Soarele a strălucit de la prima oră a dimineții la Târgu Mureș, în contrast cu norii apăsători de care am fugit în dimineața anterioară, cand am plecat din Covasna către Târgu Mureș. În inima Translvaniei miroase a primăvară, chiar dacă aerul este rece dimineața. Urma o etapă de duminică relaxată în care refăceam drumul pe Valea Târnavei în drum spre Cetatea de Baltă, unde se află impunătorul Castel Bethlen-Haller, și apoi urma să luăm drumul Clujului pe două bucățele din autostrada A3.
La Târgu Mureș, gazde ne-au fost oamenii primitori de la Hotel Privo, unul dintre cele mai moderne și confortabile hoteluri din România. După un mic dejun regulamentar, briefing și alimentarea mașinilor la una dintre cele mai noi stații Mol din această zonă, am purces către destinația noastră de la jumătatea zilei: Cetatea de Baltă, locul unde strălucește falnic un castel ca din povești.
Acasă la Jidvei: castelul Bethlen-Haller
Undeva în județul Alba, într-o zonă extrem de pitorească, pe dealuri înconjurate de viță de vie pe malul râului Târnava, există un castel desprins parcă de pe Valea Loarei. Și nu greșim prea mult, pentru că castelul de aici a fost inspirat de un celebru castel din Franța: Chateau de Chambord. Uitat pentru multă vreme și aproape distrus în timpul perioadei comuniste, Castelul Bethlen-Haller strălucește astăzi ca în vremurile de glorie.
Castelul cu patru turnuri, construit în stil renascentist, este astăzi parte din patrimoniul companiei Jidvei, unul dintre cei mai mari producători de vin din România. Noii proprietari l-au restaurat cu respect și grijă pentru tradiția acestui loc și l-au redat circuitului turistic.
Având o formă rectangulară și patru turnuri circulare în colțuri, castelul din Cetatea de Baltă, cunoscut şi sub numele de Castelul Bethlen-Haller, a fost ridicat între anii 1615-1624 de către Miklos Bethlen, Cancelarul Transilvaniei. De-a lungul timpului, castelul a trecut prin numeroase transformări: construcția actualei clădiri a fost finalizată în anul 1624, iar între anii 1769-1773, castelul a fost reamenajat în stil baroc.
De-a lungul timpului, castelul a suferit stricăciuni și modificări, mai ales în perioada comunistă, când aici a funcționat secția de șampanizare în cadrul IAS Jidvei. Acest lucru a însemnat modificări importante în camerele interioare, au dispărut sau au fost distruse multe din obiectele originale, iar parchetul a fost folosit ca lemn de foc.
După anul 1989, castelul a fost revendicat și retrocedat familiei Haller, de la care a fost cumpărat de familia Necşulescu, proprietara companiei Jidvei. Printr-un amplu proces de restaurare, prin care s-a urmărit îndepărtarea intervențiilor anterioare și evidențierea arhitecturii și simplității originale a spațiilor, familia Necșulescu a readus castelul la strălucirea de altădată, transformându-l totodată într-un simbol al mărcii Jidvei. Iar dacă silueta castelui vi se pare familiară, data viitoare când deschideți o sticlă de vin de la Jidvei studiați mai atent eticheta. Castelul este prezent ca simbol al companiei Jidvei pe sticlele de vin din gamele premium.
La castel am fost întâmpinați de Marian Spătariu, intendentul castelului, omul care știe toate secretele acestui loc. Am putut vizita castelul, dar și o mică capelă romano-catolică aflată pe domeniul Bethlen-Haller, dar care aparține comunității din Cetatea de Baltă.
La Bethlen-Haller, timpul parcă a stat pe loc. Cu câteva locuri de cazare care pot fi doar rezervate în avans, domeniul deținut de Jidvei este folosit în general pentru organizarea de de degustări de vinuri. Locul este primitor și extrem de liniștitor. Există inclusiv un magazin amenajat cu gust de unde se pot achiziționa toate vinurile produse de Jidvei. Un restaurant cu o terasă generoasă oferă mâncare excelentă, conceptul fiind „healthy food”: cu toate ingredientele furnizate de ferma deținută de Jidvei. De la legume, ouă și carne, totul este cultivat și crescut local. Ferma deține găini de rasă care produc ouă fără colesterol, dar și iepuri.
