S-au împlinit 9 ani de când am dat nas în nas cu Palexpo Arena. Pentru cine n-are nicio legătură cu industria auto, Palexpo este centrul în care anual (aproape) avea loc Salonul Auto Internațional de la Geneva, una dintre nestematele industriei auto în materie de prezență scenică și coregrafie. Am folosit verbe la trecut din mai multe motive.
Primul ar fi că 2015 a fost singurul an în care am mers la Geneva să văd premierele din industria auto – și asta înseamnă că o să găsiți prin text și impresii personale. Al doilea ar fi acela că oamenii care se ocupă cu organizarea salonului au decis să pună punct. The end.
Fundația Comité permanent du Salon international de l’automobile – pentru că asta e denumirea pompoasă a oamenilor aflați în spatele Geneva International Motor Show (pe scurt, GIMS) – a luat o serie de decizii despre care o să vă vorbesc în cele ce urmează.
Dar înainte să-i cânt proverbialul prohod – pentru că, până la urmă, despre asta e vorba – hai să vedem cum a ajuns Geneva centrul industriei auto de ieri și de aproape azi, în condițiile în care Elveția n-are niciun constructor, hai să zicem, consacrat. Cu excepția Sauber și Rinspeed, nu cred că sunt mulți care pot numi un producător (a se căuta definiția cu sens larg și foarte larg) cu sediul în Țara Cantoanelor care să activeze și azi. Că până la urmă ne raportăm și la prezent.
Răsăritul industriei
Automobilul a venit ca un musafir nepoftit în viața oamenilor care împărțeau drumurile cu trăsurile trase de cai, cu bicicliștii și, uneori, cu tramvaiele. Fix ăsta e șapoul pe care l-am scris pentru un articol în care vă povesteam cum vedeau oamenii de la începutul secolului trecut apariția mașinilor. Vi-l las și mai jos, în caz că cineva simte nevoia de puțină melancolie.
Povestea salonului de la Geneva începe tot cam în acea perioadă. În 1905, mai exact.
Dacă acum industria auto din Elveția “e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârșire”, nu același lucru ai fi putut spune la începutul secolului trecut. Spre exemplu, chiar pe site-ul oficial GIMS scrie cu litere mari că în prima decadă a anilor 1900, în Elveția existau peste 70 de constructori. Totodată, elvețienii puneau mare preț și pe motorsport – lucru care astăzi nu prea mai există din diverse motive (le găsești explicate mai jos).
Iar contextul acesta a fost perfect pentru realizarea unui târg dedicat automobilului.
S-a numit Exposition Nationale Suisse de l’Automobile eu du Cycle și a avut loc între 29 aprilie și 7 mai 1905. E de la sine înțeles că evenimentul a fost un succes, mai ales că pe lângă expozanții locali, organizatorii au adus și mașini din afara Elveției. Sigur, ca orice alt târg, concertele și premiile oferite în baza unei tombole au definitivat succesul vizavi de public.
Atât de bine s-au simțit cu toții, încât un an mai târziu, organizatorii au făcut a doua ediție. Lucrurile începeau să prindă contur, doar că propaganda împotriva mașinilor a făcut ca în 1907, salonul de la Geneva să se mute la Zurich. Pe scurt, așa a arătat începutul salonului auto elvețian.
Contextul economic și geopolitic au pus toată sărbătoarea asta pe pauză. Totul, forțat și de Primul Război Mondial care avea să vină.
Geneva revine în calendar în 1923. Națiunile care au câștigat Războiul lucrau la reconstrucție, iar uzinele europene – care fuseseră angrenate în conflict – au trecut la construcția de mașini. În SUA, producția de automobile devenise normă. Contextul face ca autoritățile din Elveția să ofere organizatorilor salonului auto o zonă de testare pe malul stâng al Lacului Geneva. În același an, în luna noiembrie, se înființează Comité permanent du Salon international de l’automobile, organismul care și astăzi coordonează drepturile GIMS.
