Cine este și ce vrea Dacia Duster de la noi?
Ei bine, asta da întrebare grea. Ce să zic? Că este unul din modelele care ne-au redat demnitatea ca națiune care iubește, în felul ei ce-i drept, automobilul. Că este un SUV la granița dintre segmentul B și C care a ajuns la a treia generație. Este și modelul care dă o palmă zdravănă multor constructori care-și formează prototipuri de clienți pentru care produc modele pe măsură. O bună parte din acei clienți probabil există, dar prin alte galaxii. Și nu trebuie să fii vreun savant pentru a trage concluzia asta, este suficient să privești vânzările. În același timp este modelul alături de care am crescut ca jurnalist și care a reușit, într-un mod natural, să își facă loc într-un top 10 personal. Un model pe care nu știu de ce sunt tentat să-l alint Robin Hood și vis-à-vis de care scot din tolbă un extra 10% exigență când vine vorba despre feedback-ul din acest test drive.
Trei lucruri noi importante față de generația anterioară.
În primul rând a treia generație Dacia Duster este construită pe o platformă nouă. Este vorba despre platforma CMF-B a Group Renault, platformă care permite adoptarea de soluții electrificate pentru propulsie.
Fără propulsoare diesel pe piața europeană. Da, o decizie care doare pe alocuri: robustul 1.5 dCi are o bază sănătoasă de fani, și da, trebuie să recunosc, era un propulsor care îmbrăca bine acest model.
Versiunea 4×4 este oferită pentru prima dată cu sistemul Terrain Control care oferă 5 moduri de conducere: Auto, Snow, Mud/Sand, Off-Road și ECO.
Ce concurenți are pe piața din România?
O parte din succesul lui Duster se datorează lipsei de rivali în segmentul în care joacă. Marea majoritate a constructorilor au ales să dezvolte, ironic formulat, modele de buget. Cum traduc modele de buget? Au transformat clasicele hatch-uri de segement B și C în niște ”SUV-uri”. Adică tot niște hatch-uri, ceva mai înalte, de regulă fără posibilitatea integrării unui sistem de tracțiune integrală, dar cu ”taxa de timbru” pentru upgrade-ul de imagine atașat. Parol.
Dacia Duster are un preț de bază, în România, de 18.800 euro pentru versiunea ECO-G 100 în echiparea Essential. Fiecare nivel superior de echipare înseamnă un plus între 1.200 și 1.500 euro. Cel mai scump Duster este cel cu motorizare full-hybrid. Costă 26.650 euro. Pentru versiunea 4×4 trebuie să scoți din cont 25.300 euro.
Ce găsim prin alte shoowroom-uri pentru a pune lângă Dacia Duster?
Găsim un MG ZS care are un preț de pornire ușor mai mic, de 17.950 euro. De acești bani primești un propulsor atmosferic de 1.5 litri care dezvoltă 106 CP și 141 Nm. Puterea ajunge doar la puntea față via o cutie manuală cu 5 trepte. Vârful de gamă este echipat cu un propulsor turbo de 999 cmc care dezvoltă 111 CP și 160 Nm. Vorbim de o tracțiune cu o cutie automată cu 6 trepte și un preț de 22.600 euro.
Suzuki Vitara este un rival clasic pentru Duster. Versiunea de bază – Vitara Mild Hybrid 48V COOL 1.4 6MT 2WD are un preț de 19.310 euro. Iar prețurile evoluează pentru motorizarea mild hybrid până la 25.990 euro. De acești bani primești Vitara Mild Hybrid 48V Luxus 1.4 6MT Allgrip Select. De la 24.910 euro poți începe să-ți configurezi versiunea Strong Hybrid 140V cu propulsor de 1.5 litri, motor electric de 33 CP și 60 Nm, cutie automată și tracțiune față. Vârful de gamă cu tracțiune integrală are un preț de pornire de 30.400 euro.