Iar vinul de la Jidvei nu mai are nevoie de nici o prezentare. Gazdele ne-au pus pe masă spumant și vin rosé de care s-au bucurat cei care nu au mai condus spre Cluj. Ne-am bucurat de o ciorbă de cocoș excelentă, iepure la cuptor cu măsline și cartofi și plăcintă de casă cu afine.
Ca să ajungeți la castelul Bethlen-Haller, luați-o pe drumul DJ107, care leagă orașele Târnăveni și Blaj.
După ce ne-am încarcat bateriile în cele câteva ore petrecute la castel, am luat drumul Clujului. Destinația noastră finală a zilei a fost Sungarden Golf & Spa, un resort cu teren de golf aflat la nord de Cluj. Ascuns în pădurea Baciu din Poiana Cerbului, resortul este ferit de zgomotul orașului și oferă servicii complete celor pasionați de golf sau celor care vor o experiență relaxantă la Spa. Terenul de golf are 9 parcursuri și un index 33 par.
Ajuns aici, mă retrag pentru a lovi câteva mingi pe terenul de golf și las cuvântul colegilor din tur pentru a vă comunica impresiile lor despre mașinile pe care le-au condus astăzi, în a treia zi de Cars&Roads by Michelin.
Dan Scarlat (TopGear) despre BMW X7 xDrive40d
Astăzi am condus cel mai mare automobil din road-tripul #CarsAndRoads by Michelin, un SUV de aproape 5,2 m lungime si peste 1,8 înălțime. BMW X7 este echivalentul Seriei 7 în lumea SUV-urilor și se achită foarte bine de toate cerințele pe care ar putea să le aibă cineva de la el: impresionant pe șosea (grila aia uriașă n-o să se uite prea repede) este cavernos de spațios și este, evident, plin de dotări de siguranță și confort, ceea ce duce prețul până în vecinătatea sumei de 120.000 euro.
Pe de altă parte, BMW X7 este și cel mai tradițional SUV din grup, pentru că este singurul motorizat de un diesel (vă mai amintiți, motoarele alea de le aveau toate cam toate mașinile 4×4 până acum câțiva ani, când toate SUV-urile erau 4×4?). În mod ironic, are și un zgomot sportiv, dar am realizat că de altceva îmi era cu adevărat dor: sa fac plinul și să văd o autonomie de aproape 1000 km.
X7 este capabil și să accelereze de la 0 la 100 km/h în circa 6 secunde, dar caroseria sa de 2,5 tone prinde viteză într-un mod atât de detașat și de relaxant, că ai uneori senzația că ești pe canapeaua din living și vezi tot decorul trecând din ce in ce mai repede pe lângă tine la un televizor 8K.
Tudor Rus (douălocuri.ro) despre DS7 Crossback E-Tense
DS 7 Crossback este unul dintre cele mai confortabile modele prezente în acest tur. Nimic ieșit din comun până aici, pentru că pe dedesubt, DS 7 Crossback are foarte multe elemente în comun cu Citroen C5 Aircross. Dar asemănările se termină aici, pentru că DS 7 schimbă complet registrul la capitolul design – interior și exterior. Puțini producători au curajul să iasă în față cu un design diferit, iar designerii DS nu doar au gândit o tematică originală și stilată pentru habitaclu, ci au și primit aprobarea șefilor de a merge înainte cu acest concept.
Pus pe șosea, DS 7 Crossback este un caracter confortabil, dar pe care va trebui să înveți să-l gestionezi. Moliciunea suspensiei, judecată strict din acest punct de vedere, se clasează liniștit la același nivel cu germanii, însă lipsa unei posturi mai ferme pe drum se va face simțită rapid. DS a mers all-in cu confortul, de aceea comportamentul rutier ar lui DS 7 Crossback e mai aproape de o legănare necontenită. Da, ruliul stă la pândă după colț în virajele mai strânse și transmisia ezită uneori să te convingă de faptul că sub capotă se află 300 CP și 520 Newtoni-metru produși de un motor turbo de 1,6 litri împrietenit cu un motor electric. Dar când vine vorba de stil și atenție la detalii, DS 7 Crossback se face remarcat cu mare lejeritate. Pe traseul de astăzi, dintre Târgu Mureș – Târnăveni – Cetatea de Baltă – Cluj Napoca, consumul mediu înregistrat de DS7 Crossback a fost de 7.7 litri/100 km.
