Călătoria prin Europa ne-a oferit oportunitatea să descoperim cum se comportă opt dintre cele mai noi modele electrice disponibile în România pe parcursul unui traseu cu o lungime totală de circa 9.000 de kilometri. În același timp, #EUROCHARGE a reprezentat o ocazie să vedem cum se dezvoltă infrastructura de stații de încărcare în țările europene, iar aici am avut parte de mai multe surprize plăcute. 

După ce în Salzburg am văzut cum un hub urban de stații poate integra un lounge business potrivit pentru relaxare sau co-working sub brandul MOONCITY, ne-am continuat drumul spre România pe autostrada care duce spre Viena și ne-am oprit la stația OMV din zona localității Laakirchen.

Iar aici am văzut pentru oară un exemplu excelent despre modul în care noile tehnologii se pot integra armonios cu tehnologiile existente: pompele de benzină și diesel OMV Maxx Motion se află sub același acoperiș cu stațiile de încărcare rapidă OMV eMotion. Și nu sunt deloc puține, întrucât aici există șase stații de încărcare cu viteze de până la 300 kW, iar energia electrică provine din surse regenerabile. 

Practic, pentru tine, ca șofer, experiența de utilizare este similară indiferent ce mașină conduci. Și acesta este, de fapt, mesajul principal: mașinile electrice și mașinile termice nu se exclud unele pe altele, ci există în paralel, fiecare cu părțile lor bune și mai puțin bune.

Acest concept de stație cu pompe de carburant pentru mașini termice poziționate lângă stații de încărcare pentru mașini electrice va fi implementat treptat în numeroase alte locuri. Iar noi ne-am convins de asta chiar în aceeași zi, după ce ne-am continuat drumul prin Ungaria după un prânz cu pizza la L’Osteria Parndorf de lângă celebrul outlet din localitatea austriacă cu același nume. La stația OMV din localitatea Szigetszentmiklos am găsit același concept, de data aceasta cu două stații de încărcare OMV eMotion lângă pompele cu carburant. 

Mai mult timp în vamă decât la încărcat

Să traversezi Europa de la vest la est sau invers este mai degrabă o formalitate datorită numeroaselor autostrăzi, însă lucrurile se complică când vine vorba de România. Dacă cei mai mulți colegi au ales să intre în țară pe la Cenad, două dintre cele opt echipaje au așteptat exact 60 de minute la punctul de trecere al frontierei de la Nădlac. 

Cu alte cuvinte, la intrarea în țară am așteptat mai mult timp decât la oricare dintre încărcările mașinilor electrice din cele 16 zile de #EUROCHARGE. 

Surpriza plăcută a fost că în Nădlac am descoperit două stații de încărcare rapidă de până la 300 kW Petrom Electric la stația Petrom din localitate, unde am încărcat rapid bateria chiar dacă aveam posibilitatea să facem acest lucru peste noapte la hotel. 

Și, după o noapte în care ne-am odihnit la Mercure Timișoara, dimineață am pornit spre Capitală. Prima oprire a zilei și ultima organizată a turului nostru a fost la OMV Margina, acolo unde am programat o ultimă regrupare pentru toată gașca de jurnaliști implicată în acest road trip. De aici, s-a plecat spre București, nu înainte ca unii dintre noi să profite de stațiile rapide de până la 300 kW pentru a încărca bateriile. 

Ulterior, după traseul fără emoții pe autostradă până la Sibiu, unii dintre noi au ales să meargă spre casă prin Brașov, în timp ce curajoșii care s-au aventurat pe Valea Oltului au pierdut în trafic mai bine de o oră din cauza unor lucrări. 

Indiferent de modul în care am ajuns însă în țară, după #EUROCHARGE rămânem cu amintiri pentru o viață și cu satisfacția că am luat parte la cea mai spectaculoasă aventură din viețile noastre: 20 de oameni au călătorit 16 zile prin Europa pe traseul București – Lisabona – București cu opt mașini electrice. 

Am ajuns până la malul Oceanului Atlantic, am traversat Dolomiții și Pirineii și am vizitat două muzee din Franța cu o semnificație aparte pentru cultura auto europeană și nu numai. Mai presus de toate, am demonstrat că în 2024 poți să călătorești fără emoții cu mașini electrice, chiar și atunci când faci asta timp de 16 zile pentru parcursul a circa 9.000 de kilometri. 