Pornind de la ipoteza extinderii activității, noul comitet decide ca Salonul Auto de la Geneva să urce o treaptă pe scara ierarhică și să devină un eveniment global. Apare particula International în nume. 200 de expozanți au ales să aducă mașini și alte vehicule în Geneva în 1924, în timp ce 68.000 de vizitatori au trecut pragul evenimentului. Lumea începea să prindă gustul automobilelor, iar treaba asta se vedea simplu în vânzările înregistrate de constructori.
Succesul evenimentului a fost rezultatul unor colaborări. Spre exemplu, companiile feroviare și autoritățile vamale au ușurat formalitățile pentru constructorii care participau la salon, în timp ce autoritățile au decis să extindă spațiul dedicat expozanților cu o serie de anexe în apropierea Bâtiment Electoral (clădirea în care a luat naștere salonul). În 1925 este înregistrat un record de vizitatori: peste 100.000 de oameni vin la Geneva să vadă cele mai noi mașini din lume.
Un an mai târziu, elvețienii decid să mute tot târgul în Palais des Expositions, o clădire proaspăt construită cu peste 13.000 de metri pătrați (față de cei 6.200 mp disponibili în Bâtiment Electoral și împrejurimi) de spații pentru expozanți și vizitatori. Ba mai mult, popularitatea în creștere a făcut ca ediția din 1929 să fie împărțită în două: 14 – 24 martie pentru mașini, respectiv 27 aprilie – 5 mai pentru biciclete, tractoare și avioane. Era anul în care omenirea urma să facă cunoștință cu Mercedes SSK (La Geneva, unde altundeva), dar și să se confrunte cu efectele prăbușirii bursei.
A zecea ediție (în 1933) a fost marcată de o atmosferă mixtă generată de refacerea economică și de transformările care amenințau din nou pacea mondială. În ciuda efectelor negative cauzate de crahul de pe Wall Street, producătorii s-au înghesuit cu o mulțime de modele noi. Americanii (GM, Ford și Chrysler) aveau deja uzine de asamblare în Europa, iar despre eveniment se spunea că atrage din ce în ce mai mulți constructori de lux și vizitatori cu ștaif. Și totuși, constructorii nu uitau de publicul larg care își dorea mașini accesibile. Standurile din Geneva au devenit scene în care designerii își puteau expune prototipurile și creațiile închinate aerodinamicii.
A doua pauză importantă din istoria evenimentului de la Geneva începe odată cu al Doilea Război Mondial. Se încheie în 1947, iar marea redeschidere aduce în fața publicului 305 expozați. Renașterea a fost marcată de prezența la salon a lui Maserati A6 1600 Gran Turismo, primul model de stradă al mărcii italiene.
Au urmat anii în care Salonul Internațional Auto de la Geneva a înregistrat creșteri după creșteri. S-au bătut recorduri de vizitatori (jumătate de milion în 1967, spre exemplu) și de mașini expuse. Au fost, dacă mi se permite, anii de glorie ai industriei în materie de lansări. Toată lumea voia cât mai mult din piață, iar asta a dus la dezvoltarea unor tehnologii ale căror principii sunt folosite și azi.
Din 1982, GIMS se mută în casă nouă, în Palexpo, locul în care și eu am făcut cunoștință cu atmosfera celebrului salon.
Acum e timpul pentru câteva opinii personale. Nu sunt dintre cei care au bătut saloane auto ani la rând, ba din contră. Am doar vreo câteva la activ, dar singurul care a fost pe gustul meu rămâne cel de la Geneva. O fi fost de la noul Ford GT pe care l-am văzut sau de la hypercar-urile care atrăgeau publicul mai ceva ca voucherele de reducere la restaurantele cu specific turcesc. Nu știu să vă zic, dar cert e că mi-a plăcut totul. Inclusiv press room-ul, camera aia pe care mai toți omit să o îngrijească atunci când începe agitația.
Pandemie și oportunități în Orient
Pandemia a pus pauză multor activități, iar Salonul Auto de la Geneva s-a numărat printre ele. 2020, 2021, 2022 și 2023 sunt anii în care Comité permanent du Salon international de l’automobile a decis ca GIMS să nu-și deschidă porțile în Geneva. Păi unde altundeva ar fi putut s-o facă?
