Volvo EX30 nu este doar cel mai accesibil model electric de la Volvo, ci este chiar cel mai ieftin din toată gama. Bine, este și cel mai mic model. Cu o lungime de 4,23 metri, o lățime de 1,84 metri și o înălțime de 1,56 metri, EX30 joacă în liga SUV-urilor subcompacte, așa că ține cont de asta atunci când vine vorba de bagaje.
Pentru două persoane, 9 zile plecate de acasă, spațiul nu a fost o problemă, dar probabil lucrurile ar fi stat puțin diferit dacă în calcul intră mai mulți membri dintr-o familie.
EX30 este oferit în variante cu motor spate și tracțiune pe roțile aferente, respectiv tracțiune integrală și două motoare. În ceea ce privește bateria, poți alege fie varianta de 51 kWh, fie cea de 69 kWh (Extended Range în nomenclatorul Volvo). Mergi „all-in” pe varianta de 69 kWh și dacă e o problemă de costuri, mai bine renunță la tracțiunea integrală. Bine asta înseamnă să renunți și la 428 CP și un cuplu de 543 Nm. Te scarpini în cap? Mda, și eu. Dar dilema asta o poți rezolva doar după ce vezi ce sumă ai pe card.
Atunci când vine vorba de design, suedezii au o filozofie simplă: minimalist cu accent pe funcționalitate și cu linii simple și curate. Și asta vei și primi de la Volvo EX30. Atât la exterior, cât și la interior.
Încă de la prima vedere o să știi că vei conduce un Volvo, doar că gândurile te vor duce la Tesla atunci când vei urca la volan. Primul lucru care-ți sare în ochi este tableta amplasată pe verticală în mijlocul bordului. Și apoi că nu mai ai prea multe alte butoane. Da, aproape toate comenzile se operează pe tabletă și este evident care a fost sursa de inspirație aici.
Am scris și în povestea fiecărei zile din Grecia că mi-a plăcut maxim cum stă mașina pe drum, indiferent că am mers pe autostradă, prin orășelele cu străduțe înguste din Grecia, sau pe drumurile virajate de munte de pe insula Evia. La capitolul acesta aș merge eu „all in” pe Volvo EX30.
Așa cum îți spuneam, ai citit cam în fiecare zi ce mi-a plăcut și ce nu la mașină, așa că acum voi insista mai mult pe partea de cifre legate de consum. Cele oficiale sunt 15,7 kWh/100 km (WLTP mixt) și o autonomie, tot WLTP mixt, de 480 km.
Dar hai să o luăm pe rând să vezi exact cum a fost. În prima zi am plecat din București și după un drum de 590 de kilometri, am ajuns la Zornitza Family Estate. Cu o alimentare la Pravets, în pauza de masă, unde am dus bateria din nou la 100% am ajuns fără probleme, în același timp cu toată lumea, fără să încurc deloc programul turului.
Consumul mediu a fost de 13,9 kWh/100 km, ceea ce însemna o autonomie reală de vreo 460 de kilometri.
În ziua a doua am trecut din Bulgaria în Grecia și am mers o mare parte din cei 250 de kilometri pe autostradă. Pentru prânz fusese programat un pit stop în apropiere de Salonic, motiv numai bun pentru a face o vizită și hub-ului proaspăt inaugurat de partenerii de la PPC blue, stațiile fiind amplasate în parcarea IKEA Salonic. La o aruncătură de băț de locul în care am luat masa. Am plecat apoi spre Halkidiki, pe brațul Sitonia, și probabil știi cum sunt drumurile. Am încheiat ziua cu un consum mediu de 18,8 kWh/100 km și o autonomie reală de 340 km.
La finalul serii am „profitat” de stația de încărcare de la hotel și nu am pierdut deloc timp cu încărcatul în timpul de plajă, să zicem.
Ziua a treia a fost una în care am luat brațul Sitonia la pas și am parcurs undeva la 115 km cu un consum mediu de 14,4 kWh/100 km, ceea ce înseamnă o autonomie reală de 444 km. Cel mai probabil nu vei parcurge niciodată distanța aceasta într-o zi de vacanță în căutarea tavernelor cu mâncare delicioasă, așa că nici măcar nu va trebui să încarci în fiecare zi la hotel.
