Pentru mine, mașinuțele copilăriei sunt și acum o amintire colorată pe hipocampul din dotare, dar nu neapărat fiindcă mi-ar fi dat afară din cameră numărul lor mare – sau fiindcă sfârșeam dezmembrându-le, curios să aflu ce se ascunde dincolo de învelișul metalic.
Am avut câteva, vreo 2-3, toate de la producători obscuri (deh, Brăila anilor ’90). Țin minte clar un Fiat Tipo 160 albastru care-a făcut mulți metri (sau kilometri?) pe holul de la intrare, unde ocazional îmi antrenam și echipa de fotbal cu nasturi. În fine, divaghez de la subiect.
Versiunea cea mai comună a intrigii din povestea mașinuțelor Hot Wheels sună cam așa: abia întorși dintr-o călătorie prin Europa, Elliot și Ruth Handler le-au dăruit nepoților câteva mașinuțe de jucărie, copii la scara 1:64 ale celor reale, fabricate din metal turnat sub presiune (diecast, în engleză). Cel mai probabil era vorba de machete Matchbox sau Corgi – companii din Marea Britanie. Există și o variantă în care cadoul i-ar fi fost oferit fiului, Kenneth, nu nepoților – rețineți acest nume, discutăm imediat cu mai mult context.
Nepoții sau fiul, depinde pe ce fir al istoriei doriți a călca, încântați la început de micile automobile, s-au plictisit rapid fiindcă acestea rulau greoi, din cauza construcției nerafinate a roților (metal și cauciuc foarte dur), dar și punților față/spate fixe, care nu permiteau o mișcare de rotație. Problema a fost identificată rapid de bunicul/tatăl Elliot, care a luat măsuri: și-a creat propriile machete. Numele: Hot Wheels.
Soții Handler
E imposibil și ușor imoral să purtăm o discuție satisfăcătoare și completă despre HotWheels fără câteva mențiuni despre Elliot Handler și Ruth Handler.
Elliot Handler provenea dintr-o familie de evrei ucraineni. S-a născut în Chicago dar a copilărit în Denver. A studiat designul industrial în Pasadena, California, la Art Centre College of Design, iar în 1929 a întâlnit-o pe Ruth Mosko la o serată pentru adolescenți. Era 1929.
Au mai trecut nouă ani până când Ruth Mosko a devenit Ruth Handler. Culmea, Ruth Handler era originară din Denver, orașul în care copilărise Elliot. Și părinții ei erau tot evrei, imigranți polonezi, cu foarte mulți copii: zece. Ruth era mezina.
După căsătorie, Ruth s-a mutat în Los Angeles, pentru un job în studiourile Paramount, în vreme ce Elliot a rămas în Pasadena, unde își câștiga pâinea ca designer de lustre și lămpi, o meserie nu foarte profitabilă. Ulterior au avut și doi copii, un băiat pe nume Kenneth, pe care l-am cunoscut ceva mai devreme, și o fată pe nume Barbara.
Dăm pe repede-înainte până în 1945, când cuplul Ruth-Elliot și omul de afaceri Harold Matson (alintat Matt de prieteni, aflăm imediat și de ce e relevant) își deschid o mică afacere în Los Angeles. Nimic extravagant: sediul era într-un garaj, iar primii bani au venit din vânzarea de rame foto, apoi din mobilier pentru căsuțele de păpuși.
Mini-compania (un start-up, practic) se numea Mattel, o contopire între Matt, porecla lui Matson, și numele Eliot. Forțat de sănătatea precară, Matson vinde acțiunile sale soților Handler la nici un an de la formarea parteneriatului. Cei doi devin unici proprietari și după doar un an de zile, lansează primul produs de succes al companiei Mattel: Uke-A-Doodle, o chitară ukulele pentru copii. Era anul 1947.
Și dăm iar pe repede-înainte, până în 1959. Soții Handler construiseră un imperiu (și o avere considerabilă), însă jucăriile cu adevărat faimoase aveau să vină în 1959 – păpușa Barbie și în 1961 – păpușa Ken. Îi mai țineți minte pe Kenneth și Barbara? Copiii au fost sursa principală de inspirație pentru Ruth Handler, cea care a creat cele două păpuși. De venituri astronomice e aproape inutil să mai vorbim – până în 1965, vânzările de Barbie și Ken adunaseră peste 100 de milioane de dolari. Dar Ruth și Elliot Handler abia își făceau încălzirea.
Those are some hot wheels
Acum că avea pe mână fonduri grase pentru design și dezvoltare, Eliott le putea cere celor care lucrau pentru el o mașinuță care să arate și să meargă mai bine decât oricare alt produs de pe piață. No pressure, vorba americanului.