După o serie de idei eșuate – pentru 2022, organizatorul își dorea să reinventeze GIMS și să aducă un eveniment mixt pornind de la ideea de digital – oamenii au bătut palma să pună în scenă un Geneva International Motor Show în Doha, Qatar. Fix cum ați citit: GIMS în Doha. Dar ajungem și acolo.
Și-acum să trec la cei doi cenți ai mei. Cred cu tărie că board-ul pur și simplu a refuzat adaptarea, trecerea la cerințele actuale, la modul în care astăzi sunt văzute lucrurile în industria auto. Sigur, mi-a plăcut să urc la etajul Palexpo și să cuprind cu privirea 20-30 dintre premierele industriei auto sau să întorc capul la 90 de grade și să-mi curgă ochii peste un Koenigsegg sau un Pagani. Dar lucrurile astea sunt din trecut. Fac parte din era în care internetul de mare viteză ieșea din carapace, abonamentele cu Mb incluși în roaming veneau doar dacă erai de acord să girezi cu casa părinților, telefoanele inteligente erau mai puțin inteligente, iar pozele din salon se făceau cu săpuniere (așa cum îmi place mie să alint camerele foto compacte), nu cu DSLR-uri sau, și mai și, camere de mărimea unei monede de 50 de bani.
Astăzi, producătorii merg pe digital, pe prezentări individuale și pe locuri cu care să rezoneze, în timp ce saloanele sunt văzute ca un loc în care să interacționeze cu publicul. A cam trecut vremea în care mașinile erau puse pe scenă, înconjurate de panglici groase din catifea și atent păzite. A apus era în care omul simplu, vizitatorul, era trimis trei pași în spate dacă îndrăznea să-și întindă gâtul mai mult decât trebuie peste “țarcul” din jurul mașinii. Astăzi pui mâna, te așezi în mașină și privești detalii.
Salonul Auto de la Munchen e dovada clară că evenimentele de acest gen funcționează dacă te adaptezi. Nemții au regândit complet ideea, iar lucrul ăsta pare să funcționeze. L-am vizitat anul trecut și da, e fix ce trebuie în materie de bâlci. Ai o componentă arhaică (dacă îmi e permis), adică o hală cu expozanți în care au loc conferințele de presă și în care sunt expuse mașini și prototipuri, dar ai și o componentă nouă, actuală, un târg în adevăratul sens al cuvântului pus în scenă în mijlocul orașului. Pentru că acolo e publicul acum. Ca să nu mai zic că interacțiunea cu vizitatorii s-a schimbat și ea complet.
De aici și impresia mea că board-ul GIMS a refuzat cumva schimbarea. Sau pur și simplu s-a încăpățânat să păstreze analogul în era digitală infuzată în Europa. Înțeleg că-și doresc să meargă pe vechi și să țină totul în standardele trecutului, doar că ele nu mai sunt de actualitate. Vizitatorii vor interacțiune, vor să simtă că fac parte din toată ecuația aia, vor o sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului și nu-și doresc să fie simpli plătitori de bilet și atât.
Iar dovada că pot face lucrurile și altfel vine din Doha, Qatar. După discuții care au început încă din 2020, în urmă cu doar câteva luni (în octombrie 2023) a avut loc prima ediție francizată a salonului: GIMS Qatar. Și ce să vezi, organizatorii chiar au pus în scenă activități conexe halei în care au avut loc premierele. Au existat track days pe circuitul de la Lusail cu 3 constructori implicați și 30 de mașini disponibile, au fost derulate sesiuni de off-road prin deșert cu vehicule speciale, iar în centrul orașului au fost organizate “defilări auto”, concerte, air show-uri cu drone și o mulțime de activități care să implice publicul. Practic, metode similare cu cele din Munchen de a ține vizitatorii lipiți de eveniment.
Deci vestea că board-ul Comité permanent du Salon international de l’automobile a cerut dizolvarea fundației pare cumva venită de nicăieri. Îmi vine greu să cred că nu s-ar putea da aprobări pentru a extinde salonul din Geneva în inima orașului și nici n-aș merge pe driblingurile invocate de fundație în declarația prin care anunță că nu va mai exista un Geneva International Motor Show în Geneva.