În perioada următoare, pe AUTOCRITICA vei găsi rapoarte detaliate pentru fiecare mașină electrică din EUROCHARGE, cu date relevante precum autonomia reală, consumul mediu, timpii de încărcare sau costurile de rulare, pentru ca tu să poți alege mai ușor modelul potrivit pentru tine în cazul în care te gândești să-ți cumperi o mașină electrică.

Până atunci te invit să citești impresiile colegilor despre mașinile pe care le-au condus spre casă.

Andrei Barbu (MotorVlog TV) despre Audi Q6 e-tron

Q6 e-tron e ultima electrică pe care o conduc în acest tur. Și asta înseamnă că o pot „judeca” după standardele și învățăturile acumulate cu restul mașinilor. 

Drumul din Salzburg în Timișoara nu e nici foarte lung, nici foarte solicitant, dar sunt totuși aproape 900 de kilometri. Adică timp suficient cât să înțelegi că Audi Q6 e-tron este o mașină superb construită. Materiale, detalii, butoane, comenzi, lumini ambientale, totul e cu fără reproș. Așa cum, de altfel, era normal să fie dacă arunci un ochi pe lista de preț. Spus altfel, Q6 e-tron este un Audi “pur-sânge”, premium fără îndoială, cu tehnologie și abilități pe măsură. 

Suspensia pneumatică este conexiunea care taie orice legătură dintre asfaltul imperfect și interior, antifonarea nu-ți dă niciun indiciu acustic despre viteza pe care o ai pe autostradă, iar scaunele superbe sunt companionul perfect pentru un drum lung. Cât despre eficiență, aici sunt multe de spus. Dar punctez un singur lucru: Q6 e-tron s-a încărcat de la 12 la 70% în 17 minute, cu o viteză medie de încărcare de 198 kW. Absolut MI-NU-NAT!

Tiberiu Buzdugan (electromobilitate.com) despre Ford Explorer EV

Cred că este imposibil să te uiți la Explorer fără să te gândești la mașinile americane. Are o formă pătrățoasă, dar cumva și modernă în același timp. Personal, îmi place mult mai mult decât mașina cu care împarte platforma, Volkswagen ID.4.

La interior, este foarte spațioasă, cu materiale care nu se simt neapărat premium, dar nici plasticoase; cu siguranță par durabile, potrivite cu designul mai “rugged” al mașinii. Ecranul central dispus vertical mi s-a părut mai ușor de folosit când vine vorba de navigația prin CarPlay, având mai multă hartă utilă vizibilă în orice moment.

Fiind frate de platformă cu ID.4, din păcate a preluat și multe neajunsuri de la Volkswagen, lipsa butoanelor fizice fiind cel mai mare dintre ele. Cruise controlul adaptiv funcționează foarte fluid, cu schimbarea vitezei automat în funcție de indicatoarele rutiere. Însă setarea acestuia din butoanele tactile de pe volan este oribilă, cea mai greoaie și imprecisă din tot ce am condus până acum. La capitolul insonorizare, parcă nu au preluat ce trebuie de pe ID.4, Explorer fiind vizibil mai gălăgioasă la viteze de peste 100 km/h.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost eficiența la drum lung. În ciuda aerodinamicii de “frigider pe roți”, mașina reușește să aibă un consum foarte bun pe autostradă. Și chiar dacă puterea maximă de încărcare este de “doar 135 kW”, curba de încărcare este destul de plată și nu durează foarte mult până când mașina este gata de drum.

Radu Tudoroiu (Digital storyteller) despre Ford Explorer EV

Dacă tot conduci o mașină 5-7-10 ani, trebuie să îți placă și să bifeze toate căsuțele importante pentru tine, iar Explorerul, ca formă și confort, cred că este unde trebuie. Nu știu dacă musai nu am neapărat pregătirea emoțională să dezbat toate aspectele tehnice care-l fac pe Ford să fie o alegere bună sau e doar o situație de genul „Îmi place pentru că e o alegere emoțională”, dar cred că dimensiunea, autonomia și echiparea pe care o are modelul testat de noi răspunde multor cerințe.