Mi-aș face curaj să invit la această masă și un Peugeot 2008. Cu propulsor 1.2 Puretech și echiparea de bază, prețul pornește de 22.800 euro. Pentru același propulsor, dar care oferă 130 CP și echiparea GT, prețul pleacă de la 29.300 euro. Pentru motorizări hybrid sau EV, vorbim de plus 30.000 euro, și chiar plus 40.000 euro.
Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?
La primul contact am avut șansa să relaționez pe distanțe rezonabile, pentru a-mi zugrăvi o imagine clară, cu Duster 1.2 Tce 130 și Duster Hybrid. Am avut și o mică sesiune de test într-un poligon offroad cu versiunea 1.2 TCe 130 4×4. Pe ce aș da banii? Destul de grea întrebarea, pentru că versiunea Hybrid are multe puncte forte, dar în final banii s-ar duce pe versiunea 4×4. Chiar dacă am rulat extrem de puțin cu această versiune, și doar în offroad, a fost destul pentru a mă cuceri. Da, știu că este oferită doar în versiune cu o cutie manuală, dar accept asta. Totuși, ca notă generală, plusul major vine de la adoptarea platformei CMF-B. Tot ce înseamnă sunet – fie că vorbim de cel provenit de la trenul de rulare/ suspensie sau cel venit de la anvelope în timpul mersului sau propulsor – este la nivel 2024. Aici mă refer la tonalitate, frecvențe. Apoi, vibrațiile pe care le resimți din spatele volanului sunt și ele din 2024. Ca notă generală, s-a evaporat ușorul aer rudimentar, arhaic al vechii generații.
A treia generație Duster este un model de astăzi și aceasta este una din marile calități ale noului SUV Dacia.
Cât consumă pe bune și ce autonomie are?
Fiind vorba despre un prim contact, evident lucrurile sunt ușor viciate când vine vorba de consum. Pe o buclă de test în care fiecare a condus în jur de 100 km, urmărești să bifezi toate căsuțele din lista personală când vine vorba de feedback-ul pe care dorești să-l recoltezi. Dar cei de la Dacia au fost suficient de creativi și au desenat un traseu de test complet – urban, autostradă, drumuri secundare, secțiune virajată de munte și offroad. De reținut că Dacia recomandă propulsorul de 1.2 TCe 130 celor care fac drumuri lungi, într-o astfel de exploatare motorul oferă un consum bun. Iar versiunea full-hybrid este recomandată celor care fac marea majoritate a kilometrilor urban.
Dacia Duster 1.2 Tce 130 4×2 Journey
Am fost extrem de curios de noul propulsor. Acest motor turbo cu trei cilindri de 1.199 cmc dezvoltă 131 CP la 4.500 rpm și un cuplu motor de 205 Nm la 1.750 rpm. De reținut că vorbim de o soluție mild hybrid, propulsorul termic fiind ajutat și de un motor electric a cărui putere nu este specificată. Același motor electric are și misiunea de a recupera energie pe care o stochează într-o baterie cu capacitatea totală de 0,8 kWh.
În această configurație, Duster încă este o mașină cu o masă de sub 1,4 tone, mai exact 1.379 kg. Dacia comunică o valoare medie de 5,5 litri/ 100 km rulați pentru această motorizare. Mie computerul de bord mi-a arătat o valoare medie de 6,8 spre 7 litri pe parcursul testului. Valoare ușor alterată de nevoile de a descoperi cum răspunde propulsorul în diferite situații. Personal, mă declar satisfăcut de consum, îl consider foarte bun, ținând cont de regimul în care am exploatat mașina. Cu un rezervor de 50 litri puteți miza pe o autonomie de 700-800 km. Ce-i drept, dacă ești relaxat și ai un drum lung în față, ai șanse să vezi o valoare medie de sub 6 litri. Evident vorbesc de cazul particular al țării noastre unde autostrăzile sunt precum mostrele de parfum.
