Hai să fie un test drive, da’ nu unul clasic, pentru că nici MINI-urilor nu le place conformismul de fel. Am fost invitați să luăm contact cu noua generație de modele ale casei britanice într-un context cu totul special, iar mie mi-a revenit norocul de a petrece majoritatea timpului în compania răsfățatului Cooper S; asta după ce un prim segment al călătoriei dintre București și Cernavodă s-a desfășurat la volanul fratelui său geamăn, și nu prea, electricul Cooper SE.
Așadar, am avut parte de ambele înfățișări ale super hatch-ului MINI, povestea devenită deja clasică, însuflețită de motor termic, și noul val de performanță, alimentat de la baterie de acumulatori. Mai bine de atât nici că nu se putea și pot să încep cu o concluzie strict personală: încă aș alege, fără ezitare, motorul care toarce în ritm de patru timpi. Măcar pentru faptul că mai avem ocazia asta să ne bucurăm „clasic” de un hot hatch.
Acum, de ce ne-am dus tocmai la Cernavodă? Încep prin a răspunde simplu aici, însă am speranța că pe parcursul acestui text, care se vrea un test de automobil cu detalii complementare interesante, să se contureze și un răspuns mai complex în esență.
Odată ce i-am trecut pragul primului MINI, cel electric, și imediat ce am pus contactul (de la un buton care se acționează în amintirea cheilor clasice de odinioară), pe ecranul OLED rotund, premieră în lumea auto, m-a întâmpinat o poză duioasă cu o pisicuță. Și tot m-am topit, chiar dacă sunt dintre cei care au o relație ceva mai rezervată cu felinele. Apoi, când am schimbat macazul și am trecut la Cooper S, de pe același tip de ecran, am fost întâmpinat de un cățeluș simpatic, în a cărui privire parcă era cuprins tot universul. Rezoluția, excelentă, semn clar că MINI a vrut să ducă ecranul automobilului modern într-o ligă aparte.
Și totuși, care era faza cu aceste interfețe asociate special funcției MINI Experiences, prin care îți poți alege modul de funcționare al mașinii proprii? Nimic mai simplu, ambele animăluțe, ca toate cele care au luminat interioarele MINI-urilor din caravana la care au participat 20 de jurnaliști și influenceri din România (împreună cu fotograful Andrei Toboșaru) sunt rezidente ale adăpostului Urme de Bucurie, gazda noastră din una dintre cele mai toride zile din vara 2024, cel puțin în Dobrogea.
Un MINI care continuă tradiția rebelă
Noul Cooper S (la fel ca noul Cooper SE) duce mai departe deja tradiția casei de a construi modele care, înainte de logică totală, au personalitate debordantă și oferă plăcere. Din acest punct de vedere nu există rivali, în adevăratul sens al cuvântului, pentru MINI. Comparativ cu generația anterioară, Cooper S mizează pe un design schimbat destul de radical, chiar dacă unele elemente par ancorate definitiv în timp – în sensul foarte bun – precum farurile rotunde. Numai că în jurul acestora s-a așezat mult modernism și exces de îndrăzneală vizuală. Din punctul ăsta de vedere, pot să înțeleg că poate vor mai fi persoane care nu îi vor cădea în plasă și nu se vor îndrăgosti. Eu, deși eram rezervat, concluzionez acum că arată exact cum ar trebui să se prezinte un MINI în 2024.
Bine, am și de obiectat, căci Cooper S pare că a scăpat voit de nervul de odinioară. Pur și simplu nu mai arată la fel de agresiv pe cât o făcea. Este ca un culturist care deși merge în continuare la sală regulat, odată cu timpul trebuie să se împace că mușchii își mai pierd din alură. De exemplu, caroseria nu mai are muchiile umflate de dinainte și, culmea, sistemul de evacuare nu mai are ornamente finale la vedere, de unde se și știrbește puțin din personalitatea rebelă. Ce fel de model de performanță e ăsta?
