Civilizația spațială înseamnă să credem în viitor și să ne gândim că viitorul va fi mai bun decât trecutul. Nu mă pot gândi la nimic mai entuziasmant decât să mă duc în spațiu și să fiu printre stele. Călătoria în spațiu este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a extinde durata de viață a umanității”.
Elon Musk, fondatorul SpaceX
Omul a visat dintotdeauna să ajungă la stele, însă primii pași concreți au fost făcuți doar în ultimii 60 de ani. Yuri Gagarin a devenit în 12 aprilie 1961 primul om care ajunge în spațiul cosmic, însă cel mai important eveniment spațial rămâne, fără îndoială, aselenizarea. Povestea misiunii Apollo 11, în cadrul căreia Neil Armstrong a pus piciorul pe Lună în 20 iulie 1969, o poți vedea, inclusiv cu imagini de arhivă, într-un excelent documentar realizat recent de Netflix.
La vremea respectivă, omenirea visa cu ochii deschiși la prima misiune cu echipaj uman spre Marte, programată de NASA pentru 1982. Presiunea uriașă a publicului de a reduce bugetul alocat pentru astfel de misiuni spațiale a determinat însă administrația americană să renunțe la acest proiect.
Ulterior, după încheierea Războiului Rece și a rivalității dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, americanii s-au aliat cu rușii, europenii, canadienii și japonezii în proiectul comun numit Stația Spațială Internațională (ISS). Cu un rol științific major, stația aflată pe orbita Pământului la o altitudine de circa 400 de kilometri este însă o palidă consolare comparativ cu glorioșii ani ‘60 – ‘70.
Mai mult decât atât, după retragerea din uz a navetelor spațiale în 2011, americanii au fost nevoiți să folosească rachete și navete spațiale rusești pentru a ajunge la ISS.
În paralel, Rusia se confruntă cu propriile probleme financiare și tehnice care o împiedică să dezvolte un program spațial modern. Moscoviții par copleșiți până și de modulul spațial Nauka, care a fost lansat spre ISS în iulie 2021 după 13 ani de amânări și care a generat o schimbare a orbitei stației la scurt timp după andocare. Între timp, China are numeroase ambiții în acest domeniu, inclusiv o misiune umană spre Marte, însă este doar la începutul dezvoltării programului său spațial.
Astfel, la nivel global, asistăm la o scădere a puterii statelor naționale de a concepe programe spațiale moderne finanțate de la bugetul central, iar în acest context vitreg soluția salvatoare poate veni de la companiile private. Mai exact, de la companiile private din Statele Unite, întrucât Rusia și China nu văd cu ochi buni spiritul antreprenorial. Iar în SUA peisajul este deja unul pestriț, cu câțiva miliardari americani care și-au propus, într-un fel sau altul, să cucerească spațiul.
Richard Branson și Virgin Galactic
“Sper cu adevărat că vor exista milioane de copii în întreaga lume care vor fi captivați și inspirați de posibilitatea ca într-o zi să călătorească în spațiu”.
Richard Branson, fondatorul Virgin Galactic
Născut la Londra în 1950, Richard Branson și-a început activitatea antreprenorială în adolescență cu două eșecuri: vânzarea de brazi de Crăciun și comerțul cu păsări. În 1966, la numai 16 ani, britanicul a fondat revista Student, care avea să marcheze începutul viitorului său imperiu Virgin. La numai 18 ani avea deja o avere estimată la 50.000 de lire sterline, iar revista l-a ajutat să-și promoveze următorul business, și anume cel de înregistrări audio pentru artiști prin firma Virgin Records.
În 1981, avionul cu care călătorea în vacanță în Puerto Rico a fost anulat, moment în care a decis să folosească propriul avion drept charter și să acopere cheltuielile printr-o taxă modică solicitată celorlalți pasageri rămași fără opțiuni.
Aceasta a fost “sămânța” viitoarei companii Virgin Atlantic Airways, iar de aici până la aventura spațială au mai trecut “doar” 23 de ani. “Nu are niciun sens să-ți lansezi propria afacere, cu excepția cazului în care decizia are la bază o anumită frustrare”, avea să explice ulterior Branson motivul pentru care a fondat Virgin Atlantic Airways.
