A zis, la un moment dat, Steven Wright, că nu poți să ai totul în viață fiindcă n-ai avea unde să-l depozitezi.
Nici măcar Porsche, unul dintre cei mai stimulanți și iubiți producători din lume n-a avut totul, dar a avut multe. Foarte multe: mașini (chiar și tractoare), concepte, victorii în motorsport, minți strălucite și mai tot ce vine la pachet cu o istorie lungă și densă.
Toate artefactele fizice produse de această existență trebuiau puse undeva. Sau, mă rog, cele mai de seamă. Pentru imagini și alte documente arhivele digitale au simplificat partea de stocare protejată.
Celelalte bucăți din ADN-ul Porsche, adică mașinile, aveau nevoie de o casă a lor. Una vizitabilă, un loc unde să nu prindă praf și mai important, un loc unde să fie privite, admirate și venerate – după caz.
Locul acela se numește Muzeul Porsche.
Porscheplaz 1
Despre vechiul Muzeu Porsche se știu foarte puține lucruri, în mare parte fiindcă producătorul nu l-a promovat nici pe departe la nivelul la care o face acum. Dar ceva informații tot există. De exemplu, primul Muzeu Porsche a fost deschis în 1976 pe o străduță lăturalnică de lângă fabrica Porsche din Zuffenhausen, într-o clădire mică, unde era loc pentru aproximativ 20 de mașini.
Acestea erau rotite periodic, pentru că stocul istoric exprimat prin automobile era (și este) mult mai mare de-atât. Dar poate că și acest mini-muzeu mai degrabă modest a avut rostul lui, așa cum a fost cazul cu perioadele mai negre ale companiei. Un fel de notă pentru sine că devii mai puternic și mai strălucitor depășind obstacole.
Noul Muzeu Porsche, cel actual, e cu totul altă poveste, care merge mult mai adânc decât prețul construcției – un statement în sine, vorba englezului, inclusiv prin prisma costului (100 de milioane de euro) și nu numai. Cu accent pe și nu numai. Până la urmă, construcția se suprapune cu perioada de ascensiune a companiei Porsche și în același timp, prin design și arhitectură, sugerează că nu se va demoda niciodată.
Metafora ne trimite, din nou și inevitabil, la nucleul mărcii – automobilele. Un exemplu elocvent ar fi Taycan, o electrică sportivă (cum altfel?) impecabilă din punct de vedere tehnologic și dinamic înainte de toate, care se vinde chiar mai bine decât 911. Apropo, 911 este asamblat în fabrica situată peste stradă de Muzeul Porsche.
Dacă ar fi să o luăm cronologic, proiectul noului muzeu a încolțit în 31 ianuarie 2005. 170 de propuneri de proiect au fost prezentate unui juriu condus de germanul Fritz Auer. Au câștigat austriecii de la Delugan Meissl, cu a lor structură-monolit de 35.000 de tone care dă impresia că tinde spre cer, sprijinită pe doar 3 coloane în forma literei V.
Parterul este de fapt un corp al clădirii în sine, conectat de monolitul de deasupra (140 de metri lungime, 70 de metri lățime) cu ajutorul unui lift și al unor trepte, ascunse parțial de o structură din sticlă. Zona propriu-zisă de muzeu, întinsă pe o suprafață de 5.600 de metri pătrați, unde pot fi admirate automobile Porsche vechi și noi, se află în interiorul structurii monolitice și poate fi accesată cu ajutorul unor scări rulante.
Per ansamblu, clădirea își schimbă forma în funcție de unghiul din care o privești – și nicio perspectivă nu seamănă cu alta. Fațada principală din sticlă, înaltă de 23 de metri (cea cu logotipul Porsche), este îndreptată spre nord. Motivul? Pentru a-i întâmpina pe cei care se deplasează cu mașina spre centrul orașului Stuttgart.
Noul Muzeu Porsche creează un cadru de expresie arhitecturală a două din trăsăturile dominante ale companiei: încrederea în forțele proprii și standardele care nu cunosc compromis, învelite în dinamism. […] Fiecare idee este tratată ca o oportunitate de a răspunde unor noi provocări dar în același timp, de a rămâne fidel valorilor proprii. Muzeul Porsche încearcă să exprime toate aceste stări.
Elke Delugan Meissl
Lucrările au început în toamna lui 2005, pe 17 octombrie, prin excavarea a 66.000 de metri cubi de pământ. Structura de rezistență a fost gata pe 1 februarie 2007. Tot atunci a fost finalizată și construcția parcării subterane, a parterului și a primului etaj. Apoi a urmat marea deschidere pentru public, de pe 31 ianuarie 2009. Muzeul se află la adresa Porscheplatz 1, fix peste drum de sediul central Porsche. Aproape de casă.
Mai mult ca un muzeu
Cu riscul de a părea foarte subiectiv (cu scuzele de rigoare, chiar sunt când vine vorba de Porsche), la fel cum mașinile care ies din fabrica de vizavi de Muzeul Porsche sunt speciale, la fel e și conceptul muzeului în sine. Dincolo de exponate, arhive și istorie, în muzeu există un atelier unde sunt reparate/întreținute/restaurate diverse modele ale mărcii. Și totul e la vedere, după un geam mare de sticlă.
Cu alte cuvinte, mecanicii, maeștrii carosieri sau cei specializați în restaurarea unui interior clasic, toți lucrează la vedere. Proiectele înglobează o gamă largă de automobile Porsche – poate fi vorba de modele clasice, concepte, mașini de curse, mașini de test sau de stradă.
Și mai frumos e că Porsche nu ține la naftalină aceste modele – ele sunt fie rotite în cadrul Muzeului, fie plimbate prin toată lumea, la evenimentele mărcii – două exemple pertinente aici ar fi „Meet The Legends” sau „Porsche Heritage Experience”. În viziunea Porsche, cei mai buni ambasadori ai mărcii sunt chiar mașinile care au ajutat-o să scrie istorie. Per total, Muzeul Porsche trimite anual peste 750 de automobile la aproximativ 300 de evenimente din 30 de țări de pe glob.
Arhivele Statului Porsche
Că tot am menționat arhiva companiei în primele rânduri: aceasta este găzduită tot de Muzeul Porsche și documentează cei 75 de ani de istorie a mărcii dar și 95 de ani de istorie a companiei per total, concomitent cu viața și cariera marelui Ferdinand Porsche.
Documentele sunt păstrate în camere speciale, la temperaturi optime, dar sunt mereu disponibile la cerere pentru cei interesați să afle mai mult despre Porsche. Dacă Porsche ar fi un organism viu, celular, această zonă de arhivă ar putea fi considerată memoria sa.
Câteva numere, pe subiect: tot spațiul destinat arhivei se întinde pe 900 de metri pătrați. Aici sunt păstrate 4.000 de cărți, 2,5 milioane de imagini, 7.300 de postere și reclame plus 1.700 de ore de material video. Cel mai vechi document datează din 1885, iar totul este gestionat de 8 angajați – inclusiv cele aproximativ 6.000 de varii solicitări primite anual.
Nu știu voi, dar eu am deja schițat următorul city break.