Unde câștigă mult, pentru mine personal, este garda la sol de 193 mm. Dacă nu greșesc eu, este ori la legalitate, ori mai înaltă un pic decât Q6 e-tron, făcând-o cea mai înaltă mașină din tur, unde mă simt și eu un pic mai ca acasă și nu stau cu panică la gândul că o bordură sau un bumper pot să dea fatalitate la bara față, ornamente sau chestii pe sub mașină. Bine, știu că nu e o problemă chiar așa comună, dar mental e o treabă pe care o contemplez prin parcări.

Una peste alta, Ford Explorer este un SUV compact grozav, cu care m-am împrietenit rapid. Pare genul de mașină gata de aventură, mers la ski, pescuit sau vacanțe, cu un range rezonabil și o ținută de drum destul de jovială, să zicem așa.

Laura Antonov (LaChicBoutique) despre Hyundai Ioniq 6

La final de lineup în EUROCHARGE, mi-am dat seama că am avut două favorite aflate la poli opuși – pe de-o parte, cea mai scumpă mașină din tur, Taycan, pentru care visez în continuare să câștig la Loto, dar și Ioniq 6, una dintre cele mai accesibile mașini din tur. 

Coborând deci cu picioarele pe pământ, Ioniq 6 este mașina electrică pe care mi-aș cumpăra-o și pe care aș recomanda-o oricui. 

Hyundai Ioniq 6 este ultima mașină condusă în tur, un model care mi-a atras instant atenția. Are un design aparte, de care fie te îndrăgostești la prima vedere, fie strâmbi din nas și te întrebi ce a vrut să spună autorul. 

Dacă îți place și consideri că are un design sportiv și elegant, atunci avem aceeași părere. Dacă consideri că are o formă ciudată, poate ar trebui să iei în considerare faptul că acest design aerodinamic contribuie la un consum scăzut de energie și implicit la o autonomie „de vis”. Şi nu numai, Ioniq 6 pluteşte efectiv, rulând fin şi precis.

Toate cifrele legate de Ioniq 6, de la preț și până la autonomie, te fac să zâmbești, indiferent dacă-ți place sau nu designul. De exemplu, arhitectura bateriei pe 800 de volți face ca timpii de încărcare să fie mai mici decât am avut eu nevoie pentru a fi din nou gata de drum, după fiecare oprire pentru încărcare.

Adrian Mitrea (0-100.ro) despre MG4

MG4 m-a surprins plăcut de fiecare dată în EUROCHARGE by Schaeffler. Fix aspectele care-i interesează pe oameni sunt ce trebuie: autonomia indicată în bord e precisă și îndestulătoare, iar timpul de încărcare rezonabil. Undeva la 30 de minute pentru 10-80%, suficient pentru a parcurge circa 300 km. E și surprinzător de confortabil și de încăpător.

Niște elemente, însă, merită să fie revizuite de către MG. Unul dintre ele este suspensia “bățoasă”, care transmite în habitaclu vibrații fine, mai ales la viteze mari. Ecranele din mașină sunt prea luminoase pe timp de noapte, iar conexiunea cu telefonul mobil doar prin USB tip A pare din secolul trecut. 

Per total e o mașină rezonabilă. Un fel de Opel, dar din China, cu sigla unei mărci britanice salvate de Extremul Orient.

Mihai Vasilescu (Digital storyteller) despre Porsche Taycan

Teoretic, EUROCHARGE nu este un test drive care compară mașinile electrice între ele. Teoretic, pentru că în realitate, mintea umană nu funcționează așa. Sau cel puțin mintea mea nu funcționează așa și nu am cum să nu constat, mai ales că i-a venit rândul să o conduc ultima, că există Porsche și… ceilalți.

Este vizibil din orice parte te-ai uita, de oriunde, inclusiv din stratosferă, că Porsche Taycan este cea mai frumoasă și cea mai performantă mașină din acest tur. Și când zic performantă, mă refer inclusiv la faptul că este mașina cu cea mai mare autonomie dintre toate pe care le-am testat. 