În septembrie 2004, Branson a fondat compania de turism spațial Virgin Galactic, care și-a câștigat reputația după ce a devenit prima companie de turism spațial listată la bursă. Principalul obiect de activitate al companiei este să ofere zboruri suborbitale pentru turiști, iar obiectivul pe termen lung este să domine industria turismului spațial. Industrie care în prezent nici măcar nu există, dar va exista în viitorul nu foarte îndepărtat tocmai datorită unor oameni precum Branson.
Ce înseamnă zbor suborbital? Atunci când vehiculul spațial nu are o viteză suficient de mare pentru a ajunge pe orbita Pământului, dar ajunge pentru scurt timp la granița spațiului (așa cum este ea definită de diverse instituții, vezi mai jos) înainte de a reveni pe Pământ.
Principala atracție a unui astfel de zbor pentru un pasager obișnuit este că experimentează, pentru o scurtă perioadă de timp, gravitația zero. Adică acea senzație de plutire în aer, similară cu ceea ce vedem în cazul astronauților de pe Stația Spațială Internațională.
Pentru o astfel de performanță, Virgin Galactic are o abordare diferită de cea a zborurilor spațiale clasice. În locul unui rachete care să propulseze un vehicul spațial, Virgin Galactic folosește un avion relativ convențional pe nume VMS Eve care transportă în partea sa inferioară un așa-numit avion spațial (VSS Unity). Ulterior, când ajunge la o anumită altitudine, avionul spațial cu doi piloți la bord și până la 8 pasageri se detașează de avion și pornește spre orbita Pământului.
În 11 iulie 2021, Richard Branson a fost unul dintre cei patru pasageri ai unui zbor suborbital, alături de Beth Moses, Sirisha Bandla și Colin Bennett și de piloții David Mackay și Michael Masucci. După ce avionul VMS Eve a depășit altitudinea de 12 kilometri, avionul spațial VSS Unity s-a detașat și a ajuns la o altitudine maximă de 86 de kilometri, iar cei patru pasageri au experimentat imponderabilitatea pentru aproximativ 3 minute. În plus, aceștia au avut o priveliște spectaculoasă asupra curburii Pământului. Viteza maximă atinsă a fost de 3.2 Mach, adică 3.919 km/h.
“Am visat la acest moment de când eram copil, dar nimic nu mă putea pregăti pentru priveliștea Pământului din spațiu. Suntem în avangarda unei noi ere spațiale. Misiunea noastră este să facem spațiul mai accesibil pentru toți”, spunea Branson la finalul zborului.
Peste 600 de persoane s-au înscris deja pe lista pentru a zbura în spațiu cu compania lui Branson, inclusiv celebrul actor Leonardo di Caprio, iar tariful perceput este de 250.000 de dolari.
Totuși, există o controversă cu privire la limita de la care începe spațiul cosmic. Atmosfera Pământului nu se termină brusc, ci se rarefiază treptat pe măsură ce altitudinea crește. Fizicianul Theodore von Karman a propus soluția ca limita spațiului să fie cel mai înalt punct la care un vehicul poate zbura fără să atingă viteza necesară pentru a se înscrie pe orbita Pământului. Astfel, Karman și Federația Internațională de Aeronautica (FAI) consideră că spațiul începe de la o altitudine de 100 de kilometri deasupra nivelului mării, de la așa-numita Linie Karman. În schimb, NASA și forțele aeriene americane consideră că spațiul începe de la o altitudine de 80 de kilometri, întrucât o limită de 100 de kilometri ar complica gestionarea legislativă a sateliților folosiți de Statele Unite ale Americii.
În concluzie, la întrebarea “A ajuns Branson în spațiu?”, răspunsul este simplu: depinde pe cine întrebi.
Jezz Bezos și Blue Origin
“Trebuie să mutăm în spațiu toată industria grea și toate industriile care poluează, pentru a păstra Pământul frumos. Avem nevoie de unioniști, nu de denigratori. Când te uiți la planeta noastră din spațiu observi că nu există granițe. Avem o singură planetă pe care o împărțim, iar aceasta este fragilă”.
Jeff Bezos, fondatorul Blue Origin
Cu Jeff Bezos este, cel puțin teoretic, mai simplu. Până la urmă vorbim despre cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la peste 200 de miliarde de dolari, pentru care în unii ani reușește performanța să nu plătească niciun dolar drept impozit pe venit (aici găsești rețeta succesului, dar nu o știi de la mine).
