Când ajungi într-un showroom și intri într-o mașină de generație nouă, primul lucru pe care-l faci — într-o încercare aparent transmisă genetic a creierului de a înțelege ce vede — este să întinzi mâna și să pipăi materialele. Nu e întotdeauna o chestie voluntară, ci mai degrabă un instinct: pur și simplu te trezești că degetele se întind să simtă porii din pielea volanului, să apese butoanele, să atingă materialele de pe bord, să deschidă cotiera. E un quality check instinctual pe care-l faci pentru ca sinapsele să-și așeze cărțile în bibliotecă.
Ce văd e ce pare? Ce ating e ce văd? Ce observ e ce ating?
Conceptul se numește calitate percepută și este cel mai recent câmp de bătaie pe care „armatele” constructorilor auto își ascut cuțitele. Pentru că nimic nu mai e lăsat la voia întâmplării și niciun colț din mașină nu este aruncat în lume fără să fie observat la milimetru, la 360 de grade, în prima fază în mediu virtual, apoi fizic.
Astăzi, constructorii auto folosesc echipe dedicate pentru mirosul de la interior, pentru a alege culorile de la interior, pentru a alege textura potrivită pentru materialele de la interior și, în final, pentru a testa această percepție a calității. Înainte ca mașina să apară pe străzi, o armată de oameni încearcă să-ți convingă simțurile că ce vezi merită banii pe care-i vei investi.
Sau, altfel, înainte ca propriul tău creier să analizeze rece niște rânduri într-un excel și să ajungă la concluzia că prețul propus e corect, niște oameni lucrează în spatele cortinei să te atingă emoțional și să ridice ștacheta la nivelul tău. La un nivel care să te convingă fără să fie evidentă munca masivă din spate. Fără să urle asta.
Iar în spate e o muncă imensă. Care dintre cele 98 de nuanțe de verde trebuie utilizate? Ce fonturi trebuie alese? Cum alegi oamenii care să te facă să te simți bine în mașina asta chiar și la câțiva ani după ce ai pășit prima dată în ea? Cum negociezi cu inginerii pentru a genera cât mai puține compromisuri? Cum faci să elimini tot ce nu-i ok, păstrând însă tot ce-i bun? Și îmbunătățind și mai mult părțile bune, împingându-le în direcții altfel. Cât mai diferite. Altfel.
Cum construiești mașina perfectă, dedicată pur și simplu șoferului? Omului din spatele volanului. Cum o faci să fie cât mai simplă, dar să exprime bun gust și calitate imediat, de la prima vedere? De la primul deget care mângâie muchiile perfecte. De la primul iris care se contractă, de la primele nări care primesc mirosul specific al lucrurilor făcute bine. De la prima atingere a materialului de calitate care nu încearcă să te păcălească. Este ce pare a fi. Niciodată altceva.
Cum faci să construiești o mașină care oferă tot ce e modern, tot ce e demn de anul 2021, eliminând elementele care distrag? Care atentează iremediabil la experiența utilizatorului. Care strică tot. Și pe care le întâlnești în fiecare mașină de pe stradă.
„Îmi place”, îți șoptești singur în gând în timp ce ochii-ți intră în detalii. Începi să vezi culori, începi să distingi forme pe ecrane, începi să te așezi mai bine-n scaun. Abia apoi, după toate astea, apeși butonul care pornește motorul. Și apoi îți asculți muzica.
Sunt gesturile normale ale unui om care caută.
Scopul tuturor, în special al tău, este să ajungi în final, după multe căutări, să stai într-o mașină care ți se potrivește. Care-ți calmează demonii. Care te va face să te simți confortabil și relaxat indiferent de situație și de câte alte mașini se înghesuie înaintea ta la semafor într-o zi de luni. În care chiar și ziua de luni să fie vineri. Și fiecare zi de vineri să fie mai bună decât era deja.
Să inspiri adânc, apoi să expiri și să simți că acolo, pe acel scaun, cu mâinile pe acel volan, în acea atmosferă diferită și caldă, construită de oameni care se gândesc în primul rând la tine, ei bine, acolo e casa ta.
Este casa ta.
Bine ai venit pe Autocritica.ro.
