Fie vorba-ntre noi, niciunul din răspunsurile de mai sus nu e greșit. Dar dacă Alpine ar fi o pancartă, un semn, cum e cel cu Hollywood, asta ar însemna că undeva, în spatele lui, stă o structură care-l susține.

Pentru Alpine, acea structură s-a numit Jean Rédélé. Rédélé a avut patru principii, patru piloni pe care și-a bazat mașinile: design inovator, un motor perfect calibrat, caroserie deopotrivă ușoară și atrăgătoare, iar sub ea – cât mai multe componente produse la scară largă, pentru costuri reduse, inclusiv de întreținere.

Chiar dacă Rédélé nu și-a dat numele de familie companiei pe care a fondat-o, el poate sta fără pic de jenă în aceeași încăpere cu Porsche, Ferrari sau Bugatti.

Dezvolt în cele ce urmează.

Familia și începuturile

Jean Rédélé, născut pe 17 mai 1922, a fost băiatul cel mare al lui Emile Rédélé, antreprenor care deținea un dealership Renault în Dieppe, orășelul în care s-a născut Jean.

Un pic mai mult context: legăturile familiei Rédélé cu marca Renault merg în adâncime, fiindcă Emile Rédélé i-a fost mecanic maghiarului Ferencz Szisz. Szisz este creditat drept câștigătorul primului Grand Prix organizat vreodată, în 1906 (după majoritatea surselor), la volanul unui Renault AK 90CV. Înaine de a concura ca pilot, Szisz a lucrat ca mecanic personal pentru Louis Renault, în cursele la care participa francezul.

Emile Rédélé a deschis reprezentanța Renault din Dieppe după încetarea Primului Război Mondial, la sugestia lui Louis Renault. Stabilit aici, Emile se căsătorește cu Madeleine Prieur, apoi apar copiii: Jean-Emile-Amédée Rédélé (Jean Rédélé, pe scurt) în 1922, Pierre în 1924 și Claude în 1931. De dragul poveștii, ne vom concentra pe viața și cariera lui Jean.

După ce susține examenul de bacalaureat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Jean, indecis în fața drumului pe care-l va urma în carieră, devine subprefect în Dieppe. Nehotărârea îi trece rapid, așa că urmează cursurile prestigioasei Hautes Études Comerciales din Paris, de unde obține o diplomă în economie și afaceri. 

Legenda spune că tânărul Jean, proaspăt absolvent de facultate și extrem de sigur pe cunoștințele sale (dar și pe legăturile încă strânse cu Renault, cel mai probabil), trimite către companie o scrisoare detaliată cu toate observațiile sale despre strategia de afaceri a producătorului francez – și cum ar putea fi aceasta îmbunătățită.

Lungul document, asemănător unui raport detaliat, ar fi fost suficient pentru ca Pierre Dreyfus, șeful Renault la acel moment, să-l numească dealer oficial Renault în Dieppe și să-i dea un loc de joacă pentru ideile sale. Sau cel puțin aceasta este versiunea oficială. Dacă știm ceva cu certitudine, e că în acel moment, Jean Rédélé avea doar 24 de ani și devenea cel mai tânăr dealer de automobile din Franța.

De aici, n-a mai durat mult până în momentul în care Jean își redescoperă afinitatea pentru cursele de mașini, după primul contact din copilările, prin ocupația tatălui său. Și avea să exceleze.

Cursele

Cariera lui Jean Rédélé ca pilot de curse începe cu un eșec. Dar acesta se va dovedi un bun catalizator și deschizător de drumuri. E anul 1950, ianuarie. Jean debutează în Raliul Monte Carlo, ajuns la a 20-a ediție, în propriul Renault 4CV. Copilot alături de el este Marcel Delforge, șeful de service al dealershipului Renault pe care Jean îl conduce în Dieppe. Pur și simplu n-a fost să fie: întârziați de zăpada căzută de pe munte pe traseu, cei doi termină raliul în afara timpului regulamentar. Dar nu renunță.