Desigur, nu a fost de la început atât de simplu. După ce a lucrat o perioadă în telecomunicații și în domeniul bancar, Bezos a primit în 1994, la vârsta de 30 de ani, un împrumut de 300.000 de dolari din partea părinților pentru a fonda magazinul online de cărți Amazon.
La vremea respectivă, ideea de a vinde cărți pe internet părea una sortită eșecului și însuși Bezos și-a avertizat părinții că există “70% șanse ca Amazon să dea faliment”. Nu știu cum a calculat americanul aceste procente, dar pare un tip priceput la cifre, din moment ce procentele obținute din vânzările de cărți au propulsat Amazon ca cel mai popular magazin online din lume.
Astăzi, Amazon este recunoscut drept magazinul care vinde orice, inclusiv produse sub propriul brand, iar Bezos a profitat de acest business pentru a finanța, începând din anul 2000, compania aerospațială Blue Origin. De altfel, începând din 2017, Bezos vinde anual acțiuni Amazon în valoare de un miliard de dolari, iar banii ajung direct în conturile Blue Origin pentru asigurarea finanțării. Pe termen lung, Blue Origin își propune să ofere călătorii spațiale la prețuri accesibile prin intermediul unor vehicule spațiale reutilizabile.
În 20 iulie 2021, la numai 9 zile după Branson, Bezos a fost unul dintre cei patru pasageri ai capsulei New Shepard. Spre deosebire de Branson, Bezos a fost propulsat în spațiu de o rachetă reutilizabilă cu decolare verticală, în timp ce capsula este complet autonomă și nu necesită prezența unor piloți. Numită așa după numele primului american care a ajuns în spațiu (Alan Shepard), New Shepard a atins o altitudine maximă de 105 kilometri, astfel că prezența miliardarului în spațiul cosmic nu poate fi contestată de nimeni. Zborul a avut o durată totală de circa 10 minute, iar în 3 dintre acestea pasagerii au experimentat imponderabilitatea.
Zborul inaugural cu echipaj uman al celor de la Blue Origin a marcat și alte premiere. La bordul capsulei a urcat și Mary Wallace “Wally” Funk, o femeie în vârstă de 82 de ani care a parcurs un antrenament specific astronauților în anii ‘60, dar care la vremea respectivă nu a primit șansa de a zbura în spațiu pentru că… este femeie. Cu această ocazie, ea a devenit cea mai în vârstă persoană care ajunge în spațiul cosmic.
Alături de ei a fost și un student olandez de numai 18 ani care a devenit cea mai tânără persoană care a ajuns în spațiu, dar și fratele lui Bezos, Mark Bezos.
“Sistemul solar poate susține cu ușurință un trilion de oameni. Dacă am avea un trilion de oameni, am avea o mie de Einstein și o mie de Mozart, dar și resurse și putere solară nelimitată pentru toate scopurile practice”, explică Bezos viziunea sa despre spațiu.
Chiar dacă nu este despre spațiu, îți recomand ca lectură suplimentară această carte despre imperiul Amazon.
Elon Musk și SpaceX
“Vreau să mor pe Marte, dar nu la impact”.
Elon Musk, fondatorul SpaceX.
La fel ca Branson și Bezos, Elon Musk este miliardar și are propria companie aerospațială. Cu toate acestea, Musk nu a ajuns încă în spațiu și nici nu pare atât de nerăbdător să facă asta, în ciuda faptului că, spre deosebire de rivalii săi, are capacitatea tehnică de a ajunge pe Stația Spațială Internațională, la o altitudine de circa 400 de kilometri.
Născut și crescut în Pretoria, Africa de Sud, Musk a avut o viață personală mult mai tumultuoasă și plină de evenimente neprevăzute decât Branson și Bezos. Probabil însă că toate aceste incertitudini trăite în prima parte a vieții l-au ajutat să-și construiască o viziune aparte.
A emigrat în Canada (mama sa avea naționalitate canadiană) și a fondat mai multe companii, printre care producătorul de software Zip2 (achiziționat în 1999 de Compaq) sau serviciul financiar online X.com (cumpărat în 2002 de PayPal), pentru ca în 2002 să fondeze SpaceX.
Ca și în cazul lui Branson, modelul de business pentru SpaceX a fost influențat de o frustrare. În cazul lui Musk a fost vorba despre eșecul negocierilor purtate cu două companii rusești pentru achiziționarea de rachete second-hand. Privit de ruși ca un novice în industria spațială, Musk a decis să construiască propria rachetă pentru a ajunge în spațiu.
