Nu știu dacă știai asta, dar în cazul în care îți cumperi un Ferrari, poți opta și pentru o copie loială, miniaturizată, a mașinii tale. Dacă nici asta nu te-a convins încă să-ți cumperi un Ferrari, lasă-mă să-ți spun mai multe despre machetă. Automodel. Mașină în miniatură. Spune-i cum vrei, numai jucărie nu.
Asta în cazul în care ești obișnuit să plătești 13.000 de dolari pe o jucărie, situație în care poți să-i spui și așa. Ba nu! 15.000 de dolari. Ba nu! 17.000! În fine, n-are rost să scociorăsc acum tot site-ul Amalgam Collection în căutarea celui mai scump automodel, pentru că sunt convins că modelele unicat — există o secțiune dedicată pe site pentru ele — sunt mai scumpe decât cele ofertate la vedere.
Fotogenie
Nu poți să nu te întrebi de ce Doamne-iartă-mă machetele astea de sunt atât de scumpe. Îți zic eu: au detalii. Dar asta e o afirmație modestă. Au un nivel al detaliilor atât de ridicat, încât atunci când privești imagini cu un automodel de la Amalgam nu poți spune cu certitudine dacă e automodel sau mașina la scară 1:1. La Amalgam, testul pozei este o misiune declarată. Una deloc ușoară, dacă ne uităm la procesul în sine.
Asamblarea unui automodel durează între 250 și 450 de ore, timpul cel mai scurt fiind pentru o machetă de Formula 1. Cel mai lung, pentru o clasică. Dar durata vopsirii și asamblării sunt partea ușoară, să zicem, că reprezintă doar o zecime din timpul de pregătire a modelului. De la idee la produsul final se scurg între 2.500 și 4.500 de ore. Ore de muncă.
Ce se întâmplă în acele multe mii de ore, întrebi? Se ia mașina — originalul — și se desface la nivel atomic. OK, exagerez, poate nu atomic, ci la nivel de componente. În mod virtual, dacă e posibil; în pregătirea unei machete, Amalgam vorbește cu producătorul auto și primește schițele tehnice (fișiere CAD) ale mașinii. Astfel, automodelul poate fi pregătit concomitent cu mașina adevărată — dacă vorbim de un nou model de mașină sau de o comandă specială din partea unui viitor posesor.
Și interacțiunea cu creatorii originalului abia aici începe: componentele realizate de Amalgam sunt inspectate cu atenție de inginerii și designerii producătorului auto pentru ca toată lumea să se asigure că totul este conform. Vopseaua de pe machete este fix aceeași ca pe modelul original pentru că Amalgam lucrează după codul de culoare furnizat de producătorul auto.
În cazul unei clasice, pentru care nu prea există fișiere CAD, este mai mult de muncă: originalul este scanat digital și pozat în cele mai mici detalii — circa 1.000 de fotografii se fac în procesul de cercetare. În etapa finală se recreează virtual modelul, sunt fabricate componentele, abia apoi începe vopsirea și asamblarea. Când pui problema așa, parcă 4.500 de ore de muncă nu mai par atât de multe. Dacă dimensiunile, culorile, dotările, ornamentele sunt copia leită a originalului, materialele folosite nu sunt aceleași ca în mașina mare.
„Dacă folosești piele reală, arată ca piele-gigant când o folosești pentru un automodel. Pentru că avem un istoric arhitectural, folosim procese pentru a găsi moduri de a replica. Așa că în loc să folosim piele, care arată oribil, preferăm să vopsim scaunele și uneori folosim un material similar cu cel adevărat. […] Cel mai important este să arate exact ca mașina reală. Testul suprem este acela că dacă îl privești in imagini, să nu poți face diferenț între mașina adevărată și model.”
Sandy Coperman, într-un interviu pentru Motul
Arhitectură, ulterior pe roți
Sandy Coperman și alți trei colaboratori au înființat Amalgam în 1985, cu scopul de a crea machete arhitecturale — toți activaseră, anterior, în acest mediu. Și au făcut asta, lucrând cu nume mari din această zonă precum Foster & Partners. Pe lângă machetele arhitecturale, Amalgam dezvoltă și prototipuri. Unul dintre ele a fost pentru Dyson. Știi tu, producătorul britanic de aspiratoare șmechere și — dacă lucrurile ar fi mers ceva mai bine în ultimii ani — de mașini electrice.