Din fericire pentru toată lumea, la Mattel lucrau în acel moment două minți strălucite: Jack Ryan (șef al departamentului de cercetare și dezvoltare, cu buget anual de 1,5 milioane de dolari) și Harry Bentley Bradley, designer trecut pe la General Motors, cu câteva automobile cel puțin interesante în portofoliu: Chevrolet La Jolla (bazat pe Bel Air), Wienermobilul lui Oscar Meyer și Dodge Deora. N-am terminat cu Jack Ryan: înainte de Hot Wheels, Ryan a lucrat pentru Raytheon, unde a dezvoltat rachete balistice pentru forțele armate americane – AIM-7 Sparrow și MIM-23 Hawk.
Pe lângă cerința ca mașinuțele să ruleze lin, fără niciun fel de blocaje ale roților, viziunea lui Eliott includea și o anumită inspirație din cultura hot rod din California acelor vremuri: flăcări pictate pe caroserie, anvelope foarte late, suspensii coborâte, culori cât mai țipătoare, jante aftermarket, ați prins ideea, cam tot ce ținea de tuning la vreme aceea.
Jack Ryan și Harry Bradley au înțeles perfect ce aveau de făcut, așa că primele schițe și prototipuri i-au smuls lui Eliott Handler, în timpul unei ședințe de creație, cuvintele care aveau să dea numele noului produs: “Those are some hot wheels!”. Și Hot Wheels le-a rămas numele, deși inițial gama ar fi trebuit să se numească Big Wheels. Mai bine că nu.
Altă versiune spune că Eliott ar fi enunțat cuvintele de admirație în parcarea companiei, la văzul mașinii personale a lui Bradley, un El Camino modificat. Ironic, Bradley avea să rupă legătura cu Mattel în 1969, pe motiv că nu credea că mașinuțele vor avea succes. Ei bine…
Prima gamă Hot Wheels a fost lansat pe piață în 1968 (cunoscută neoficial sub numele de Sweet Sixteen). Aceasta conținea 16 mașinuțe, toate realizate cu licență din partea producătorilor de automobile cunoscuți drept Big Three (GM, Ford, Chrysler).
Prima mașinuță ajunsă la raft a fost Custom Camaro, pe 18 mai, urmată imediat de celelalte 15: Beatnik Bandit, Custom Barracuda, Custom Corvette, Custom Cougar, Custom Eldorado, Custom Firebird, Custom Fleetside, Custom Mustang, Custom T-Bird, Custom Volkswagen, Deora, Ford J-Car, Hot Heap, Python and Silhouette.
În primii nouă ani de producție, mașinuțele Hot Wheels aveau o dungă roșie, subțire, pe fiecare roată – la care s-a renunțat în 1977. Tot atunci s-a trecut și la mașinuțe mai aproape de realitate, în detrimentul celor modificate puternic, în stil hot rod. Similar cu ce producea concurența, adică Matchbox. Ulterior, Mattel a cumpărat Matchbox, dar a păstrat marca. Atât mașinuțele Hot Wheels cât și cele Matchbox sunt vândute în ziua de azi, deși aparțin aceleiași companii – Mattel.
Azi
16,5 mașinuțe Hot Wheels sunt vândute pe glob în fiecare secundă. 9-18 luni durează drumul de la idee până la produs gata de expus la raft. Peste 4 miliarde de mașinuțe au fost produse până în prezent.
Evident, prin Mattel, compania-mamă, marca Hot Wheels încheie parteneriate cu mai toți producătorii de automobile pentru a le putea reproduce produsele la scară mică. Cu toate astea, există mereu o mică picanterie adăugată mașinuțelor, de la o culoare mai specială până la modificări substanțiale. Ideea de bază e că fiecare mașinuță Hot Wheels trebuie să ofere o trăsătură neașteptată, oricât de subtilă.
Pentru că gama Hot Wheels a ajuns la proporții gigantice, mașinuțele de metal prind viață într-un studio de design în toată regula. Aici lucrează o echipă de designeri care au trecut la un moment dat prin industria auto – și e lesne de înțeles de ce, chiar dacă mașinile pe care le desenează acum sunt de jucărie și de 64 de ori mai mici decât versiunile lor reale.
Pe lângă mașinuțele cu licență, inspirate din cele reale, Hot Wheels trece destul de des și în lumea fantasticului. Poți, la un moment dat, să găsești pe rafturi mașinuțe inspirate din lumea reală, dar nu cea auto: Hot Wheels poate, de exemplu, să producă mașinuțe inspirate dintr-o banală gogoașă glazurată cu vanilie, dintr-un vas de toaletă (și nu glumesc), sau chiar din personaje din filmele de la Hollywood – Toy Story, de exemplu, sau din benzi desenate – seria Batman.
Un întreg univers, care-a pornit dintr-o joacă de copil, și dorința cuiva de-a o face și mai frumoasă.
Foto principală: Dreamstime