A urmat un drum lung, cu câteva eșecuri majore, cu multe provocări, acuzații cu privire la regimul draconic de muncă și numeroase controverse în jurul personalității lui Musk. Faptele sunt însă în favoarea lui Musk, care și-a investit averea inițială de circa 100 de milioane de dolari pentru a-și îndeplini visul. Racheta Falcon 1 s-a lansat cu succes în 2008 după trei încercări ratate, iar în același an a primit un contract de 1.6 miliarde de dolari pentru a transporta echipamente către Stația Spațială Internațională cu ajutorul unei rachete Falcon 9 și a unei capsule Dragon. Doar patru ani mai târziu, în 2012, SpaceX a devenit prima companie privată din istorie care andochează la ISS.
Ambiția de a dezvolta rachete reutilizabile s-a concretizat prima oară în 2015, când SpaceX a recuperat cu succes prima treaptă a rachetei Falcon 9, pentru ca în 2018 să aibă loc primul zbor cu noua rachetă Falcon Heavy. Mai recent, în 2020, SpaceX a lansat primul său zbor cu echipaj uman, care a andocat cu succes la Stația Spațială Internațională. Dacă ai răbdare, poți vedea întreaga misiune de câteva ore mai jos:
Iar dacă îți plac cifrele, iată câteva date interesante pentru a înțelege diferențele comparativ cu ce au reușit (până acum) Virgin Galactic și Blue Origin: Crew-1, cea mai recentă misiune SpaceX cu echipaj uman spre ISS, a ajuns la o altitudine maximă de 459 de kilometri și a atins o viteză maximă de Mach 23, adică peste 28.000 km/h.
În ciuda acestor performanțe, Musk nu intenționează să zboare cu o capsulă Dragon în spațiu prea curând. În schimb, își concentrează atenția spre Lună și Marte. În acest sens, SpaceX este în plin proces de dezvoltare a sistemului Starship, un vehicul de lansare complet reutilizabil compus dintr-o treaptă primară Super Heavy și o treaptă secundară botezată tot Starship.
Proiectul prevede că, după lansare, booster-ul Super Heavy revine pe Pământ, în timp ce Starship se încadrează pe orbita Pământului. Simultan, de pe Pământ este lansat un rezervor de combustibil care andochează la Starship și o realimentează cu carburantul necesar pentru călătoria spre Marte. Călătoria spre Planeta Roșie va dura 6 luni, iar după amartizare Starship va putea fi realimentat cu surse locale de apă și dioxid de carbon. Ulterior, cu rezervoarele de carburant pline, Starship va decola și se va întoarce pe Pământ după încheierea misiunii echipajului uman.
Proiectul este unul extrem de ambițios, însă Musk a demonstrat deja că este capabil să trimită oameni pe ISS, iar în prezent are parte de o susținere puternică din partea NASA pentru noul proiect.
“A trecut mai bine de o jumătate de secol de când oamenii au fost ultima oară pe Lună. A trecut prea mult timp. Trebuie să revenim și să avem o bază permanentă pe Lună. Iar apoi trebuie să construim un oraș pe Marte pentru a deveni o specie multi-planetară”, explică Musk ambiția pe care o are.
Nimeni nu știe când va fi SpaceX pregătită să trimită primii oameni spre Marte, dar nu este exclus ca însuși Elon Musk să fie prezent în capsulă pentru acel eveniment istoric. “Pentru prima oară în 4.5 miliarde de ani (n.r – vârsta estimată a Pământului), suntem la un nivel tehnologic în care avem abilitatea de a ajunge pe Marte. Voi merge pe Marte dacă voi avea garanția că SpaceX poate continua și fără mine. Vreau să mor pe Marte, dar nu la impact”.
Iar în acel moment nu va mai exista niciun dubiu: Musk va depăși cu mult performanțele realizate de rivalii săi Branson și Bezos.
Și totuși, sunt Branson și Bezos astronauți?
Dacă ar fi să glumim un pic, aș spune că Musk nu a vrut încă să zboare în spațiu pentru că știa că Administrația Federală a Aviației (FAA) urma să schimbe din mers regulile. Începând din 20 iulie, adică fix din ziua zborului lui Bezos, FAA a emis un ordin prin care a schimbat definiția titlului de astronaut.