Dacia Duster Hybrid
În cazul acestei versiuni, Dacia comunică un consum mediu de 5.1 litri/100 km. Cum producătorul zice că această motorizare este una de oraș, primii kilometri i-am făcut urban. Urbanul lor (testul a avut loc în Malaga, Spania) este puțin altfel decât la noi. Marea majoritate a străzilor au limite de viteză de 30 km/h, condusul este relaxat, nu ca la noi unde urbanul este o uriașă saltea tatami și toți vânează o priză bună pentru “a-l face pe celălalt”.
După vreo 10 km rulați urban, consumul mediu era undeva în jurul a 2.4-2.7 litri. Dar în urbanul lor, acolo se poate. Recunosc, surpriza a fost mare. Încurajat de drumurile superb desenate din jurul circuitului Ascari, am pus presiune pe pedala de accelerație. Mai mult de 7 litri nu am putut consuma în medie. Ce-i drept, motorizarea asta este extrem de amabilă cu buzunarul până la 90 km/h. O vei iubi în zona a 70-80 km/h. Aici poți rula lejer cu sub 5 litri. Fii sigur că vei obține un consum mediu în urban mai mic decât cel la drum lung. Autonomie? Urban poți fi în zona 800-900 km, iar mia este accesibilă.
La drum lung o valoare realistă este în jurul a 6-6,5 litri.
Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?
Într-un mod ciudat, aici narațiunea va fi ca în povestea cu Fata babei și fata moșului. Să vorbim puțin de fata babei:
Dacia Duster 1.2 TCe 130 4×2 Journey
Versiunea care este recomandată de Dacia celor care iubesc drumurile lungi vine cu o setare urbană. Direcția are o demultiplicare intuitivă, vei doza corect volanul de la primul contact. În schimb, chiar și pentru un trafic urban, gradul de asistare l-am găsit prea mare. Direcția este extrem de ușoară. La primul contact am crezut că gradul de asistare variază în funcție de viteză, dar în cazul modelului testat nu s-a întâmplat acest lucru. Direcția a rămas la fel de ușoară și în cazul rulării pe autostradă la viteze ridicate. Pentru un plus de onestitate, vreau să menționez că modelele testate erau versiuni de pre-serie, prin urmare, o parte din feedback-ul jurnaliștilor se prea poate să se regăsească în versiunea finală. Nu este ceva inventat de Dacia, este o practică frecventă ca producătorii să mai ajusteze setările modelelor de serie după feedback-ul primit de la jurnaliști.
Revenind la versiunea testată, direcția s-a dovedit atât de ușoară încât să implice destul de des mici corecții de trasă la rularea pe autostradă, extrem de sensibilă la orice acțiune voluntară sau nu din partea celui de la volan. Nici pe secțiunile virajate nu mi-a oferit încredere.
O altă bilă nu foarte deschisă la culoare trebuie să o pun și în urna dedicată suspensiei. Prima parte a amortizării la trecerea peste denivelări este bună, chiar dacă o idee cam rigidă. Dar se pierd puncte când vine vorba de controlul volumelor caroseriei, iar rularea pe drumuri ușor denivelate poate conduce la o amplificare a mișcărilor caroseriei, care într-un final, în funcție de viteză, poate influența trasa (poate conduce la contactul imperfect al roților cu suprafața pe care se rulează). V-am spus că voi fi mai exigent. În schimb, stabilitatea pe frânare este foarte bună, chiar și în cazul unor frânări de urgență de la viteze de peste 100 km/h.
Propulsorul însă m-a cucerit. Pe hârtie nu prea îți oferă motive de exaltare. 131 CP și 205 Nm nu par firavi, mai ales îmbrăcați într-o caroserie de SUV. Cele 9,9 secunde necesare atingerii celor 100 km/h reprezintă o valoare corectă, iar viteza maximă de 180 km/h iarăși este în registrul mai mult decât aș avea vreodată nevoie la volanul unui astfel de model.
