Tunelul vertical de sticlă ascunde monstrul mecanic cu scripeți și contragreutăți. De cealaltă partea a geamului, Crișul Repede își spune povestea în fața celor care au timp s-o asculte. Am fi stat să bem și a doua cafea, dar în parcarea de la Doubletree by Hilton din Oradea, hotelul care a ținut în puf cei 18 jurnaliști din caravană, cele 7 SUV-uri ne așteptau pregătite pentru cea mai lungă zi a road trip-ului Cars & Roads by Michelin.
Oradea e liniștită, dar cum te apropii de periferie începi să simți cum vacarmul cuprinde șoselele vestice. Pe ordinea de zi am pus un singur punct intermediar: La Saca 42. Cel mai scurt drum ar fi fost și unul plictistior, dar noi suntem aici ca să experimentăm. În locul clasicului E79 Oradea – Beiuș, am ales o alternativă condimentată cu viraje și peisaje puternice la poalele Apusenilor.
Am făcut cale întoarsă către Aleșd (i-am salutat din mașini pe prietenii noștri de la Server Config), și am continuat să mergem pe urmele Crișului Repede. Drumul s-a deschis deodată, iar în fața noastră au răsărit câteva așezări pe care mi-am permis să le numesc sate-carusel: Șuncuiuș, Bălnaca și Bratca. Drumul urcă, coboară și virează brusc la stânga sau la dreapta peste aceste cocoașe preț de câțiva kilometri. Mă simt ca într-un roller coaster pe străduțele îngrămădite ale satelor bihorene, iar singurele momente de respiro sunt cele în care traversez calea ferată.
Satele din Țara Beiușului încă păstrează tradițiile vechi ale regiunii, iar casele viu colorate se aștern de-a lungul drumului asemeni perlelor într-un colier. Peste toate astea, foiasele de la poalele Apusenilor stau de strajă și te ghidează de-a lungul unor peisaje serene.
La o aruncătură de băț de Beiuș descoperi satul neaoș al Crișanei. Pășim cu pioșenie pe lângă biserica de lemn, iar unde asfaltul pare că se termină descoperim oaza de liniște: La Saca 42.
Primul care ne-a întâmpinat a fost Goldie, câinele casei. O dulceață pufoasă, dornică de atenție și gata să te înduplece să-i arunci măcar o mângâiere peste blana aurie. Ninu, băiatul familiei Lezeu, este cel care își primește oaspeții și-i conduce pe prispa casei sau în livadă.
Pe scurt, La Saca 42 este o casă de oaspeți. Primii musafiri i-au trecut pragul în 2018, dar casa veche, pe structura căreia a fost ridicat actualul așezământ se află în satul Saca de aproape 100 de ani.
Am fost întâmpinați cu ridichi, ceapă verde, brânză și slană. Toate de-ale locului. În Bihor nu-i timp de stat, așa că farfuriile goale au fost rapid înlocuite cu boluri aburinde: supă de găină cu tăiței de casă. Cam asta recomandă doctorul dacă vrei să simți cu adevărat gustul vieții de la țară. Aparatele foto și camerele telefoanelor Nokia 8.3 5G au declanșat în rafală, chiar dacă printre noi nu se află specialiști culinari.
Punctul culminant nu a fost cotletul de porc cu sos de ciuperci și piure de cartofi asortat cu salată verde, ci plăcinta cu vișine. Și da, e fix ca cea pe care o făcea bunica.
Turiștii care trec pragul La Saca 42 pot înnopta într-una dintre cele patru camere răcoroase. Recunosc. Mă simt vinovat. Pentru o clipă mi-aș fi dorit ca ziua să se încheie acolo.
Mai avem de bătut 200 de kilometri până la destinația finală a zilei, iar de-acum timpul nu mai avea atâta răbdare. De la Saca pornim spre Deva pe un drum care șerpuiește printre Apuseni. Porțiunile aflate în lucru sunt păzite de semafoare care par neclintite în lupta cu timpul. Totul e sacadat, dar zonele în care asfaltul a fost modernizat dau șansa celor 7 SUV-uri să-și mai dezmorțească articulațiile.