Mă refer la cifre reale, cifre pe care le-am obținut noi aici, în tur, când mașina a fost pusă la încercare pe orice formă de relief posibilă și pe orice fel de drum. De la drumuri naționale la autostrăzi, de la pante la rampe, s-a rulat în orice fel de condiții, iar ultimele trei zile au fost exclusiv pe autostrăzi, adică acolo unde le este cel mai greu electricelor. 

Nimic, absolut nimic nu l-a împiedicat pe Porsche Taycan să obțină peste 450 de kilometri de autonomie. Hai să vă dau cele mai reprezentative exemple, adică autonomia din zilele în care am mers cel mai mult pe autostrăzi, respectiv de la Valladolid la Dijon și de la Dijon la Salzburg. 

În prima, după 1.293 kilometri a avut autonomie reală de 482,60 kilometri și în a doua, după 873 kilometri parcurși, a avut o autonomie reală de 453,30 kilometri. 

Autonimie reală, da? Adică exact situația din teren, în condițiile în care sper că vă imaginați că niciunul dintre noi nu a condus la consum, pe banda de tiruri. Când ești la volanul unui Taycan nu poți să conduci la consum decât dacă stă unul pe bancheta din spate și-ți ține o armă pe ceafă. 

Când n-am mers doar pe autostrăzi, Taycanul n-a avut nicio problemă să ajungă și la 557 kilometri autonomie reală. 

În plus, mașina știe să tragă mult curent și foarte rapid, din stațiile de mare putere, trage inclusiv cu aproape 300 kW. Asta înseamnă că nu stai niciodată mai mult de 15 – 20 de minute s-o încarci de la 10% la 80%. 

La toate astea se adaugă 435 de cai putere și un cuplu de 420 Nm. Adică ești în permanență la volanului unui generator de adrenalină. Ce-ar mai putea fi spus? Absolut nimic. 

Constantin Ciobanu (AUTOCRITICA / Adevărul Auto) despre Renault Scenic

Deși lumea îi spune SUV, eu refuz să fac asta, cel mult pot să accept clasificarea crossover. Și pentru că interiorul este aerisit și luminos, parfumul de monovolum încă îl resimt. Dar toate acestea nu au prea mult de afectat Scenic-ul ca mașină și ce are de oferit.

Voi porni de la portbagaj pentru că de acolo am avut o surpriză ieri când am plecat la drum, spre țară, cu Scenic E-Tech. Acesta are 440 litri, și deja adoptase un troler și o cutie, dar desenul acestuia a permis și adoptarea a încă 2 trolere și ceva mărunțișuri. Sincer, am fost plăcut impresionat.

În condițiile în care am rulat cam toată ziua pe autostrăzi, la viteze maxime legale – 130 km/h, și la temperaturi deja scăzute pentru electrice – sub 10 grade, autonomia de minim 300 km am găsit-o suficientă. Dar cum îl scoți pe Scenic din acest cadru și rulezi la viteze de până în drum express, este un maratonist impresionant. Probabil, în astfel de condiții, este cea mai eficientă mașină din tur.

Marele plus al modelului vine de la sistemul de operare dezvoltat de Google. Orice adresă introdusă în navigația mașinii care este Google Maps vine cu calcularea automată a celei mai bune rute și strategii de încărcare. Mașina îți spune și cu ce procent de energie ajungi în baterie la destinație. Îți poți afișa Google Maps pe tabloul de bord, iar pe ecranul sistemului infotainment poți verifica rapoartele colegilor de trafic pe Waze sau doar asculta muzică via Apple CarPlay. Categoric „cel mai de azi” sistem de operare din tur.

Alin Ionescu (Mașinistul) despre Volkswagen ID.7

În sfârșit! O mașină născută în vremurile noastre care pune confortul pe primul plan, înaintea unei ținute de drum agile. Volkswagen ID.7 este deja supranumit „Passatul electric”. Deși i s-ar potrivi mai bine „Phaetonul zilelor noastre”. Pentru că există mașini de lux de două, chiar de trei ori mai scumpe, care nu rulează atât de confortabil. Este surprinzător că ID.7 nici măcar nu are suspensie pneumatică, ci una clasică, cu arcuri de oțel. Secretul stă în amortizoarele adaptive, disponibile opțional, care, în modul confort, lasă mașina să pufăie ca un Rolls. Poate că exagerez un pic, dar la nivel de ținută de drum, acest VW nu e departe de cele mai scumpe limuzine din lume.

