Principalele scopuri ale road trip-ului ROCHARGE au fost testarea celor mai noi modele electrice disponibile pe piața din România și verificarea infrastructurii de stații de încărcare. Totuși, nu-ți ascundem că au existat și câteva scopuri secundare, printre care să identificăm locuri din România unde merită să iei un prânz sau o cină alături de cei dragi.
Spre deosebire de locurile mai mult sau mai puțin “ascunse” descoperite în Cars & Roads, în ROCHARGE am identificat în special locuri urbane, accesibile cu ușurință atât pentru locuitori, cât și pentru turiști. Punctul comun între cele două proiecte este Nokia, care ne-a oferit din nou telefoanele mobile cu care să imortalizăm cele mai frumoase locuri prin care am trecut.
Așa cum ROCHARGE promovează mobilitatea electrică, Nokia promovează reducerea poluării printr-o serie de măsuri aparent minore, dar care pot avea un impact semnificativ. De exemplu, telefonul Nokia XR20 are o carcasă conformă cu standardul MIL-STD-810H. Pe românește, asta înseamnă că poți scăpa telefonul pe ciment de la înălțimi de până la 1.8 metri fără ca acesta să se deterioreze, așa cum ne-a demonstrat și Meșter în timpul turului. În plus, telefonul rezistă în apă la adâncimi de până la 1.5 metri timp de 60 de minute.
Un alt exemplu este Nokia X20, care vine din fabrică cu folie pe ecran și cu o carcasă 100% composatabilă, care poate fi astfel reciclată cu ușurință. În plus, ambele telefoane oferă update-uri de Android timp de 3 ani, comparativ cu standardul din industrie de 2 ani, ceea ce se traduce prin prelungirea duratei de utilizare.
Cu aceste două “arme” solide și prietenoase cu mediul înconjurător am încercam să ne bucurăm și de partea mai puțin tehnică a unui tur cu mașini electrice în care s-a vorbit preponderent despre kWh, minute sau CCS.
Astfel, lentilele camerelor foto ale telefoanelor s-au desfătat cu preparatele culinare care au reprezentat combustibilul pentru jurnaliștii prezenți la eveniment.
Domeniul Manasia (Manasia)
Situat la numai 50 de kilometri de București în localitatea cu același nume, în imediata apropiere a Urziceniului, Domeniul Manasia datează din secolul al XVII-lea și include în prezent un conac boieresc, o cramă sub conac și un parc cu o suprafață de două hectare.
Pe o vreme superbă caracteristică unui final de vară, am servit un brunch compus din rață cu mousse de brânză de capră urmate apoi de piept de porc rumenit 8 ore la cuptor și pus un pic pe grătar acompaniat de sos de iaurt cu mentă. Desertul care a completat brunch-ul a fost un mousse de ciocolată cu fructe de pădure.
Beciul Domnesc
Una dintre atracțiile #ROCHARGE din acest an a fost vizita de la Crama Beciul Domnesc din Odobești (în apropiere de Focșani). Oficial am fost acolo pentru cină, iar preparatele culinare au fost la înălțime, cu o largă varietate de salate și deserturi.
Totuși, trebuie să recunosc că, mai presus de mâncare, experiența cea mai importantă a fost legată, desigur, de vinuri. Monumentul Beciul Domnesc adăpostește peste 100.000 de sticle de vin într-un beci de pe vremea lui Ștefan cel Mare, iar cel mai vechi vin găzduit aici este din anul 1949. Noi ne-am mulțumit însă în cadrul cinei cu degustarea unui vin din 1993.
Bachus Bistro (Bacău)
Amplasat într-o clădire din 1935 declarată monument istoric, restaurantul Bachus Bistro este deținut de cetățeni francezi, care au încercat de altfel să-și pună amprenta printr-un meniu cu bucate tradiționale franțuzești. Implicit, asta înseamnă că din meniu nu lipsesc brânzeturile tipic franțuzești, foie gras sau deserturile specifice.
Prânzul pe care l-am servit aici în timp ce mașinile electrice erau la încărcat a constat într-o selecție variată de bunătăți din meniu, astfel că am avut ocazia să degustăm foie gras, somon, hummus sau avocado.
Toujours (Iași)
Dacă vrei să te bucuri de preparate de bucătărie internațională la mică distanță de forfota din centrul unui oraș universitar precum Iași, restaurantul Toujours este o soluție excelentă.
Aici am avut parte din nou de hummus (contrar aparențelor, nu hummus-ul în exces a fost problema culinară a acestui tur), pentru ca apoi să trecem dintr-o extremă în alta a globului: supă de ceapă preparată conform rețetelor de la Paris, porc pregătit în stil mexican și pavlova, un desert numit după balerina rusoaică Anna Pavlova.
Oxygen Resto
Trecerea din Moldova în Transilvania implică traversarea Carpaților, astfel că era păcat să nu profităm de acest lucru pentru a lua un prânz departe de aglomerația tipică a marilor orașe.
