Îl știți, probabil, pe Mini Cooper SE. Dacă sunteți de-ai casei, l-ați mai văzut pe aici în trecut, într-un test standard.
Ce veți citi în continuare e o sumă de impresii despre viața cu Mini Cooper SE pe termen ceva mai lung, prin prisma celor trei săptămâni în care am interacționat cu versiunea electrică a noului Cooper.
Pentru cine n-a avut timp să studieze noua schemă de botez, Cooper a trecut de la stadiul de nivel de echipare la nume de model. Băbește: marca e Mini, modelul e Cooper. Mini Cooper.
Cooper are, la rându-i, versiuni: termice și electrice. Cele termice se cheamă Cooper C și Cooper S. Cele electrice sunt Cooper E și Cooper SE și vin doar în versiune cu trei portiere.
Formula mișcării
Propun să trecem prin fișa tehnică înainte să m-apuc de caracterizarea (dinamicii) personajului.
Mini Cooper SE are un motor electric montat pe puntea față, roți motrice față, 218 cai-putere, 330 de Newtoni-metru și o baterie Li-ion care oferă o capacitate netă de 49,2 kWh. În literatura oferită de Mini, sistemul oferă o autonomie maximă teoretică de 385-400 de kilometri conform ciclului de testare WLTP, în contextul unui consum mediu situat între 14,7 și 14,1 kWh/100 km, măsurat cu același procedeu.
La surse DC, bateria se poate încărca la puteri de până la 95 kW – acolo unde stația poate livra această putere, încărcarea bateriei de la 10% la 80% durează aproximativ 30 de minute. Pentru AC, puterea maximă este de 11 kW, iar o încărcare completă de la 0 la 100% durează cinci ore și 15 minute.
Eu n-am încărcat la AC deloc, dar am folosit stații DC. Stau la bloc, încă nu-s prize în parcarea subterană, iar testul a fost și o bună unitate de măsură pentru viața cu o electrică pe care n-o poți încărca acasă. Întâmplarea face să am domiciliul la o intersecție distanță de patru stații de încărcare de 150 kW, amplasate în parcarea unui centrul comercial. Probabil că pe undeva am fost un caz fericit.
Reiau ideea de mai sus, cea cu timpul de încărcare, fiindcă există un aspect de luat în calcul: frigul (și cel mai probabil, situația se repetă în zilele foarte încinse din vară). Caz concret: plecat din parcarea blocului cu mașina dimineață, pe temperatură exterioară de zero grade, ajuns la stație în cinci minute, fără precondiționarea bateriei, pus la încărcat… dar bateria primea doar 20 kW inițial.
Puterea a urcat treptat, dar nu spectaculos, la 25 kW, apoi la 40 kW și tot așa. Când bateria ajunge la 80%, puterea de încărcare scade la 25 kW indiferent că a existat precondiționare sau nu. Apoi tot coboară constant, pe măsură ce urcă și procentele de energie peste pragul de 80%.
Transmisia are două moduri, D și B. În D, recuperarea energiei la frânare este adaptivă, adică mașina decide ce și cum. Poți, din meniu, să setezi tăria minimă, pe trei setări. În B, primești setarea cea mai agresivă, deși agresiv e mult spus: poți să conduci un Cooper SE ca un one-pedal car, dar încetinirea e progresivă și lentă față de alte electrice care te mai trimit cu nasul spre centrul volanului.
La nivel de șasiu, cuvântul de ordine este echilibrul. O să resimți asta în primele câteva sute de metri de după ce urci la volan. Modurile de rulare, în schimb, porționează foarte bine caracterul mașinii: în Green, accelerația e mai molcomă, în vreme ce în Go-Kart (nume mai pompos pentru Sport) primești toate resursele motorului și o direcție ceva mai fermă – acesta este modul în care Cooper SE se apropie foarte mult de un hot hatch și există momente când te poate smuci în fuleu de pe loc sau îți poate servi o porție moderată de torque steer.
Suspensia e tăricică, tipică unui Mini, dar fără ieșiri obraznice. Ajută și scaunele confortabile aici. Mașina mai țopăie pe denivelări mici și medii, dar în afară de mici oscilări ale corpului, interiorul e bine protejat de amortizoare din punct de vedere sonor. Direcția e jos pălăria, chiar n-am ce nod în papură să-i găsesc. Deci da, electrificarea pe platformă dedicată n-a ciupit deloc din caracterul unui Mini, deși acest Cooper SE nu-i chiar ușor și suplu precum mașina imaginată de Alec Issigonis. Deh, alte timpuri.