O schimbare importantă față de generația/generațiile anterioare este trecerea întregului proces de proiectare și fabricare în zona sustenabilității. MINI se leapădă de materiale precum pielea și adoptă în masă o nouă generație de finisaje bazată, în proporție însemnată, pe materie primă obținută în urma reciclării. Știu că e o tendință în mai multe industrii, dar parcă mărcii britanice i se potrivește tare această direcție. Iar răzvrătirea se recunoaște instant în habitaclu, unde parcă mai nimic din ceea ce știai nu se mai reflectă în 2024, cel puțin la nivel de materiale folosite. Vom dezvolta acest aspect.
În ceea ce privește motorizările testate, m-am pronunțat deja că aș alege versiunea termică. Dacă ești de cealaltă parte a baricadei, MINI îți propune, prin Cooper SE, 160 kW/218 CP și o autonomie (pur electrică) de 388 km (conform standardului WLTP), la un preț de pornire de 35.640 euro (TVA inclus).
M-am mulțumit cu „bătrânul” Cooper S de 204 CP (150 kW), cu motorizare de 2 litri, care pornește de la 31.654 euro, TVA inclus, pentru echiparea „Essential Trim”, și ajunge până la un preț de bază de 38.732 euro pentru echiparea de top, John Cooper Works Trim. Atenție aici, dar probabil știți deja, peste fiecare nivel de echipare încă mai există dotări extra, unele extrem de tentante, care se traduc în final prin sporirea notei de plată, deci nu e de mirare dacă un exemplar configurat în totalitate după gusturi proprii depășește pragul superior amintit mai sus.
Consumul pe bune e relativ în cazul testului nostru. Întrucât ne-am împrietenit pentru numai o zi, n-am fost absolut deloc grijuliu cu pedala de accelerație, ci mai degrabă m-am bucurat de moment. Așa s-ar traduce cei 8,4 l/100 km pe care i-am „pus” pe Cooper S, cu mențiunea importantă că au fost și foarte mulți kilometri pe autostradă, într-un regim de mers care nu favorizează cifre șubrede. Altfel, oficial, MINI se jură că modelul emite pretenții de 6,4 l/100 km în regim mixt (WLTP). Cu 44 de litri de benzină în rezervor, putem anticipa că o autonomie de circa 500 de kilometri cu un plin este rezonabilă.
Urme de Bucurie
Cum bați Autostrada Soarelui, imediat ce ajungi la Cernavodă te lepezi de ea și în loc să o iei spre oraș te duci în partea opusă. Și deodată, fără ca mai nimic să te anunțe, te tragi de pe drum în dreptul unui indicator nici mare, nici mic. La capătul unei poteci te trezești în fața unei construcții cu influențe nord americane. Este clinica și biroul adăpostului Urme de Bucurie, un cu totul altfel de adăpost de animale decât ești obișnuit să vezi în România.
Cu Dunărea în spate, câteva hectare bune, suprafață care a tot sporit în timp, au fost transformate în ultimii ani din loc aproape pustiu în refugiu pentru suflete imense. La inițiativa asociației „Save the Dogs and other Animals”, Urme de Bucurie a devenit un exemplu despre cât de multe pot construi empatia și dragostea. Dar nu a fost întotdeauna atât de simplu și frumos.
Sara Turetta este cea care a dus multe în cârcă; a încasat felurite, le-a înghițit mai de voie, mai de nevoie, apoi le-a dus în spate puternic motivată de țelul de a face bine sufletelor fără stăpân. Inițial a venit în vizită în România, apoi a repetat; după București a urmat Cernavodă, iar cu fiecare pereche de ochi blajini care implorau ajutor se adâncea ideea unei mutări la noi.
Inevitabilul s-a produs, Sara a abandonat un post dintr-o mare agenție de creație, din Milano, pentru a trece, efectiv, la munca de jos, lângă Cernavodă. A fost inițial un spațiu insalubru, acolo s-a pus pe picioare conceptul, apoi după ani de muncă și fonduri adunate cu sudoare s-a reușit mutarea în noul centru. Aș îndrăzni să-i spun parcul Urme de Bucurie, un loc plin de căldură care poate fi vizitat de oricine (cu o programare în prealabil).