Dacia Duster Hybrid
Recunosc, după interacțiunea din prima zi cu 1.2 TCe 4×2 Journey, și după reproșurile bifate în agendă, m-am apropiat cu ușoare emoții de full-hybrid a doua zi dimineață. Diferența de kilograme între cele două modele este mică, 76 kg le diferențiază, evident în plus la versiunea hibridă. De la primele sute de metri am realizat că este altă mașină din punct de vedere al setării suspensiei și a gradului de asistare a direcției. La cele două capitole nimic de reproșat, dimpotrivă, salut ceea ce am găsit. Și pentru a fi sigur că nu am lăsat garda jos, din cauza vreunui ecou de patriotism, am adoptat pe alocuri un ritm sportiv – caracterizare blândă, dacă este să fiu sincer. Mașina a reacționat predictibil, progresiv, mi-a dat enorm de multă încredere din spatele volanului, chiar mi-aș fi dorit pe alocuri mai multă putere.
Apropo de sistemul hibrid: acesta este identic cu cel oferit pe Jogger Hybrid. Rețeta o știți: propulsor termic atmosferic de 1.6 litri cu patru cilindri în linie care livrează 91 CP și 144 Nm, un motor electric care poate propulsa mașina cu 49 CP și 205 Nm, un al doilea motor electric de 20 CP și 50 Nm care are rolul de generator, fiind antrenat de motorul termic. La toate acestea se adaugă o baterie cu o capacitate totală de 1.2 kWh (0,85 kWh valoare utilă). Puterea ajunge la puntea față via o cutie automată multimodală, iar puterea totală a sistemului hybrid este de 140 CP.
Cum am menționat la capitolul anterior, versiunea full-hybrid se simte excelent până în viteze de 70-80 km/h, adică va rula deseori electric. Vor fi momente în care tresari, dacă bateria scade sub 25% încărcare, motorul termic va porni și va fi teleportat în ture pentru a produce curent electric cât mai mult și cât mai repede. Sunt momentele în care motorul termic este mult prea prezent în habitaclu. Cred că acesta ar fi singurul reproș adus versiunii Hybrid. În rest, un produs extrem de agreabil.
Dacia Duster 1.2 TCe 4×4 Extreme
Am socializat cu această versiune cam cât te bucuri de anafură la finalul slujbei. Un traseu off-road care a avut puțin peste un 1 km. Evident, marele semn de întrebare: se descurcă acest motoraș când are de dat piept cu ridurile planetei?
Prima probă – urcatul unei pante nu foarte înclinată, dar totuși una cu un unghi rezonabil. Iar acest lucru l-am făcut selectând prima treaptă și apoi nu m-am mai atins de pedale. Să vedem cât cuplu zace în acest motoraș. Mașina a urcat panta cu o lejeritate dezarmantă, fără a simți vreo ezitare din partea motorului termic. La această reușită, un aport semnificativ îl are și componenta de mild hybrid – acel motoraș electric care susține termicul în anumite momente.
La plecare am ales, via selectorul rotativ al sistemului Terrain Control, modul de rulare Mud/ Sand. Aceste moduri de rulare reprezintă, de regulă, diferite setări pentru sistemele de asistență, dar nu știu dacă în cazul acestui pachet de propulsie vine și cu mapări diferite pentru sistemul mild hybrid. La prima întâlnire mai lungă cu noul Duster 4×4 voi adulmeca acest detaliu.
Apoi, am coborât o pantă folosind sistemul Downhill speed control: acesta lucrează în intervalul 0-30 km/h și funcționează în orice treaptă, inclusiv marșarier.