De condus, am condus majoritar prin oraș, cu unele ieșiri pe DN și DJ, fără autostradă. Am prins și traficul zidit de dinainte de sărbători, și pe cel aerisit dintre Crăciun și Anul Nou, și pe cel revenit la normele obișnuite de aglomerație de după sărbători.
În momentul în care am predat mașina, consumul mediu real înregistrat în toată această perioadă a fost de 19,5 kWh/100 km. Pe temperaturi de iarnă, fără să menajez climatizarea sau pedala, în limitele codului rutier. Doar am alternat modurile de condus, în schimb, cât de des am putut. Un interval ideal de viteză pentru consum cât mai redus ar fi 70-90 km/h, aici se simte cel mai bine Cooper SE.
Pentru valoarea de mai sus, autonomia reală pe timp de iarnă iese undeva la 250 de kilometri, deci cu vreme prielnică, cred că se pot parcurge lejer peste 300 de kilometri cu o încărcare completă de baterie. Au fost și situații în care am făcut pauză de condus două sau trei zile – în ambele scenarii, bateria a pierdut 1% din energie cu mașina stând pe loc, nefolosită. De pe o zi pe alta, adică peste noapte, gradul de încărcare a bateriei a rămas mereu același.
Cine, ce, unde, cât și cum încape
O luăm de la coadă la cap.
Volumul portbagajului este de 200 de litri, deci micuț. Pe testate, poți așeza aici cam trei pungi mari de hârtie de la IKEA până să constați că ai rămas fără spațiu între podeaua portbagajului și polița care se așază la nivelul ramei de jos a lunetei. Pe poliță mai poți arunca 2-3 obiecte, cu o condiție: să fie plate – cărți, rame de tablouri, haine bine împăturite, chestii de genul, cât să mai poți vedea ceva prin oglinda retrovizoare. Sub podeaua portbagajului mai există un spațiu de depozitare, dar acela e ocupat by default de cablul de încărcare AC.
Dacă n-ai nevoie de banchetă, o poți rabata fracționar, 40/60, după caz, sau complet, scenariu în care obții un volum extins la 800 de litri. Altă viață, dar cu sacrificiul locurilor din spate. Suprafața formată cu restul portbagajului e destul de plană și îți mai ușurează dilemele legate de transportul obiectelor mai mari. Și încărcarea/descărcarea lor e relativ ușoară, fiindcă pragul portbagajului vine destul de jos.
Cum mi-e greu să cred că cineva cumpără un Mini Cooper, electric sau nu, pentru a rezolva nevoile unei familii formate din trei sau patru membri, putem stabili de pe acum că ideal, mașina asta va fi folosită fie de o persoană celibatară sau de un cuplu. Și am și argumente. În primul rând, accesul în spate e complicat. OK, să spunem că un copil sau doi se pot strecura prin spațiul format între montantul B și scaunul din față dat în poziție maximă spre înainte. Nu și adulții.
Intratul și ieșitul în și din mașină sunt provocări de gimnastică dacă ai treabă pe bancheta din spate – eu ar trebui să știu cel mai bine, la 1.81 și un fizic departe de cel al unui balerin. Deci dacă vrei un Mini Cooper SE, în spate cel mai bine stau maxim doi copii, două pisici sau doi câini. Cu mențiunea că e mai simplu și mai logic să iei ceva mai spațios în cazul în care copiii îți sunt parte din viață. Sau o a două mașină, dacă te ține buzunarul.
Evident, deplasările scurte nu-s o teroare deplină, dacă treci peste probele accesului. Ca exemplu, mi-am luat trei colegi de la gară iar cei care au urcat în spate s-au chinuit la intrare și la ieșire, deși au proporții mult mai zvelte decât mine și înălțimi diferite – unul e mai scund (1.73), celălalt e mai înalt (1.88).
Pe banchetă, colegul de 1.73 nu s-a plâns de spațiu, în schimb colegul de 1.88 atingea scaunul din față cu genunchii și plafonul cu creștetul capului. Am încercat și eu să stau acolo și eram la limită.
În față, Mini Cooper SE te primește cu spațiu. Chiar stai bine, nu ai nici cea mai mică senzație de înghesuială, claustrofobie sau mai știu eu ce. Repet, cu un fizic generos, precum cel din dotarea subsemnatului.
Singurul lucru la care trebuie să fii atent ține de cum și unde parchezi: cine deține mașini în două uși știe că acestea sunt mai lungi decât în cazul mașinilor cu patru uși, deci e nevoie de mai mult spațiu lăsat între alte mașini parcate, borduri înalte, copaci sau bolarzi dacă locul de parcare se află lângă un trotuar blindat împotriva șoferilor indisciplinați.
