1910. Și a rămas acolo până în 1972, anul în care compania a deschis o nouă uzină în Pomigliano d’Arco.
Cam atât de strânsă de e legătura dintre Alfa Romeo și Milano.
Pe muchie de cuțit
Și-acum să revenim la motivul pentru care Alfa Romeo a adunat o mână de oameni în sediul Automobile Club Milano și mult mai mulți în fața calculatoarelor: noul SUV de segment B Milano.
Și o să încep cu exteriorul și, bineînțeles, cu designul și dimensiunile. Noul Milano măsoară 4,17 metri lungime, are o lățime de 1,78 de metri și o înălțime de 1,5 metri. Dimensiunile îl plasează la fix în segmentul SUV subcompact, adică acea zonă din piață în care concurența e la fiecare colț de showroom. Sunt vreo 30 de SUV-uri în această categorie, iar dacă filtrezi puțin lucrurile – și-i dai producătorului italian șorțul cu cusături executate manual (cât să miroasă a segment premium) – atunci numărul rivalilor scade simțitor.
Designerii spun că au luat ca puncte de referință diverse modele din istoria companiei și câteva elemente care fac ca o Alfa Romeo să fie o Alfa Romeo: farurile de tip 3+3, elementul kamm tail specific Giuliei TZ, și “scutul” din grilă cu cele două simboluri regăsite și în logoul constructorului.
Jantele standard au 18 inchi, iar în funcție de cât de mult vrei să lucrezi pe partea de look, Alfa Romeo are pe listele de opționale jante cu dimensiuni care ajung la 20 de inchi.
Designul rămâne un lucru subiectiv, dar oamenii cu tastatură și conexiune la internet și-au vărsat deja ofurile prin toate ungherele platformelor social media prin care au apărut poze cu Milano. Cât despre cei doi cenți ai mei: simt un fior care mă trimite cu gândul la perechea Renault Captur (de dinainte de facelift) și Mitsubishi ASX. Nu spun că-i bine sau rău, e doar imaginea generată pe filiera proprie de pachetul retină – nerv optic – posteriorul creierului.
Cu ochii spre șofer
Oficialii Alfa Romeo spun că au gândit un interior orientat către șofer. Să fie cât mai simplu să te descurci odată ce te-ai urcat la volan. Și aici, designerii au presărat simboluri specifice mărcii pe o mulțime de elemente (de la gurile de ventilație și până la tetierele scaunelor).
Instrumentarul de bord digital are 10,25 de inchi și este flancat de “rama de monoclu” specifică mărcii. În centrul planșei de bord se află un ecran care măsoară tot 10,25 de inchi și care este completat de o serie de comenzi fizice (butoane) pentru sistemul de climatizare.
Oficialii Alfa Romeo spun că Milano are un portbagaj cu un volum de 400 de litri, iar în cazul versiunii electrice (o să vedeți imediat și cum stă situația la nivel de motorizări), sub capotă există un spațiu dedicat cablurilor de încărcare.
Pe partea de sisteme de siguranță și asistare – oamenii nu s-au îmbulzit să arunce cu pagini întregi de Word pe tema asta, deci n-am detalii clare, clare – Milano poate fi configurat până în punctul în care devine un model cu Nivel 2 de conducere autonomă. Cam ce vezi și la restul concurenței, nimic ieșit din comun.
Partea digitală e susținută și de o aplicație mobilă (My Alfa Connect) și de un sistem de actualizări over-the-air pentru infotainment.
Electric sau strong-hybrid
Alfa Romeo Milano este primul model electric de serie al mărcii. Are la bază o platformă tehnică folosită și de alte mașini din grupul Stellantis, doar că italienii spun că și-au pus semnătura pe partea de comportament dinamic. O să-i credem pe cuvânt până când apar primele mașini de test.
Și-acum să intrăm în detalii.
Versiunea de bază a lui Milano Elettrica (nume de scenă pentru piața din Italia) va avea un singur motor electric capabil să dezvolte 156 de cai-putere. Energia vine de la o baterie cu capacitate de 54 kWh, iar autonomia maximă este de până la 410 kilometri. Încărcarea acumulatorului poate fi făcută la stații AC (puterea maximă de încărcare e de 11 kW) sau la stații rapide DC (puterea maximă de încărcare e de 100 kW). În al doilea caz, timpul de așteptare pentru 10 – 80% este de 30 de minute.
Fix valori pe care le găsești acum pe Jeep Avenger sau Fiat 600.
Și pentru că Alfa Romeo trebuia să iasă puțin din zona asta a grupului, Milano va fi disponibil și într-o versiune ceva mai acidă. Se va numi Milano Veloce și pornește tot de la un singur motor electric, doar că de această dată dezvoltă 240 de cai-putere. Inginerii au plusat cu un diferențial Torsen și cu o serie de modificări: suspensii mai rigide și o gardă la sol cu 25 de mm mai mică față de versiunea “civilă” Milano Elettrica, bare antiruliu diferite, sistem de frânare cu discuri de 380 de mm pe puntea față, și o direcție mai precisă.
Dacă lucrurile astea vă sunt cunoscute, motivul e unul: Abarth 600e a fost croit cam pe aceleași caracteristici (încă nu există detalii complete despre crossoverul italian ca să le punem față în față cu cele ale lui Milano Veloce). P.S. Și viitorul Lancia Ypsilon HF promite aceeași valoare de putere.
Ultimul pe listă în dreptul motorizărilor este Milano Ibrida.
Ce găsim în spatele denumirii? Un motor pe benzină de 1,2 litri cu trei cilindri care funcționează în ciclul Miller împreună cu o turbină cu geometrie variabilă și un motor electric de 21 kW integrat în transmisia automată cu șase rapoarte. În total, Milano Ibrida dezvoltă 136 de cai putere.
Hibridul la 48V face ca rularea în oraș să aibă loc în procent de 50% în modul electric. Cel puțin asta susțin oficialii mărcii italiene. În plus, Milano Ibrida poate să ruleze electric până la viteze de 150 km/h. Pe ce distanță? Nu avem un răspuns.
Ulterior, Alfa Romeo promite un Milano Ibrida și în configurație cu tracțiune integrală Q4.
Prețuri încă n-avem, dar știm că listele de comenzi se deschid în vara acestui an.
