Zen. Un cuvânt care pe mulți dintre noi îi duce cu gândul la… chiar, vouă ce vă vine în minte atunci când auziți cuvântul zen? O stare? O atitudine? Când auzi spunându-se despre cineva că este „zen”, care e conotația? E vorba despre o persoană calmă? Echilibrată? Sau pur și simplu binevoitoare și plăcută?
Fără excepție, toate comunicatele de presă care anunță venirea unor modele noi includ și informații despre interiorul respectivelor modele. Nu puține sunt situațiile în care citim despre cusături contrastante, inserții din aluminiu, furnir și fibră de carbon, piele de un anume fel și culoare ori materiale ecologice. Aproape inexistente sunt situațiile în care ni se vorbește despre atmosfera din interior și despre cum ar trebui să se lege toate elementele pentru a forma ceva. Un tot unitar. O face, însă Nissan, prin vocea lui Satoru Tai, directorul de design al companiei:
„Trebuie să schimbăm felul în care desenăm automobile, pentru că modul în care acestea sunt puse în mișcare și folosite s-a schimbat. Electrificarea este aici și întregul concept – de la platformă la zgomot – este diferit de ceea ce știm de la mașinile cu motoare cu ardere internă”.
Satoru Tai
Dar de unde vine zen-ul și unde îl găsim? În alte persoane? În încăperi, în felul în care sunt așezate obiectele într-un spațiu? Sau poate zen-ul vine din noi, din fiecare? Se prea poate ca zen să însemne pace, liniște, regăsire. Pentru Kyehyun Ahn, unul din designerii care și-a adus aportul în dezvoltarea electricei Ariya, zen înseamnă culori. Și materiale.
„Deși am urmat studii de design, treptat m-am îndepărtat de forme pentru că eram tot mai atrasă de culori și cum reușesc ele să ne influențeze starea într-o manieră subliminală”.
Kyehyun Ahn
Prin Nissan Ariya, Ahn a primit locul de joacă ideal în care își putea dezvolta ideile. Combinația de piele de culoare albastră și accente arămii din interiorul noului Nissan Ariya este „opera” ei, pe care a trebuit să o „vândă” colegilor sceptici din departamentul de design. Aprobarea a venit ulterior, urmată de impresiile foarte favorabile din mediul online, după dezvelirea oficială a electricei.
Sigur, ce vedem noi, jurnaliștii auto, sau ce văd fanii pe social media, pe YouTube sau în realitate, poate fi (sau nu) plăcut ochiului. Dar selecția de culori care urmează să fie folosite pentru un interior este cel puțin la fel de dură ca o probă pe care trebuie să o treacă viitorii pușcași marini. Designerii de interior încep creionarea unui habitaclu cu foarte multe culori și materiale, din care elimină treptat elementele pe care le consideră nepotrivite. Există loc de subiectivism, dar există și criterii fixe, iar Ariya a trebuit să le respecte pe toate.
„Întotdeauna facem selecția de culori în aer liber, la lumina soarelui, inclusiv în momente diferite ale zilei. O culoare poate fi percepută foarte diferit la ora 10 dimineața față de ora 2 după-amiaza”.
Kyehyun Ahn
Așadar, e loc de multă creativitate, dar totul se construiește pe un cadru. Ca o clădire. Iar dacă Nissan Ariya ar fi o clădire, ea s-ar sprijini pe trei piloni.
Ma, Iki, Kabuku
Nu mi-am făcut un scop ca textul ăsta să se citească precum o lecție de japoneză. Fie vorba-ntre noi, cunoștințele mele de japoneză sunt, cu foarte multă indulgență, cel mult sumare. Dar ori de câte ori vorbim despre cum construiesc japonezii mașini, inclusiv Nissan, trebuie să ne punem la punct un vocabular elementar.
Ma, de exemplu, descrie minimalismul japonez prin care poate fi decorat un spațiu gol. Un fel de opusul împopoțonării și al kitsch-ului. Iki se traduce prin chic și din nou, presupune o îndepărtare de tot ce-i țipător și cerșetor de atenție pentru o abordare curată. Un fel de less is more. În vreme ce Kabuku reprezintă soluția sau soluțiile care ignoră normele și care astfel generează inovația. Reinventarea.
Ca să vedeți că nu v-am ținut până aici ca să vorbesc în dodii, fiecare din cele trei concepte este integrat în Ariya. Ma este probabil cel mai ușor de identificat, pentru că presupune lipsa complicării, nu neapărat a complexității. Nu tu linii multe, nu tu muchii, nu tu mii de butoane în habitaclu. Doar strictul necesar.
Iki permite introducerea tehnologiei în ecuație, dar fără a supraîncărca utilizatorul. În Ariya, Iki se referă la integrarea discretă a comenzilor sistemului de climatizare în consola centrală. Când nu sunt folosite, ele se auto-camuflează parțial în suprafața de lemn, iar la atingere, degetele utilizatorului primesc un impuls discret, care reproduce senzația de apăsare a unui buton fizic convențional.
Cât despre Kabuku, Nissan spune că cel mai bun exemplu este mașina în sine. Dar dacă chiar vreți un element folosit diferit, aruncați o privire la prizele de aer care flanchează partea din față. Ele nu sunt acolo cu rol de răcire, ci cu rol aerodinamic. O soluție care le-a permis designerilor de exterior să se joace liber cu formele Ariyei fără grija felului în care aerul va curge pe deasupra lor.
Revin, deci, la întrebarea inițială. Ce înseamnă zen, de fapt? Cred că zen ține mai degrabă de cum percepem ceva și mai puțin ce vrea acel ceva să fie. Sigur, despre Nissan Ariya știm că poate avea până la 394 cai-putere și o autonomie de maxim 500 de kilometri. Știm cum a fost inclus zen-ul în ecuația interiorului, dar încă nu percepem acest zen. Și ceva-mi spune că pentru fiecare individ care ia contact cu Ariya, zen-ul din fabrică se va simți diferit.