În ziua următoare mă aștepta un drum de aproape 400 de kilometri până la Glyfa, undeva mai jos de Volos și peninsula Pelion. A ieșit un consum mediu de 20 kWh/100 km, adică o autonomie reală de 319 km. Bateria am încărcat-o la un alt hub PPC blue, cel de la IKEA Larissa. Și n-am stat nici cât să comand un hotdog, întrucât încărcarea completă a bateriei aveam s-o fac la hotelul din Glyfa.
Dacă tu crezi că este complicat să găsești hoteluri care au și o priză pentru încărcarea mașinilor electrice, îți dau un pont: cele mai mișto dintre ele sigur au priză. Așa că indiferent cu ce mașină ai de gând să mergi în vacanță, faptul că un hotel are și priză de încărcare pentru mașini electrice este un element care arată că lucrurile stau bine acolo din toate punctele de vedere.
Din Glyfa am pornit spre Atena, iar o bucată din drum am făcut-o pe mare, cu feribotul. Am traversat pe insula Evia, am mers pe un drum virajat pe insulă și apoi ultima bucată de autostradă până în capitala Greciei. Am evitat centrul orașului și ne-am cazat undeva aproape de Cape Sounio, la un hotel chiar pe malul mării. Am parcurs 191 de kilometri cu un consum mediu de 16,9 kWh/100 km, ceea ce echivalează cu o autonomie reală de 379 km.
A doua zi în Atena a fost una mai relaxată, cu o cină la Patio, un restaurant cu stele Michelin, și nu am parcurs decât vreo 45 de kilometri. Consumul mediu a fost de 17 kWh/100 km, adică o autonomie reală de 375 km.
Am plecat apoi din Atena până la Salonic și am mai oprit doar pentru prânz în Kamena Vourla. Cât am savurat preparatele locale mașina a stat frumos la încărcat la o stație aflată în proximitatea tavernei. În timpul mesei, bateria s-a încărcat suficient cât să nu mai facem o altă oprire până la destinația finală. În total am parcurs 514 km cu un consum mediu de 21 kWh/100 km, deci autonomia reală a fost de 304 km.
Provocarea cea mai mare a fost în ultima zi din tur când am plecat de la Salonic, cu destinația finală București. Adică vreo 700 de kilometri în total. Prima oprire pentru încărcare am făcut-o la o stație rapidă din Bulgaria unde am stat fix 30 de minute (am trecut de 80% din baterie) și apoi am oprit în Sofia pentru prânz. Stația de încărcare a restaurantului era ocupată, așa că am făcut după aceea o scurtă oprire la mall-ul din Sofia unde am încărcat 100%.
Cred că singurul moment din acest tur în care mi-aș fi dorit să nu fiu nevoit să mai opresc pentru o încărcare a fost în Giurgiu, imediat după trecerea frontierei. Am pus mașina la încărcat pentru 10 minute și, din păcate, în benzinăria de acolo opțiunile de a mânca ceva și de a bea o cafea bună erau limitate.
Dacă-mi spunea cineva vreodată că voi pleca în vacanță în Grecia cu o mașină electrică i-aș fi zis că e cel puțin nebun. Nici acum nu știu cum m-am lăsat convins, dar am făcut-o. Și nu a fost nici pe departe atât de complicat, așa cum erau filmele din capul meu.
N-am avut niciodată „range anxiety”, chiar dacă am ajuns la hotel și cu mai puțin de 10% din baterie. N-am pierdut timp cu încărcările, comparativ cu ceilalți colegi din tur care nu aveau nevoie de asta. Da, a fost nevoie de un plan, dar oricum el exista pentru tot turul și chiar dacă plecam singur în vacanță, tot îmi stabileam niște repere pe drum.
Singurul lucru care nu mi-a plăcut atât de mult a fost că unele stații rapide nu au nimic pe lângă. Sunt doar stații rapide, încarci și atât. Mi-a lipsit atmosfera dintr-o benzinărie, mă rog din shop-ul unei benzinării unde poți bea o cafea sau mânca ceva bun.
Ce mi-a plăcut mult la Volvo EX30? Încarcă rapid și consumă decent. În total am parcurs 2.785 de kilometri cu un consum mediu mixt (medie ponderată) de 18,7 kWh/100 km, ceea ce înseamnă o autonomie reală de 352 de kilometri. Adică îți faci treaba chiar și într-un tur în care trebuie să mai rezolvi și o serie de lucruri ce țin de logistică și nu ești doar într-o vacanță.
Fișa mașinii care ne-a însoțit în Cars & Roads Greece by Michelin
by
Green Partner
BT Leasing
Assistance Partner
9695
Presented by
PPC blue
DKV
Server Config