Spații de depozitare prin habitaclu găsești în portiere, în cutia de sub cotieră, pe tunelul median și în torpedou, bineînțeles. Nu te aștepta la pogoane; e loc destul pentru micile obiecte din viața noastră, de la telefoane, portofele, pachete de șervețele, sticle (mici) de apă, ați prins ideea.
Din păcate, Mini Cooper SE n-are frunk.
Despre materiale: în echiparea Flavoured, Cooper SE propune un mix de material textil de foarte bună calitate (vezi pe bord și pe portiere) combinat cu scaune din piele artificială tot de foarte bună calitate dar și cu zone în care plasticul n-are obrazul atât de fin. Treaba asta se aplică pe uși și în zonele mai ascunse vederii, pe tunelul median. Există un mic contrast vizual și tactil între ce lăudam mai sus și aceste suprafețe, ușor de sesizat. Cam atât de reproșat.
Porția de tehnologie
Piesa centrală din interiorul foarte minimalist al noului Mini Cooper o constituie un display central rotund, care ia locul tradiționalului instrumentar de bord analog.
Ecranul OLED (fără ramă vizibilă) are diametrul de 24 de centimetri. În spate rulează sistemul de operare Mini OS 9, bazat la rândul său pe Android Automotive, ceea ce este o binecuvântare pentru cei care apreciază o interfață viu colorată, cu grafică bună. Există aplicații, jocuri, navigație pe tot ecranul (o să vedeți de ce specific asta) și meniuri dedicate pentru Mini Experiences (alt cuvânt pompos pentru modurile de rulare).
Integrarea cu Apple CarPlay (telefon cu Android n-am) este impecabilă, însă diferit față de navigația nativă a sistemului, dacă alegi să folosești Google Maps, harta se va afișa într-un chenar rectangular în interiorul ecranului rotund. Jos pălăria și pentru sistemul audio Harman Kardon.
HUD-ul din spatele volanului e proiectat pe un ecran transparent, acesta afișează culori (cromatica se schimbă în funcție de cum personalizezi ecranul multimedia central) și își face treaba pentru care a fost inventat.
Butoane nu prea mai găsești prin noul Mini Cooper – de fapt, butoane get-beget pe consola centrală mai sunt doar trei: cel care îți pune transmisia în P, cel care controlează sistemul audio și cel pentru luminile de avarie. Pentru D, N și B, vei folosi un întrerupător, la fel ca pentru pornirea/oprirea mașinii și la fel ca pentru navigarea prin modurile de rulare. Nu pot să zic că mă plâng sau că m-a deranjat ceva aici – ba chiar e interesat să te urci în mașină și să controlezi sisteme ca și cum te-ai afla în cabina unui avion. Ai mei doi cenți, bineînțeles.
Am, totoși, și o critică: asistentul vocal se activează din senin când porți o conversație la interior. Cel mai probabil, funcția de detecție vocală nu e bine calibrată, fiindcă efectiv i se pare că aude lucruri sau comenzi. Motiv pentru care l-am dezactivat.
Pe lângă asta, intervențiile asistentului vocal sunt reprezentate vizual pe ecranul central, dar grafica este pixelată și monotonă, la ani-lumină spre negativ față de ce afișează în mod normal interfața sistemului de infotainment.
Cost și alternative
Prețurile încep de la 31.714 euro pentru Mini Cooper E în echiparea de bază Essential: un singur motor electric, 184 de cai-putere, autonomie maximă teoretică de 298 de kilometri, 36,6 kWh capacitate netă a bateriei, 70 kW putere maximă de încărcare DC, 11 kW la AC.
Mini Cooper SE pornește de la 35.641 de euro în echiparea de bază Essential și plusează cu elemente deja discutate mai sus: un singur motor electric dar cu 218 cai-putere, autonomie maximă teoretică de 402 kilometri, 49,2 kWh capacitate netă a bateriei, 95 kW putere maximă de încărcare DC, 11 kW la AC.
Mai există și declinarea Mini John Cooper Works E, dar aceasta costă 43.138 de euro și oferă 258 de cai-putere (tot dintr-un singur motor electric), aceeași baterie mare, de 49,2 kWh și o autonomie de maximă teoretică de 371 de kilometri.
Între Essential și JCW E există alte două trepte de mijloc: Classic și Flavoured. Pentru Cooper SE, Classic pornește de la 38.115 euro iar Flavoured de la 41.911 euro.
O alternativă pentru Mini Cooper SE ar putea fi Renault 5, în versiunea din vârful gamei, cu baterie de 52 kWh și 150 de cai-putere, pentru care va trebui să te desparți de cel puțin 30.750 de euro.
Tot printre concurenți ar putea fi încadrat Abarth 500e, dar acesta nu se vinde în România – sau cel puțin nu oficial, la momentul redactării.