În 24 iulie 1950, Jean și Marcel iau parte la prima ediție a raliului Dieppe (cu același 4CV), pe care o câștigă detașat în fața altor 40 de concurenți, în mare parte modele Peugeot 203. După victorie, conducerea Renault îi propune lui Rédélé o participare în Raliul Monte Carlo de anul următor. Acesta acceptă și la volanul unui Renault 1063, versiunea de curse a modestului 4CV, termină raliul pe locul 4 în clasa sa.

În vara aceluiași an, termină pe doi în a doua ediție a Raliului Dieppe. Și de aici curg rezultatele bune: locul 1 în Rallye de Dax, locul 5 în Rallye du Dauphiné, locul 3 în Marathon de la Route (organizat pe ruta Liège-Roma-Liège), locul 3 în Tour de France Automobile și locul 1 în Tour de Belgique.

Cam pe acum apare prima scânteie a minții de antreprenor. La finalul fiecărei curse, Rédélé obișnuia să analizeze performanța și comportamentul mașinii în care a concurat. Așa ajunge la concluzia că banalul său 4CV poate fi îmbunătățit substanțial și dus la un alt nivel cu o caroserie mai ușoară și mai aerodinamică. 

Cum Alpine încă nu exista, Rédélé ia legătura cu designerul italian Giovanni Michelotti și comandă o caroserie nouă pentru 4CV, care se va numi 4CV Spéciale Sport. Michelotti o va desena, iar de asamblare se va ocupa Carrozzeria Allemano din Torino.

Până la livrarea mașinii, Rédélé continuă periplul în motorsport la Mille Miglia, unde participă cu bunul său prieten Louis Pons, la rândul lui proprietar al unor reprezentanțe Renault (în Paris și Etampes). Cei doi termină pe primul loc în clasa lor, la o oră în fața echipajului de pe locul 2.

Urmează, apoi, aventura Le Mans, în 1952, care a fost foarte aproape să se termine nesperat de bine. Dumincă la ora 13, cu două ore înainte de finalul cursei de 24 de ori, Rédélé – cu același Renault 1603 – se afla pe primul loc în clasa sa. O defecțiune tehnică îl forțează să abandoneze.

1953 îi aduce o a doua victorie la Mille Miglia, tot cu Renault 1603. Între timp, e gata comanda din Italia, acel 4CV Spéciale Sport în care Rédélé va debuta pe teren propriu, în 1954, la a patra ediție a Raliului Dieppe. Câștigă clar, devansând concurenți care alergau cu modele Jaguar și Porsche.

După ce mai câștigă o dată Mille Miglia – pentru a treia oară, tot alături de Louis Pons, Rédélé ia parte la cursa care îi aduce inspirația finală pentru numele mărcii de automobile pe care avea să o construiască de la zero. E drept, cu ceva ajutor din partea familiei extinse, tot cu rădăcini Renault.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să traversez Alpii în 4CV și așa mi-a venit ideea de a-mi numi viitoarele mașini “Alpine”. Atunci am înțeles cât de important era ca toți clienții să se bucure la fel de mult ca mine la volanul mașinii pe care intenționam să o construiesc.

Jean Rédélé

Mașinile

Revenim în 1952, când Jean Rédélé se căsătorește cu Michelle Escoffier. Tatăl ei era nimeni altul decât Charles Escoffier, unul dintre cei mai mari dealeri Renault din Franța. Este un moment important, pentru că Rédélé pune bazele noii sale companii cu ajutorul socrului.

În 1955, pe 25 iunie, Jean Rédélé înființează Société des Automobiles Alpine, iar în prima partea a lunii iulie debutează primul model Alpine: A106. Bazat pe 4CV, Alpine A106 a fost produs inițial în 3 exemplare: unul albastru, unul alb și unul roșu – culorile de pe steagul Franței. Cele trei mașini sunt expuse la Salonul Auto de la Paris, în octombrie 1955, unde Rédélé explică și numele modelului: „A” de la Alpine, „106” de la primele trei cifre ale codului intern folosit de Renault pentru 4CV – 1602.

A106 avea caroserie din fibră de sticlă, un motor de 750 de centimetri cubi și 43 de cai-putere.

A106 a evoluat în A108 în 1958. Timp de 2 ani, A108 a folosit platforma de 4CV, însă în 1960, Alpine a trecut la un șasiu de tip backbone. De propulsie se ocupa același motor folosit de Renault Dauphine. Cu toate astea, A108 avea să fie un model de tranziție până la adevărata vedetă Alpine: A110.