În acest caz, gura noastră de oxigen s-a numit, pur întâmplător, Oxigen Resto, restaurant pe care îl găsești în Pasul Pângărați din județul Harghita, în apropiere de Lacul Roșu. Transilvania ne-a întâmpinat cu o vreme tipică de “aproape iarnă”, cu mai puțin de 8 grade în termometre, astfel că nu ne-am putut bucura de terasa cu priveliște spre Valea Strâmbă.
În schimb, ne-am bucurat de preparatele bucătăriei internaționale, fie că a fost vorba despre un gulaș unguresc, de coaste sau de ceva mai banal precum un șnițel cu cartofi prăjiți. Nu a lipsit de la apel nici somloiul, un desert specific unguresc cu trei blaturi de pandișpan, crema de vanilie, nucă și sos de ciocolată.
Marty (Cluj-Napoca)
Cluj-Napoca a depășit Bucureștiul la multe capitole. După ce au transformat Floreștiul într-o Pipera a Clujului cu tot cu problemele sale de trafic, clujenii au ridicat miza prin prețuri mai mari pe piața imobiliară și nu numai.
Poate este și acesta un motiv pentru care caravana #ROCHARGE a decis să nu rămână peste noapte în orașul transilvănean, însă asta nu înseamnă că nu am avut parte de un prânz copios. Datorită poziționării sale strategice la ieșirea din Cluj-Napoca spre Oradea și în imediata apropiere a numeroase stații de încărcare, restaurantul Marty din Vivo! Cluj a fost alegerea potrivită pentru masa de la mijlocul zilei.
Iar aici preferințele au fost dintre cele mai variate, de la preparate din carne de pui și porc (mai puțin coaste, absente din stoc la momentul respectiv) până la salate prietenoase cu numărul de calorii.
Marin & Friends (Arad)
Ne-am continuat drumul prin Transilvania și am ajuns fără emoții la Arad. Într-un oraș care părea destul de liber inclusiv la orele prânzului am luat masa la restaurantul Marin & Friends. Numele vrea să sugereze că aici clienții sunt considerați prieteni, iar noi ne-am simțit exact așa datorită ospitalității, dar și a unui design special: orice oaspete se poate uita cum pregătesc bucătarii bunătățurile comandate.
Iar meniul a fost ,într-adevăr, pe măsură. Am început cu un aperitiv sub forma unei salate cu parmezan și rață, am continuat cu o tradițională ciorbă de văcuță acompaniată de clasicul ardei iute și am finalizat povestea cu pulpă de rață, varză, roșii și sparanghel. Un deliciu!
Dinar (Timișoara)
După atâtea bucătarii internaționale cu oarecare influențe maghiare determinate de zona geografică în care ne aflăm, a venit momentul mult-așteptat al unei schimbări. Iar schimbarea s-a produs, deloc surprinzător, în Timișoara, unul dintre cele mai prietenoase orașe din România în ceea ce privește stațiile rapide de încărcare de cel puțin 150 kW.
În cazul preparatelor culinare, puterea a fost reprezentată de bucatele tradiționale sârbești oferite cu generozitate de gazdele de la Restaurantul Dinar sub forma unor platouri cu multe cărnuri și alte elemente de bun gust. Nu au lipsit murăturile și nici măcar desertul, însă cei mai mulți dintre noi s-au gândit spre final doar la cât de bună a fost pljeskavica. Adică acea chiftea mare din carne de porc și vită bine condimentată.
Conacul Archia (Deva)
La prima vedere probabil că n-ai spune că în Deva poți găsi un loc unde să te poți relaxa la piscină și să mănânci foarte bine în pauza dintre bucataile de autostradă care leagă Timișoara de Sibiu. Și totuși, noi am avut o surpriză. Iar surpriza a fost reprezentată de Conacul Archia, care ne-a întâmpinat cu o piscină albastră curată ca lacrima și o vreme numai bună de stat pe șezlong.
Dezvoltat încă din 1994 pe locul unde se află o clădire vechea și abandonată a unui fost CAP, Conacul Archia s-a extins de-a lungul timpului și include astăzi nu doar un restaurant și o piscină, ci și spații de cazare, manej și grajduri de cai. Iar răspunsul la întrebarea care îți stă pe buze este da, aici se pot lua și lecții de echitație.
Casa Tudor (Brașov)
Mai aproape de Carpați (și de București), Casa Tudor este un restaurant brașovean care face parte din grupul Sergiana. Deschis publiclului în vara anului 2003, restaurantul Casa Tudor oferă un decor tradițional, obiecte originale de gospodărie, un cadru intim, dar și o terasă plină de viață în timpul serilor călduroase.
Printre altele, aici ne-am delectat cu un platou tradițional din care nu au lipsit toba, ceapa roșie, salata, roșiile sau alte verdețuri. De departe însă cele mai apreciate au fost jumările de casă proaspăt preparate și foarte gustoase.
Prin urmare, concluzia e simplă: #ROCHARGE ne-a permis să descoperim nu numai cum se conduc cele mai noi mașini electrice și care este stadiul infrastructurii de stații de încărcare, ci și câteva locuri speciale unde ne-am simțit că între prieteni.
Evident, pentru anul viitor suntem curioși nu doar cum va evolua infrastructura de stații de încărcare, ci și ce locuri noi vom descoperi în turul nostru cu mașini electrice.