Adrian Mitrea (0-100.ro) despre Hyundai Tucson Hybrid
Noul Tucson rupe marca Hyundai de trecut și-o proiectează spre viitor. Cu un pic de spectacol prin grafică și software, cu mult simț de răspundere privind proiectarea, designul și calitatea în ansamblu.
Funcții precum afișarea unghiului mort pe instrumentarul de bord digital, la acționarea manetei de semnalizare, arată pur și simplu wow! Și vor contribui la siguranța generală pe care această mașină o va aduce pe șosele.
Hyundai Tucson a crescut într-o generație cât reușesc alte modele s-o facă în două.
Sebastian Toma (Auto Bild) despre Kia Sorento Hybrid
Astăzi am făcut prima vizită la Castelul Bethlen-Haller, iar partenerul nostru cu patru roți a fost Kia Sorento hybrid. Modelul împarte anumite componente ale sistemului de propulsie cu Hyundai-ul Tucson condus de noi în ziua precedentă, deci știam deja la ce să ne așteptăm, inclusiv la cum este interfața unității multimedia. Eram deja acomodați, ce mai!
În ciuda caroseriei mai mari, masa este doar subtil mai mare, iar un stil de condus care a fost catalogat de computerul de bord economic doar în proporție de 37% ne-a adus un consum de 7.0 litri la sută pe traseul de 200 de kilometri. Rezultatul este bun în contextul unui SUV hibrid cu o caroserie mare, ce oferă un interior spațios. Se simte o orientare evidentă spre confort, atât în ceea ce privește scaunele, cât și din punct de vedere al conducerii. Ceea ce e perfect normal, nu este pentru altceva Sorento și pare a fi un aliat bun pentru familiști și nu numai. Folosind carburantul rămas în rezervor, mașina estimează că am fi putut să mai mergem încă 678 de kilometri, ceea ce arată că sistemul hibrid poate fi la fel de eficient ca un diesel, dacă nu chiar mai eficient în anumite situații.
Cristiana Oprea (cristianaoprea.ro) despre Mazda CX-30 Skyactiv-X 100th Edition
Puține lucruri îmi plac mai mult ca o mașină care mă face să zâmbesc prin felul în care se conduce. Și fix asta am pățit azi, în ziua 3 din Cars&Roads, încă din primii kilometri la volanul lui Mazda CX-30. Este o mașină care te invită să fii prezent și să te bucuri de drumul care ți se așterne în față: vine cu o cutie manuală în șase trepte și te lasă și să frânezi cu stângul, fără să îți taie elanul. Motorul este un 2.0 litri benzină cu 186 CP, dar cu un cuplu de doar 240 Nm, din cauza faptului că este aspirat. Din același motiv este și o mașină relativ zgomotoasă atunci când mergi sportiv cu ea, puterea maximă fiind la 6000 rpm, dar vine cu un sistem audio Bose care ameliorează plăcut situația.
Mi-a plăcut tare mult Mazda CX-30 pentru că se mulează pe stilul fiecăruia de condus. Nici măcar nu are mai multe moduri, adică tradițional “buton” de Sport – butonul e la tine, în funcție de ce drum ai de făcut și cât chef ai pe moment. Noi am înregistrat un consum de 6.7 litri/100 kilometri, deci tehnologia motorului Skyactiv-X mild hybrid își face simțită prezența. În spiritul japonez, experiența de la volan este lipsită de artificii digitale sau stilistice. CX-30 afișează informațiile din bord într-un mod curat și funcțional, iar interfața multimedia este prietenoasă, clar structurată și fără invenții tehnologice pe care nu le vei folosi niciodată. Meniul îl poți folosi ușor la volan, printr-un controller rotund, similar cu iDrive de la BMW. Totul este intuitiv și direct, iar această claritate mi se pare o gură de aer proaspăt într-un segment din ce în ce mai creativ, nu întotdeauna în sensul pozitiv.