Această decizie regretabilă nu ar trebui să diminueze eforturile și hotărârea cu care am încercat să ne recâștigăm succcesul. Cu toate acestea, trebuie spus că lipsa de interes manifestată de producători în ceea ce privește Salonul de la Geneva într-un context industrial dificil, concurența din Paris și Munchen (evenimente favorizate de industria locală) și nivelurile de investiții necesare pentru a menține un astfel de show au reprezentat lovitura finală pentru o posibilă ediție viitoare.
Alexandre de Senarclens, președintele Comité permanent du Salon international de l’automobile.
Ce vreau să comentez pe seama declarației? În 2020, primul an de pandemie, organizatorii s-au încăpățânat să nu anuleze evenimentul decât în ultimul moment. Ca să înțelegeți, în 28 februarie a venit vestea că show-ul din Geneva nu se mai ține, deschiderea fiind programată pentru 2 martie. Taxele plătite de producători: non-refundable. Ca să nu mai vorbim de restul logisticii (mașini deja trimise, hoteluri rezervate și tot așa).
Pot să adaug și faptul că producătorii au adoptat deja metode noi de a interacționa cu publicul, de a pune în prim-plan premierele. De ce să participi la un salon auto și să ai un interval de 15-30 de minute în care să-ți prezinți modelele și să te bați în prime-time cu concurența, când poți să organizezi in-house un eveniment în care să pui reflectoarele doar pe tine. Deci treaba cu lipsa de interes a producătorilor n-are neapărat legătură doar cu Geneva. Se întâmplă peste tot. Saloanele care s-au adaptat continuă bine-mersi în Asia (vezi evenimentele din Tokyo sau Beijing) în America de Nord (Los Angeles și New York) și în Europa (Munchen și chiar și Paris în noul format sub denumirea Paris Motor Week).
Pot să comentez și despre suportul acordat de producătorii locali evenimentelor din Paris și Munchen. Spre exemplu, Citroen a spus pas Parisului din 2022, iar la Munchen, din tot grupul Stellantis, doar Opel a fost prezent. Nu spun că industria auto din Franța și Germania nu are un cuvânt de spus când vine vorba de evenimentele locale, însă n-aș menționa lucrul ăsta într-o declarație în care pui cruce unei pagini de istorie începută în 1905.
Ce vreau să zic prin aceste paranteze? Că nu-i deloc diplomatic să arunci vina pe producători, adică fix pe cei care până în 2020 ți-au ținut isonul și care, continuă să o facă în prezent în Qatar.
Pentru viitoarea ediție a festivalului dedicat excelenței auto, și pornind de la succesul înregistrat de prima ediție, GIMS Qatar se poate baza în continuare pe know-how-ul și abilitățile recunoscute ale echipelor care au inițiat, dezvoltat și implementat conceptul. Este satisfăcător să realizezi că saloanele auto continuă să atragă mărcile în alte părți ale lumii, și că GIMS și-a consolidat farmecul în Orientul Mijlociu.
a completat Alexandre de Senarclens.
Deci cum? Mărcile dau dovadă de “lipsă de interes”, dar în același timp “saloanele auto continuă să atragă mărcile în alte părți ale lumii”. Înțeleg ideea, însă modul în care a fost exprimată nu-i deloc diplomatic. Sau cine știe, oi fi cârcotaș și-am ajuns să citesc printre rânduri.
Din toată această ecuație lipsesc, evident, părțile financiare. Și nici n-o să mă îndrept spre vreo speculație.
Totuși, consider că mai trebuie punctat un lucru. Comité permanent du Salon international de l’automobile este o fundație not-for-profit, iar dacă e să luăm definiția, asta înseamnă că orice profit obținut ca urmare a desfășurării activităților este reinvestit pentru a promova/crește/îmbunătăți scopurile organizației. Altfel spus, nimeni nu vine cu bani de acasă, dar nici nu pleacă cu bani în geantă. Însă nu-i deloc împotriva legii să pleci cu know-how-ul acumulat (ar fi imposibil, de fapt). Iar toată această experiență acumulată de-a lungul Saloanelor Auto de la Geneva rămâne în Orient. În 2025, GIMS Qatar, a doua ediție.
Foto principală: GIMS/A2P, GIMS/Emilie Guido