Cetatea Devei e scăldată de lumina caldă a apuslui și se ridică în zare ca un protector al regiunii. Dar drumul nostru se încolăcește ca un anaconda, iar cât ai clipi, un perete aproape vertical se derulează în jurul tău. E autostrada.
Fiecare kilometru pare acum mai scurt. În timpul în care îmi fac ordine în gânduri și asimilez experiențele de azi, Andrei deja era în dreptul stației Mol de la ieșire din Sebeș. Am adăpat rapid rezervoarele SUV-urilor din road trip, am luat o cafea la pachet și cât ai zice Caramel Latte am și ajuns la destinația finală: Theodora Golf Club.
Miroase a occident în cel mai generos resort de golf din țara noastră. În complex sunt 15 vile cu până la șase camere fiecare, iar traseul de golf este unul complet, cu 18 găuri. Așa s-a încheiat ziua a cincea a Cars & Roads by Michelin. Urmează o zi de pauză în care luăm lecții de golf și ne plimbăm cu bicicletele.
Eu mă retrag să-mi exersez loviturile de distanță, dar las mai jos impresiile colegilor din road trip despre mașinile pe care le-au condus în ziua a cincea.
Andrei Știrbu (Autocritica.ro) despre BMW X7 xDrive 40d
Trebuie să fie liniște, liniște ca să auzi cum se scurge motorina în rezervor atunci când mașina e alimentată și tu ești în scaunul șoferului. Dacă ar putea fi pornită ventilația în scaun, n-ai mai auzi nici măcar susurul combustibilului. Și ventilația este silențioasă. Cam atât de silențios este habitaclul.
Totul este etanșeizat în X7, rulezi cu el pe stradă în filmul tău. Nimic nu te poate atinge, nimic nu te poate deranja. Asta în cazul în care nu ai mașina plină de copii — unul dintre argumentele pentru care X7 ar fi necesar pentru tine. Celălalt ar fi că ești descendent de Soprano. Altfel, e o mașină mare și impunătoare. Foarte mare. Poate prea mare.
În ciuda faptului că este o mașină mare, o simți închegată în orice mod de rulare și încordată în modul Sport. Dacă vrei să reduci dramatic ruliul, bifează opționala cu bare anti-ruliu active. Ruta de astăzi a avut drumuri virajate, iar modul Sport a fost o tentație căreia și eu, și Cornel i-am căzut pradă.
După ce am părăsit Crișana ne-am relaxat și noi, am relaxat și mașina, cu modul Eco Pro. Pe traseul de circa 350 de kilometri am scăzut consumul de la 9.9 l/100 km la 9.4 l/100 km. Dacă-l conduci în Eco Pro — care, apropo, este o minunăție în sine, face mașina să alunece efectiv atunci când nu pui motorul în sarcină — poți să-l scazi până la un rezonabil 8-și-ceva-la-sută.
E greu să găsești ceva care să nu-ți placă, totul este lucrat cu simț de răspundere, sistemul de infotainment merge impecabil, echipa motor-transmisie rămâne câștigătoare în industria auto.
Dar e scump. 120.000 de euro e un prag pe care nu trebuie să te stresezi să-l atingi. Probabil că nici asta nu este o surpriză. Pentru că BMW X7 este aici să-ți satisfacă toate dorințele, oricât de indecente ar fi ele. Cum ar fi plafonul panoramic înstelat, cu LED-uri.
Constantin Ciobanu (Adevărul Auto) despre DS 7 Crossback E-Tense
DS 7 Crossback E-Tense PHEV 4×4 Rivoli. Deja este o provocare să pronunți numele mașinii, dar să mai fii în fața emitentului, să-l auzi că pronunță numele mașinii. Zici că este numele tezei de la lucrarea de licență. Lăsând gluma pe marginea drumului, avem un SUV din zona compactă care zice că este premium. Din punct de vedere tehnic îi acordăm acest statut. Este un plug-in hybrid, cu trei motoare, tracțiune integrală, și o baterie de 13,2 kWh. DS anunță o autonomie electrică de aproximativ 54 km, iar astăzi, cam atât am parcurs cu un plin de baterie. O bilă albă pentru francezi.