A110, lansat în 1962 și construit cu piese de Renault 8, rafina pe de o parte designul mașinilor Alpine, pe de altă parte adera și mai mult la principiile mărcii – pilonii pe care Jean Rédélé și-a construit compania și, până la urmă, reputația. A110 a fost, în egală măsură, succesul comercial de care Alpine avea nevoie, dar și ambasadorul care se plia perfect pe filosofia creată de Rédélé.

În cei peste 10 ani în care a stat în producție, Alpine A110 a evoluat la nivel de motor, de la 1.108 centimetri cubi la 1.255, 1.565, 1.605 și în 1977, ultimul an de producție, 1.647 de centimetri cubi. Vizual, schimbările erau discrete – printre cele mai semnificative amintesc grila frontală cu patru proiectoare și aripi laterale lățite. De succesul în motorsport e foarte posibil să fi auzit deja: vârful l-au reprezentat cele două victorii în Raliul Monte Carlo (1971 și 1973) și câștigarea campionatului mondial de raliuri în 1973.

În 1971, Alpine lansează, la Geneva, A310, un înlocuitor pentru A110 și nu prea. În A310, Jean Rédélé vedea un soi de grand tourer aplecat mai mult pe partea sportivă. A310 avea un ampatament de 2,27 metri, cât un Porsche 911 la vremea respectivă. Era clar unde bătea Rédélé, dar n-a fost să fie.

Ca o paranteză, nu trebuie uitată nici participarea Alpine la Le Mans, cu 6 victorii în clasă obținute între 1964 și 1969 cu prototipul A210.

În 1978 a venit prima victorie la general la Le Mans, cu A442, dar Alpine era deja cumpărată de Renault din 1973.

Sfârșitul temporar

Renault cumpără Alpine în 1973 (tranziția s-a finalizat în 1975). În Europa era în plin fuleu o criză a petrolului, iar vânzările pur și simplu au scăzut, oricât de futurist și puternic ar fi fost A310. Cu toate astea, Renault n-a omorât proiectul, ba chiar i-a oferit îmbunătățiri pe parcursul vieții. 

De la motorul original (1.605 centimetri cubi, 140 de cai-putere) s-a ajuns în 1974 la injecție directă și mai apoi, în 1976, la un motor V6 de 2,7 litri, cu 150 de cai-putere – preluat de la Renault 30 TS. A310 a ieșit din producție în 1985, după 11.600 de exemplare produse și vândute.

De acum, pilonii lui Jean Rédélé se cam clătinau. Renault a mers puternic în direcția mașinilor cu design futurist, puternice și confortabile, dar nu neapărat zvelte și agile în sensul imaginat de Rédélé. Cu alte cuvinte, Renault a plusat cu un proces de producție modern, cu prețul diluării esenței Alpine. Și cel mai bun exemplu în acest sens sunt GTA (de la Grand Tourisme Alpine) și A610, urmașul său aproape identic.

De fapt, A610 a fost ultimul model Alpine – ultimul exemplar a ieșit de pe poarta fabricii din Dieppe pe 7 aprilie 1995. Cu toate astea, uzina a fost păstrată, ba chiar a fost folosită pentru asamblarea mai multor modele: Renault 5 Turbo și Turbo 2 (între 1980 și 1986), Renault Sport Spider, Clio RS, Megane 2 RS sau Clio V6, printre altele.

Jean Rédélé, Monsieur Alpine, s-a stins din viață pe 10 august 2007. N-a apucat să vadă renașterea mărcii, anunțată oficial abia în 2016, printr-o conferință de presă organizată în portul din Monaco, ca un omagiu adus celor două victorii de demult în Raliul Monte Carlo.

Palpabilul în anunțul revenirii mărcii era reprezentat de conceptul Alpine Vision, cu 252 de cai-putere și masă de 1.083 de kilograme, sămânța din care a răsărit noul (și actualul) Alpine A110. Cei patru stâlpi ai lui Jean Rédélé se înălțau din nou.

Foto principală: Alpine