Și nici nu se conduce rău. Da, caroseria se înclină, se simte o mașină grea, dar este echilibrată, previzibilă, iar direcția este foarte precisă. Motorul electric de 282 CP care antrenează puntea spate oferă toată puterea de care este nevoie la un ritm de condus normal (cu depășiri și tot tacâmul), însă cu bateria de 77 kWh, ID.7 este ușor deficitar pe partea de autonomie. Poate ar fi mai potrivită configurația cu bateria mare, de 86 kWh, care eliberează tot potențialul de mașină pentru drumuri lungi al acestui Volkswagen. 

Pentru că în rest, are toate atuurile unui automobil transcontinental. Spațiul interior este extrem de generos, o consecință a ampatamentului care măsoară aproape trei metri. Antifonarea este excelentă, poziția la volan, confortabilă, iar scaunele sunt dumnezeiești. Pentru că la fel ca suspensia, scaunele lui ID.7 (în cazul în care se optează pentru cele opționale, ergoactive) se pot compara cu cele din cele mai luxoase automobile. Pe lângă construcție și formă atent studiate și materiale de calitate, acestea dispun de încălzire, ventilație și masaj. Funcția de masaj este complexă, acționând atât asupra spătarului, cât și pe șezut, cu diferite moduri de lucru care variază amplitudinea, viteza și fermitatea. Scaunele ErgoActive sunt extraordinare în orice situație, dar mai ales la drum lung – în special pentru cei care au probleme cu spatele. Peste 800 km parcurși într-o singură zi? Chiar nu se simt în ID.7.

Berti Panaiot (AUTOCRITICA, urbanadventures.ro) despre Volvo EX40

Și am ajuns înapoi în București. După 8661 de kilometri parcurși cu Volvo EX40 este momentul pentru un scurt bilanț. Și, sincer, nici măcar ora aia imens de lungă, petrecută fără sens în vama Nădlac, așteptând să intru în România, nu a reușit să-mi schimbe „zenul” după acest road trip electric.  

Încep cu ce mi-a plăcut. Din punct de vedere al designului poate nu este o mașină după care să întorci capul pe stradă, dar cred că tocmai de aceea mi-a plăcut. Este ceva clasic cu care m-as putea vedea ieșind la plimbare în fiecare zi. 

Am avut suficient spațiu pentru bagaje și pentru tot ce s-a mai adunat de pe drum în aceste peste două săptămâni, iar la interior nu m-am încurcat în niciun buton sau vreo comandă de pe ecranul tactil. 

Mi-a plăcut și cum stă pe viraje și mai ales cum se comportă la drum lung, iar faptul că nu m-am dus direct la masaj după o zi cu peste 1.000 de kilometri parcurși cred că spune totul.

Am lăsat ce e mai important la o mașină electrică pentru final. Chiar dacă nu este echipat cu o tehnologie de ultimă generație, Volvo EX40 a stat bine atât când a fost vorba de timpul de încărcare, cât și în ceea ce privește autonomia. Și, da, am constatat că 20 de minute nu sunt suficiente pentru o masă și că uneori am oprit mai repede pentru o a merge la baie, decât mai avea autonomie mașina. Și nu, nu am oprit din 50 în 50 de kilometri pe autostradă. 

Chiar dacă inițial am fost încântat de sistemul Apple Car Play, după primele zile de utilizare mi-am dat seama că încă nu funcționează așa cum mi-ar plăcea. Dar să șii că sistemul Android Automotive a salvat în final situația. Sigur asta nu înseamnă că o să renunț la iPhone. 

Ce am învățat din tur? În primul rând că nu mai ești excentric și nici masochist dacă ai o mașină electrică. Infrastructura se dezvoltă permanent, iar faptul că am avut zero timpi de așteptare în tot acest tur la stații spune, cred, absolut totul. 

Cea mai bună concluzie după această experiență? A spus-o deja Mircea Meșter: „Nu e obligatoriu să-ți placă mașinile electrice și nici să-ți cumperi una. Dar dacă te gândești să o faci, aici găsești toate cifrele care te ajută să iei cea mai bună decizie.”