Am trecut în modul Off-Road, care este apropiat ca mod de lucru de ceea ce oferă vechea generație în modul 4×4 Lock. Ne-a ieșit în cale o rampă sănătoasă pe care am îndrăznit să oprim la jumătate pentru a verifica cât de lejer se urnește noul model din astfel de situații și cât de eficient pune puterea la sol. Sistemul de asistare la plecarea în rampă ajută, menține mașina imobilizată până socializezi cu pedalierul. Mă așteptam să fiu nevoit să apelez la mai multe ture pentru a porni, dar nu, a fost aproape o pornire de pe loc obișnuită.
Au existat și câteva zone în care am verificat unghiul de înclinare laterală. Apropo, toate aceste valori ale unghiurilor le poți vizualiza în timp real pe display-ul sistemului infotainment de 10.1 inch, în aplicația All Road. Ce informații îți sunt afișate? Păi: unghiul de înclinare laterală dreapta/stânga al vehiculului, unghiul de tangaj pentru a aprecia pantele la urcare sau coborâre și repartizarea puterii între puntea față și spate (doar pe versiunea 4×4).
Am profitat de o mică porțiune nisipoasă și am încercat o plecare în forță pentru a vedea dacă mașina ezită. Versiunile 4×4 erau echipate cu anvelope All Season. Faptul că Duster este încă o mașină ușoară (versiunea 4×4 are o masă de 1.465 kg) se simte în astfel de situații. Mașina este sprintenă, se pune imediat în mișcare. Am verificat unghiurile de trecere și garda la sol, adică cel de atac de 31 grade, cel de degajare de 36 grade, cel de rampă de 24 grade și garda la sol de 217 mm. Versiunea 4×4 are un unghi de atac mai bun decât restul gamei(24 grade), pentru că bara față are un alt desen în zona inferioară.
Ai parte în off-road de o mână de ajutor de la camerele video care te ajută să poziționezi mașina mai precis. Dacă și rezoluția imaginilor ar fi ceva mai bună, Duster ar câștiga la capitolul calitate percepută. A urmat o secțiune de încrucișare a punților. Personal am fost plăcut impresionat de ușurința dozării puterii și cât de fin poți controla pedalierul. Îți oferă încredere în cazul unor astfel de manevre. Iarăși, am notat cât de eficient trimite puterea la sol: fără momente de ezitare.
Da, prima treaptă este etajată mai scurt, ca la actuala generație, dar la nevoie se poate pleca și cu a doua. Unele detalii au rămas familiare.
Cum ți se pare designul exterior?
Din punctul meu de vedere este una din cele mai frumoase surprize la capitolul design din ultimii ani. O linie nouă, proaspătă, și mai presus de toate este semnată de o echipă de români. Așadar, salut creativitatea și fac o reverență în fața echipei de designeri români. Bravo. Aici aș dori să notez profilul capotei, care din spatele volanului te ajută mult să pui mașina pe trasa dorită.
Cum sunt materialele la interior?
Ceea ce am lăudat la capitolul de mai sus, designul exterior, poate fi cel care penalizează indirect mașina. Faptul că arată atât de bine te face să-l percepi ca un model superior, nu unul care respectă politica Dacia – fără extravaganțe inutile care să crească prețul mașinii. Așa că atunci când urci la volanul mașinii ai ușor alte așteptări. Aceste așteptări sunt pe undeva încurajate și de un design interior care aduce Duster în altă zonă decât ceea ce a oferit până acum. De la o planșă de bord ”însăilată”, s-a ajuns la o planșă de bord studiată ergonomic, unitară din punct de vedere al designului. Practic pot vorbi de un limbaj coerent vizual pentru tot interiorul.
Plastice tari de jur împreujur. Unele sunt amabile pentru că beneficiază de niște texturi plăcute la atingere, altele nu atât de amabile.
Un plus pentru faptul că a fost studiată linia zonei de îmbinare dintre consola centrală și tunelul median. Fiind o persoană înaltă, zona genunchiului drept intra în contact, în trecut (pe generațiile vechi) cu această zonă, iar la drum lung era inconfortabil. Acum, lucrurile se prezintă bine. Doar echiparea Extreme beneficiază de o spumă aplicată pe cotiera portierei, lucru ce aduce un plus de confort. În rest, pe celelalte echipări această zonă este tare.