Un patru cilindri în linie de 1.6 litri care dezvoltă 200 CP este partenerul pentru drum lung. Este asociat cu o cutie automată cu 8 trepte, iarăși un detaliu plăcut. Tracțiunea integrală este un cocktail de tracțiune în sensul clasic și punte spate propulsată de un motor electric de 110 CP și 320 Nm. Sistemul hybrid este creditat cu 300 CP și 520 Nm, impresionant, le fel și cele 5,9 secunde necesare celor 1.900 kg pentru a ajunge la 100 km/h.
Chiar dacă bateria este descărcată complet, mai este păstrat ceva suc pentru a te ajuta în cazul unor depășiri. Mi-aș fi dorit o punte spate ceva mai așezată, îți induce o ciudată senzație de ”lejeritate” în cazul rulării în linie dreaptă la viteze de autostradă.
Designul nu îl comentez, pentru că frumosul este în ochii privitorului, totuși, interiorul, pe alocuri, este o provocare ergonomică. Parcă nu aș fi pus butonul frânei de staționare lângă cel de deschidere al geamului lateral.
Dan Scarlat (Top Gear) despre Hyundai Tucson hibrid
Orice discuție despre noul Tucson trebuie să înceapă cu designul său, care este excelent. Probabil, este un motiv foarte important pentru care se și vinde atât de bine. Mi-ar fi foarte greu să găsesc vreun detaliu care nu funcționează în tot ansamblul: luminile de zi (OK, inutile că număr dintr-un punct de vedere strict rațional) sunt un adevărat spectacol în arhitectura grilei, stopurile dau o notă atât hi-tech, cât și sportivă, iar muchiile caroseriei întregesc acest design foarte omogen. Noul Tucson nu este o evoluție a vechii generații, ci este un model complet nou inclusiv din punct de vedere al personalității, care devine acum inconfundabilă.
Dar Hyundai-ul nostru, că și orice altă mașină din Cars & Roads by Michelin, nu este doar despre design. Și, din fericire, tehnologia înglobată se ridică la nivelul așteptărilor. Gama este formata exclusiv din motorizări cu alimentare exclusivă, sau combinată cu benzină, dar lipsa motoarelor diesel este compensată de existența a mai multor tipuri de hibride. Practic, toată gama de hibride la care te-ai putea gândi: mild, clasic sau plug-in. În turul nostru avem un hibrid standard de 230 CP, 4×4 (așa cum e de bon ton sa fie un SUV compact), care este capabil sa obțină consumuri foarte rezonabile pentru gabaritul și performanțele sale.
Sigur, nicio mașină nu este perfectă și nici Tucson nu face excepție, că altfel unde ar mai fi frumusețea testării uneia? Concret, la reprize, reacționează întâi motorul electric, instantaneu, după care intervenția celui termic se lasă o fracțiune de secundă prea mult așteptată, timp necesar transmisiei automate cu 6 trepte sa retrogradeze în treapta potrivită. O întârziere subtilă, dar sesizabilă pentru un pasionat. Subiectiv, unii oameni ar putea prefera că unele comenzi de pe consola centrală să nu migreze de la clasic la tactil. În special cel de reglaj al volumului pentru sistemul audio. La orice mașină, acesta reprezintă chintesența ideii de “analog”. Și ar trebui să rămână, pe veci, rotativ.
Tudor Rus (douălocuri.ro) despre Kia Sorento hibrid
Din Kia Sorento te poți da jos la costum în fața unei clădiri moderne de birouri sau în pantaloni scurți și tricou într-o vacanță cu familia. Versatilitatea asta este doar una din consecințele faptului că atunci când coreeni au decis că e momentul să-și upgradeze mașinile, inspirația a venit din curtea germanilor.
O altă consecință stă în exteriorul impunător și în interiorul high-tech, foarte modern, dar deloc anost sau rece. Ergonomia primează în habitaclul lui Sorento la pachet cu tehnologia, puncte cardinale exprimate de elemente precum scaunele confortabile, plasarea comenzilor în raza de acțiune a mâinilor ocupanților din față și o pereche de ecrane digitale care deservesc instrumentarul de bord și sistemul multimedia.
Sorento este un SUV masiv, bărbătesc proporționat, iar asta se reflectă în plan dinamic. Zona de confort pentru Sorento începe odată ce ai ieșit din oraș, pe autostradă, drum național sau drum județean și se termină când șerpuirea drumului devine mai accentuată.