În momentul de față, peste 200 de câini, 21 de cai, 54 de măgăruși și 20 de pisici sunt îngrijite cu dragoste în adăpost. Bine, se prea poate ca de la vizita noastră și până acum, unele animăluțe să fi fost adoptate (mă refer la câini și pisici), altele să fi apărut în plus și, dureros, altele să se fi prăpădit. Căci realitatea dură asta este, Urme de Bucurie este și leagăn al ultimelor suferințe pentru animale care au îndurat o viață de coșmar.
Se simte cel mai pregnant la cai și la măgăruși, animale care nu pot fi adoptate fizic, dar pot fi luate în grijă la distanță; acolo parcă plutește cea mai mare suferință în aer, căci majoritatea ochilor aceia blânzi a trecut prin munci grele de tot, bătăi imposibil de înțeles de o minte întreagă, înfometare și lipsă totală de afecțiune. După cum mi-a povestit Sara la o întâlnire precedentă, rolul adăpostului și dorința este de a le oferi o bătrânețe și un sfârșit demn.
Am găsit la „Urme de Bucurie” un exemplu pozitiv pe care îl aducem în atenția publicului cu mare drag. Am dorit să folosim această caravană pentru a pune în prim-plan noua familie MINI, dar şi o temă foarte importantă pentru societatea românească – protecţia animalelor, o problemă acută dat fiind numărul mare de abandonuri şi problemele grave pe care le generează acest fenomen. Considerăm că grijă pentru animale este o chestiune de umanitate, care ajunge să ne definească pe toţi, ca societate. Caravana pentru protecţia animalelor este o continuare firească a eforturilor noastre pentru dezvoltare durabilă şi sustenabilă.
spune Alex Şeremet, responsabil comunicare BMW Group.
Pe lângă animalele aflate în grijă, clinica adăpostului oferă asistență medicală și chiar intervenții de urgență gratuite și pentru animalele din împrejurimi, ba chiar organizează campanii de sterilizare (tot gratuite). În paralel sunt organizate programe speciale de vizită pentru copii, în special în grupuri organizate pentru activități școlare (excursii, programele școala altfel) dar și un program de reintegrare a deținuților de la penitenciarul Poarta Albă, care lucrează periodic în adăpost sau confecționează jucării pentru câini sau pisici, mânați de iubirea necuvântătoarelor.
Pentru a funcționa pe toate palierele de activitate, asociația Save the Dogs and other Animals are nevoie de un buget anual de aproximativ 1,3 milioane de euro, pe care îl adună cu greu din donații naționale și internaționale. Merită tot efortul? Păi, la întrebarea aceasta n-ar fi putut să răspundă decât miile și miile de animale sterilizate gratuit și alte mii de animale care și-au găsit cămine definitive în țări precum Suedia, Germania sau Italia. Sau, de ce nu, toți măgărușii care abia acum se bucură când văd oameni, pentru că nu mai încasează bătăile de altădată.
„Spike”, un bulldog prietenos
Da, Spike, fiindcă MINI are, în general, un avatar al său, un bulldog botezat așa. Un câine care, asemenea culturistului despre care aminteam anterior, a ajuns la maturitate și nu mai țopăie încontinuu, ci stă mai degrabă ca un gentleman pe canapea. Am putea spune că așa arată maturitatea în cazul unui hot hatch?
În oraș, scenariu preferabil pentru dimensiunile unui MINI, general vorbind, Cooper S este acum în cel mai civilizat moment al existenței sale. Este mai puțin rigid sau poate că doar mai silențios și mai rafinat. O tendință pe care am tot simțit-o la modele altădată huliganice. Asta nu-i știrbește din caracterul sportiv al ținutei de drum, ci doar îl completează. Numai că, tot în ton cu vremurile, deși stă bine pe drum, s-a pierdut din senzația de kart de nu foarte demult. Și poate că da, ca timpi pe anumite circuite de testare, ca eficiență, este peste tot ce a purtat emblema Cooper S vreodată, numai că nu mai are creasta punk prin intermediul căreia dădea gata pe oricine i se punea în cale.