Este dotată cu sistemele uzuale de siguranță pe care te-ai aștepta să le vezi în 2021 (pilot automat cu menținerea benzii și a distanței, camere de parcare), pe care le poți activa sau dezactiva ușor, folosind comenzile de pe volan sau din meniul principal. În plus, ține minte preferințele tale și nu le activează automat la următoarea pornire, ceea ce mi se pare firesc. Modelul testat de noi este GT Plus, într-o ediție aniversară de 100 de ani, care vine cu o serie de detalii subtile atât la interior, cât și la exterior. Ca design nu am ce să îi reproșez, este atent studiat și aduce în habitaclu o simplitate firească, care parcă îți facilitează conexiunea cu mașina. Prețul final este de 31.790 de euro, pentru o mașină pe care eu aș încadra-o la SUV-uri, ci pur și simplu în categoria mașinilor medii, atractive și plăcute la condus în orice situație.
Andrei Știrbu (autocritica.ro) despre Mercedes-Benz GLB 250 4Matic
Primul lucru care te captivează la GLB este designul, cel puțin așa a fost în cazul meu. Mie-mi plac pâinile alea foarte crescute, care se umflă mai mult decât le permite tăvița — cu asta îl asociez eu pe GLB, mai ales dacă îl pun lângă frații săi de platformă: Clasa A hatchback, Clasa A sedan, CLA, CLA Shooting Brake, GLA, Clasa B. Mercedes-Benz are familie compactă mare.
În teorie, GLB are șapte locuri, însă nu te mulțumi doar cu socoteala de-acasă: trebuie să faci un test drive ca să vezi dacă ai copii de dimensiuni corespunzătoare astfel încât să nu-i înghesui doar pentru că, teoretic, încap toți în mașină. N-am testat rândul al treilea de scaune, însă pot spune că pe bancheta din spate spațiul este generos — am 1,87 metri și nicio plângere la capitolul spațiu interior, pe oricare loc m-am pus.
Al doilea lucru care mi-a plăcut a fost sunetul evacuării. Îți dă senzația de putere, de voioșie. Și are, ce-i drept, 224 de cai-putere. Mai mult decât suficient pentru un SUV compact. Dacă-l pui în modul Sport, motorul cu patru cilindri intră și mai mult în habitaclu. Mercedes-Benz știe că există și oameni cărora le place asta. Eu m-am mulțumit cu modul de rulare Comfort.
Apropo de confort, am găsit GLB-ul foarte liniștit pe drumurile noastre toate; și impresionant de bine antifonat, păstrând habitaclul liniștit chiar și la viteze de autostradă.
Ce nu este liniștit e motorul, strunit de o transmisie cu opt trepte care nu-i dă pace. GLB nu este o mașină de consum. Sau, dacă e, n-am reușit eu să-i descopăr această calitate. Din cei 200 de kilometri parcurși astăzi, aproape jumătate au fost pe autostradă. La final, consumul arăta 8,9 l/100 km. Nu l-am zgândărât mai mult decât a fost necesar.
Constantin Ciobanu (Adevărul Auto) despre Suzuki Across plug-in hybrid
Am impresia că îi fac mai mult rău acestui Suzuki dacă încerc să privesc în altă parte și să nu văd o Toyota RAV4 care a îmbrăcat alte haine. Așa arată globalizarea astăzi, și Toyota GT86 este un Subaru. Și aș irosi spațiul dedicat cu astfel de exemple. Constructorii, prin astfel de întâmplări, încearcă să exploateze orice oportunitate de a aduce un cent în plus în propriul buzunar.
Ca mașină? Extrem de agreabilă. Surprinzător, o personalitate este cea pe care ți-o imaginezi când vezi în numele modelului PHEV. Adică un model silențios, care știe să folosească kWh pentru a fi cât mai eficient. Dar mai are un mod la care, sincer, nu mă așteptam. Unul în care poți ajunge la 100 km/h în 6 secunde! O mașină relativ grea cu cele 2015 kg, dar în mod surprinzător nu prea le-am simțit dinamic. S-a muncit la mașina asta: are trei motoare. Merită niște display-uri ceva mai colorate, dar în rest nu prea am ce să-i reproșez. Consumul nostru de astăzi a fost de 6.5 litri cu autostradă, cu multe comune, dar și cu viraje răzlețe negociate mai curajos.