Astfel, un astronaut este o persoană care a ajuns la o altitudine de minim 80 de kilometri și care “a demonstrat în timpul zborului activități esențiale pentru siguranța publică sau a contribuit la siguranța zborurilor spațiale umane”. Branson și Bezos au fost simpli pasageri în vehiculele spațiale, fără o contribuție directă la zboruri, astfel că niciunul dintre ei nu poate fi catalogat drept astronaut.
Un alt aspect pe care vreau să îl clarific este noțiunea de turist spațial. Unele canale media, inclusiv din România, au anunțat triumfalist că Branson este primul turist spațial, însă acest lucru este departe de adevăr. Primul turist spațial a fost americanul Dennis Tito, care a ajuns pe Stația Spațială Internațională în 2001 la bordul unei navete spațiale Soyuz. Până la evenimentele din acest an au urmat cel puțin alți șapte turiști spațiali, printre care și prietenul nostru Richard Garriott, primul și singurul om care a ajuns la Polul Sud, Polul Nord, pe Stația Spațială Internațională și în Groapa Marianelor. Povestea lui fabuloasă o poți citi în detaliu aici.
Impactul turismului spațial asupra mediului înconjurător
Industria turismului spațial este în prezent în stadiu incipient de dezvoltare, însă există deja o amplă dezbatere cu privire la impactul asupra mediului înconjurător al acestor zboruri. Într-o societate care propune, cel puțin în Europa, interzicerea vânzărilor de mașini diesel și pe benzină începând din 2035, zborurile spațiale generează o cantitate semnificativă de emisii. Iar totul pleacă, desigur, de la carburanții utilizați.
De exemplu, Blue Origin folosește pentru lansările sale hidrogen lichid și oxigen lichid, în timp ce SpaceX mizează pe kerosen lichid și oxigen lichid. Aproximativ două treimi din gazele emise de o rachetă spațială sunt eliminate în stratosferă (la altitudini cuprinse între 12 și 50 kilometri) și mezosferă (la altitudini între 50 și 85 de kilometri), acolo unde pot persista timp de până la 3 ani. “Emitem noxe în locuri unde în mod normal nu le emitem. Trebuie să înțelegem efectele. Care este potențialul pericol în cazul în care creștem aceste emisii?”, se întreabă cercetătorul Karen Rosenlof de la Național Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA).
Pentru moment, impactul lansărilor spațiale este unul limitat, însă cercetătorul Martin Ross de la Aerospace Corporation atrage atenția că o intensificare a activităților turistice în spațiu ar putea schimba radical situația. “În prezent, industria spațială arde mai puțin de 1% din cantitatea de carburant folosită de industria aviatică. Nu s-au făcut multe cercetări și este normal să fie așa. Dar lucrurile se schimbă într-un mod care sugerează că ar trebui să învățăm mai multe despre acest subiect”, afirmă Ross.
Un studiu realizat de compania germană Atmosfair a arătat că un avion care zboară dus-întors pe ruta Londra – New York emite 986 de kilograme de dioxid de carbon pentru fiecare pasager transportat. În schimb, studii preliminare indică faptul că, în timpul unui zbor spațial, cantitatea de dioxid de carbon emisă pentru fiecare pasager este de 50 sau chiar de 100 de ori mai mare decât în cazul unei călătorii cu avionul de la Londra la New York.
În plus, lansarea propriu-zisă și revenirea unei capsule pe Pământ transformă azotul din aer în oxid de azot. Sună familiar? Este vorba despre același compus chimic aflat în centrul scandalului Dieselgate.
Concluzii
Șansele reale ca măcar unul dintre voi, cei care citiți acum aceste rânduri, să devină turist spațial sunt infime din cauza costurilor care încep de la circa 250.000 de dolari.
Pe de altă parte, industria turismului spațial are un potențial semnificativ de dezvoltare. Pentru că, așa cum Lamborghini a găsit anul trecut 4391 de oameni care să plătească circa 200.000 de euro pentru un Urus, așa vor găsi și companiile spațiale miliardari care să plătească o astfel de sumă pentru o experiență unică de viață.
Sigur, aceste activități pot părea extravagante, motiv pentru care criticile nu au întârziat să apară: Branson, Bezos și Musk sunt acuzați în unele colțuri că se “distrează” în loc să aloce resurse financiare pentru remedierea problemelor legate de schimbarea climei, pentru limitarea efectelor pandemiei sau pentru orice altă criză care apare pe Pământ.