În zece ani, echipa a crescut la 12 membri, dintre care doi erau înnebuniți după Formula 1. (Confirm că niciunul dintre ei nu era Daniel.) Și cum nici Sandy nu era chiar străin de lumea motorizată, ideea de a crea machete de Formula 1 a venit cât se poate de natural. La fel de natural au acaparat atenția unui client din F1: echipa Jordan, care în 1994 le-a cerut o replică după monopostul din acel sezon competițional. De aici, Amalgam și-a format o clientelă vastă printre fanii F1 care-și doreau o astfel de machetă. Ferrari a jucat un rol important în evoluția businessului Amalgam.
„Când am început, furnizam modele pentru echipe, în scop de marketing. Apoi am creat o bază de clienți printre fanii cu bani care-și doreau aceste modele. Asta s-a perpetuat până când am început colaborarea cu Ferrari, fix în momentul în care ei începeau să câștige campionate. Din 2000, totul a explodat. Și de acolo am dezvoltat, gradual, modele clasice și de GT. Am făcut apoi câteva modele la scara 1:4 pentru Ferrari, lucru pe care îl mai facem și acum ocazional. Am creat chiar și un model la scara 1:2 pentru Williams, la un moment dat. Acum lucrăm cu mai toate mărcile de lux relevante, de la Aston Martin la Pagani.”
Sandy Copeman, despre primii ani ai Amalgam
Produsul-nucleu rămâne modelul la scara 1:8 — au creat circa 200 de unități până acum —, cu toate că cele mai vândute produse sunt modelele sunt 1:18 (800 $). Dacă vrei un suvenir, găsești pe site-ul lor nasurile mașinilor de F1 (200 $) din diferite ere, de la diferite echipe. Dacă nu-ți găsești preferata acolo, poți da comandă, însă asta te va costa un pic mai mult, evident. Fanii F1 vor găsi în catalogul Amalgam chiar și volane de Formula 1, la scară 1:1 (5.150 $).
Printre clienții „de portofoliu” ai lui Amalgam se numără Ralph Lauren, care a comandat replici pentru mașinile din colecția sa. Una dintre ele este cea de mai sus: Bugatti 57SC Atlantic „La Voiture Noire”. Cele 17 modele la scara 1:8 au fost expuse, în 2010, la Luvru. Un alt client care a cerut recreeri ale achizițiilor sale este Richard Mille, fondatorul orologeriei cu același nume. Mille a vrut, de exemplu, o replică la scara 1:20 a avionului personal, un Airbus A320 Neo. Și pentru că e greu să vezi ce ascunde fuzelajul unui avion, Amalgam l-a decupat. Astfel poți vedea și ce fel de cești de cafea folosește Mille în avionul său. O machetă aeronautică este ceva mai scumpă, iar prețul este cuprins între 25.000 $ și 150.000 $, în funcție de scara machetei și, implicit, nivelul de detalii.
Sunt convins că poți da comandă fix de ce vrei tu, iar Amalgam o va onora. Spre exemplu, în acest moment lucrează la motorul (și transmisia) lui Bugatti Chiron, un model la scară 1:4 care costă 11.000 $. Și la un Spitfire Mk1 din 1940 la scară 1:16. Da, Amalgam preia comenzi și de modele de avioane. Și de iahturi. După cum ziceam: nu cred că există o misiune pe care Amalgam s-o considere imposibilă. Tot ce vor de la tine este să ai răbdare și bani. Iar rezultatul nu va dezamăgi.
Nu pot să închei articolul înainte să vă arăt ceea ce cred eu că este fetișul suprem în materie de replici auto: automodele „purtate” („race weathered”, în denumirea originală). Practic, experții Amalgam reconstituie un exemplar de mașină de curse așa cum se prezenta el după cursă. O anumită cursă. Spre exemplu, modelul de mai jos este mașina condusă spre victorie de Pedro Rodriguez, Leo Kinnunen și Brian Redman în Anduranța de 24 de ore de la Daytona, în 1970. Acesta a fost debutul în motorsport al lui Porsche 917K, văzut acum ca una dintre cele mai impresionante mașini de curse din toate timpurile.