Există suficientă putere și cuplu în arsenal – 230 CP livrați de asocierea unui motor termic cu unul electric și 350 Nm – cât să acopere nevoile unei deplasări civilizate. Tot ce sare de acest prag, împreună cu orice dorințe dinamice și așteptări sportive fanteziste, este neutralizat din fașă de suspensia moale, generatoare de ruliu, și de transmisia care ezită în momentele de exigență ale piciorului drept. Reversul medaliei este că Sorento te va îndemna la un stil de condus echilibrat, iar pentru asta te va răsplăti cu un consum mediu real de 7-7.9 litri/100 km.
Adrian Mitrea (0-100.ro) despre Mazda CX-30 Skyactiv-X 100th Edition
Mazda CX-30 cinstește cu mult bun simț și frumusețe aniversarea de 100 de ani a Mazda (1920-2020).
Spre exemplu tapițeria vișină-putredă specială, culoare care se regăsește inclusiv la covorașe, dar și mochetă.
Interacțiunea dintre șofer și mașină e caracterizată de o simplitate perfectă. Mai simplu spus, această MX-30 este cea mai accesibilă mașină din “flota” Cars & Roads, dar arată și se simte precum o mașină scumpă.
Am parcurs peste 300 de kilometri cu un consum mediu 7,4 l/100 km, ceea ce reprezintă un indicator real despre cât poate consuma această mașină pe drumuri naționale și autostrăzi.
Sebastian Toma (Autobild) despre Mercedes-Benz GLB 250 4Matic
Mercedes-Benz GLB pare să fi fost construit special pentru asemenea călătorii, pe care le face fără pic de efort, nici pentru el și nici pentru șofer. Germanii au construit un SUV spațios, confortabil și silențios, numai bun să faci câteva sute de kilometri într-o zi.
Pe întregul traseu de la Oradea la Teleac am avut un consum de 9.8 litri la sută și o viteză medie de 56 km/h. Singurul lucru care a deranjat a fost intervenția sistemului de asistență a menținerii benzii de rulare, ce are o intervenție mai brutală decât am fi dorit – fiind suficientă o vibrație în volan dacă ne întrebați pe noi.
Altfel, noul Mercedes-Benz GLB oferă o experiență de conducere liniștită și relaxantă.
Cristiana Oprea (cristianaoprea.ro) despre Suzuki Across plug-in hybrid
Dacă ieri ne-am răsfățat în “hainele bune”, la bordul elegantului Mercedes-Benz GLB, azi ne-am încălțat din nou bocancii și ne-am pregătit de aventură, asta pentru că Suzuki Across mi-a inspirat încredere în ceea ce privește aptitudinile lui de a rula pe macadam sau trasee montane. Interiorul nu este pretențios, accentul fiind pus pe funcționalitate și rezistență, în detrimentul finisajelor deosebite sau tehnologiilor inovatoare.
Ca mai toate hibridele din tur, Suzuki s-a dovedit a fi zgomotos dacă îl conduci mai dinamic, transmisia CVT accentuând acest disconfort. Însă Across nu este făcut să fie condus sportiv, ci isteț: are o ușoară senzație de ruliu pe asfalt și o suspensie confortabilă, care combinată cu o gardă mare la sol de 19 centimetri îl face ideal pentru drumuri mai puțin bătătorite. Totul este completat de anvelopele versatile Michelin CrossClimate, care fac echipă perfectă cu setările mai sus amintite.
Ce este reprezentativ pentru acest Across este motorizarea plug-in hybrid, care aduce laolaltă un motor de 2.5 litri pe benzină cu două motoare electrice care îi oferă o autonomie pur electrică de până la 75 de kilometri. Puterea maximă astfel obținută este de 306 CP, iar consumul pe care noi l-am avut astăzi dând târcoale munților Apuseni este un fabulos 4.9 litri/100 kilometri, care a crescut la 5.6 litri/100 kilometri după ce am intrat pe autostradă. Asta îl face cu adevărat un SUV ideal pentru viața cotidiană de oraș, care își arată calitățile când îl scoți la drum lung prin țară, unde nu trebuie să îți faci griji dacă nu ai o stație de încărcare. Iar la un preț total de 50.150 de euro în echiparea Luxus, îl face o variantă competitivă.