La drum lung apreciez rafinamentul suspensiei (repet, raportat la trecut) și încă fermitatea sistemului de direcție, doar că virajele parcă deși „trec” mai repede nu mai sunt la fel de spectaculoase. Ceva-ceva a fost îmblânzit periculos de mult, aș îndrăzni să afirm.
Spuneam de exterior că s-a cumințit, fiind aproape identic cu cel al versiunilor complet electrice. Tendința s-a scalat și la interior. OK, am mai spus-o, arată bine și se simte la fel, are multe tușe și detalii chic. Îmi place maxim textura materialului folosit pe planșa de bord și, în general, selecția de materiale folosite, grija la asamblare și construcție. Clar peste alte generații. Îmi place adaptabilitatea locurilor de depozitare, o chestie pe care nu o remarcai neapărat la un MINI mic, îmi place că volanul are un detaliu super tare prin cea de-a treia spiță falsă, construită tot din material reciclat. Butoanele sunt plasate inspirat, iar ecranul despre care am mai precizat fură ochii instant. Totul e foarte 2024 și foarte fashion totodată.
Dar, tot așa, totul parcă a pierdut prea mult din spiritul „racing” al unui Cooper S. Pentru că dincolo de cifre de putere maximă sau accelerare până la 100 km/h (6,6 secunde), Spike a devenit acum mult, mult mai prietenos. Parcă prea prietenos cu oricine. Sigur, pe mulți îi va coafa acest aspect, eu aș fi vrut să mă reîntâlnesc cu MINI-ul care altădată îmi creștea mult mai hotărât pulsul. Dar, e drept, s-ar putea ca eu să fiu din tipologia de potențiali stăpâni de Spike pe cale de dispariție.
Aspectele practice
În bunul stil Autocritica trebuie să luăm la bani mărunți și câteva chestiuni practice și pragmatice. În primul rând, MINI Cooper S cu trei portiere este un automobil cu 2+2 locuri. Din acel „+2” se înțelege limpede că nu a fost creat, ca întotdeauna până acum, pentru a fi extrem de practic. E limpede asta și din spațiul de doar 210 litri de volum util din portbagaj. Cât despre siguranță, deși este prea nou ca model ca să fi fost testat deja de EuroNCAP, aș îndrăzni să cred că la nivelul tehnologic investit de BMW în model și în marcă nu ar fi o problemă să obțină un punctaj maxim. Așteptăm momentul în care va veni și testul în sine, însă premisele arată îmbucurător pentru fanii siguranței la bord.
Sunt și lipsuri, iar pe cel mai evident l-am accentuat deja. Lipsa unei personalități mai pregnante, în ton cu emblema Cooper S și cu ce ne-a învățat aceasta de-a lungul anilor. Îi lipsesc câțiva cai putere și o brutalitate mai mare în modul în care i-ar pune pe asfalt. Asta neînsemnând, atenție, că acum nu e rapid. E doar un moft personal.
Chiar și așa, da, modelul ăsta merită atenție. Nu din perspectiva cumpărătorului care caută rețeta ideală și eficientă ci dintr-aceea a celui care vrea să se distreze kilometru după kilometru. Des.
Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…
…vrei un hot hatch bun, cum nu se vor mai face prea multe.
Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…
…ești 100% convins că te-ai înțelege mult mai bine cu versiunea electrică SE.
Tu ți-ai cumpăra-o?
Da. Deși aș prefera generația anterioară, ca să fiu cinstit. Personalitate mai mare.
Clientul perfect al mașinii?
Oricine înțelege că automobilul achiziționat nu trebuie să fie direct proporțional, din punct de vedere dimensional, cu suma achitată.
La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.
Evoluția unei povești care a transformat MINI într-un macro succes.
Foto: Andrei Toboșaru