Nimic de reproșat materialelor de pe scaune sau a celui de pe volan. Am fost plăcut impresionat că mașina vine cu accesorii personalizate, elemente care aduc un plus prin atenția acordată detaliilor. Doar simplul fapt că la interior am găsit covorașe de cauciuc personalizate a fost o tușă plăcută.
Dă-i o notă de la 1 la 10 pentru spațiile de depozitare.
La acest capitol mașina stă foarte bine. Deși sunt un boem visător când vine vorba de obiectele de prin mașină, în general sunt extrem de organizat – trebuie să știu unde găsesc fiecare obiect de care aș avea nevoie. Duster propune buzunare rezonabile ca volum în portierele față și un acces bun la ele. Pe tunelul median ai spații din belșug. La baza consolei se găsește un spațiu generos de depozitare care include și încărcarea prin inducție a telefoanelor. Deasupra acestuia mai există un spațiu de depozitare de dimensiunea unui clasic CD player format 1 DIN, unde poți lăsa un telefon, portofel. Ambele spații au prefăzută o margine ușor înălțată care impiedică obiectele depozitate să evadeze în cazul unei plecări în forță – plăcută atenția la detalii.
În spatele zonei unde este amplasat schimbătorul de viteze(cutie manuală) sau micul selector(cutie automată), mai există un mic spațiu pentru depozitat mărunțișuri (eventual chiar monede) și două suporturi pentru băuturi care ar fi putut fi o idee mai adânci, pentru o stabilitate mai bună a recipientelor înalte. Cotiera găzduiește și ea un spațiu de depozitare.
Locurile spate au buzunare în spătarul scaunelor față, un mic spațiu de depozitare desenat în cotiera față și buzunare în portiere cu un acces ușor incomod dacă pe banchetă sunt trei persoane. Buzunarele sunt aproape de șold. Ca să înțelegi pe deplin poziția lor.
Portbagajul are un volum de 474 litri în versiunea TCe 4×2, versiunea Hybrid are un portbagaj de 430 litri, iar modelul cu tracțiune integrală oferă un volum de 358 litri. Planșeul portbagajului poate fi reglat pe două poziții, fapt ce îți permite ca în poziția mai înaltă să ai un spațiu ascuns unde să depozitezi lucruri mărunte care nu vrei să ”alerge” prin portbagaj.
Acestea fiind spuse, Duster primește de la mine o notă de 9 pentru spațiile de depozitare.
Câți pasageri încap pe bune în mașina asta?
O nouă platformă, dimensiuni aproape identice, dar un ampatament mai mic – vechea generație avea un ampatament de 2.673 mm în versiunea 4×2, noua generație are un ampatament de 2.657 mm.
Cu toate că vorbim despre un ampatament mai mic, spațiul interior este mai mare pentru pasagerii spate. Poate găzduit 5 persoane, desenul banchetei nu va penaliza confortul pasagerului din mijloc, în schimb tunelul median destul de înalt va incomoda puțin. Da, primește aprobarea pentru 5 persoane, cu amendamentul să nu-i trimiteți pe locurile din spate chiar pe cei trei mai masivi din grup. Accesul este bun în mașină, iar deschiderea portierelor spate permite un acces decent, ținând cont de segmentul în care joacă Duster.
Cât de sigură este? A testat-o Euro NCAP?
Noua generație Dacia Duster nu s-a bucurat încă de ospitalitatea Euro NCAP. Dar probabil va fi în playlist-ul următoarei sesiuni. O nouă platformă ar trebui să fie sinonim cu o securitate pasivă și activă mai mare.
Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?
Aș începe enumerarea cu tabloul de bord, care acum are un display de 7 inch care poate afișa informațiile via trei teme. Deși nu iubesc invazia asta de display-uri, apreciez că informațiile sunt clar afișate, fără decoruri hollywoodiene. Totuși, prea mult spațiu liber îmbracă acest display, iar ceva îmi spune că peste niște ani, când va veni facelift-ul acestei generații, acest spațiu va fi umplut de o diagonală mai mare.
Dacia pășește în 2024 și din perspectiva sistemului utilizat – Android Automotive. Foarte interesant găsesc alegerea pentru serviciile de navigație furnizate de Here Maps, care beneficiază de 8 ani actualizări gratuite. O bilă albă pentru sistemul de navigație: precis în ghidare și ușor de urmărit indicațiile. La pornirea mașinii nu pornește și sistemul de navigație. Acesta se activează atunci când este selectată aplicația, iar încărcarea ei durează câteva secunde. O opțiune interesantă. Astfel, sistemul este ceva mai relaxat și nu trebuie să ruleze în fundal și o aplicație care se prea poate să fie extrem de rar folosită în era Apple CarPlay și Android Auto (când aplicații precum Waze sau Google Maps sunt preferate de utilizatori). N-am cum să nu remarc amplasarea ușor ciudată a butoanelor pentru controlul volumului, pe rama superioară a display-ului central.
Actualizarea sistemului de operare se face ”over the air”, fără a mai fi nevoie ca proprietarul să meargă într-un service Dacia.
Și am mai simțit cum lucrează sistemul de menținere a benzii de rulare. Este viu, nu suferă de nicio mahmureală, trage de volan când e cazul, și nu intervine dacă la schimbarea direcției folosești semnalizarea. Simplu și poate cu funcție de educare.
Ai simțit că-i lipsește ceva?
Puțin moale în zonele din jurul șoferului, în special pe panoul portierei.
Ce nivel de echipare să aleg și cât mă costă toată afacerea?
Mașina asta te bucură în echipările superioare – Journey și Extreme. Motorizarea ECO-G 100 este disponibilă în cele două echipări de la același preț – 21.500 euro.
TCe 130 4×2 este disponibil de la 23.100 euro. Versiunea 4×4 costă 25.300 euro, iar pentru hibrid vei plăti 26.650 euro.
Alege motorizarea în funcție de ce ai nevoie, dar echipările superioare merită plusul de bani pentru dotările suplimentare pe care le primești.
Un lucru pentru care merită cumpărată mașina asta?
Pentru că al treilea Duster conservă calitățile generațiilor anterioare care le-au făcut adoptabile de atât de mulți clienți, dar îți oferă șansa să te alinți cu un produs frumos desenat și la zi din punct de vedere tehnic.
Cea mai mare critică pe care i-o poți aduce?
Setarea suspensie și direcția prea ușoară la versiunea 1.2 TCe 4×2
Ai mână liberă să îmbunătățești un element al mașinii. Ce faci?
Aș adopta o textură mai plăcută la atingere pentru plasticele de la interior, în genul celor de la gurile de ventilație.
Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…
… vrei un briceag elvețian de buget.
Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…
… visezi la ceva din altă zonă de preț. Altfel, am stat 15 minute și am căutat motive ”să nu”, și nu prea am găsit.
Tu ți-ai cumpăra-o?
DA! Și cred că aș alegea versiunea 4×4.
Clientul perfect al mașinii?
Privind la vânzările la nivel european, unde Duster este pe podium-ul segmentului când vine vorba de achizițiile făcute de clienți persoane fizice, cred că poate fi o mașină pentru o largă categorie de clienți. Are motorizări adaptate atât pentru utilizare urbană, cât și extraurbană. Versiunea 4×4 promite să rămână un cățărător la fel de agil. Este mai mult o provocare să identific versiunea care te îmbracă cel mai bine, decât să arăt cu degetul spre un potențial client.
La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.
Dacia Duster, bine ai venit în 2024.
