Dacă ar fi fost lansat în România, probabil că s-ar fi numit Murg. Sau Lipițan. În mod sigur nu Mustang. Și pe bună dreptate, doar folclorul nostru e plin de balade și cântece cu cai. Nu știu dacă ar fi prins vreodată la publicul din afară un astfel de nume, dar sunt convins că românii și l-ar fi amintit cu drag.

Și totuși, Mustang e un nume internațional, pe care și românii, dar și bulgarii, italienii sau francezii îl pot pronunța cu destulă ușurință. În rândurile următoare o să vă spun cum a devenit el celebru, dar mai ales câte feluri de mustangi s-au perindat de-a lungul anilor în viețile pasionațiolor de roți, motoare sau șenile.

Pe două roți

Cu aproape 20 de ani înainte ca imaginea unui armăsar să-și facă loc pe calandrul unei mașini, un producător de motociclete din Glendale, California, a folosit numele Mustang.

Totul a pornit de la o motocicletă gândită și folosită de inginerul Howard Forrest în al Doilea Război Mondial. Nu vă gândiți că Forrest traversa frontul în Germania cu o astfel de mașinărie. Nu, el o folosea pe drumul zilnic către sediul Gladden Products, compania în cadrul căreia lucra.

John Gladden, președintele corporației, observă motocicleta lui Forrest și îi dă o directivă clară: împreună cu Chuck Gardner, un alt angajat al companiei, să dezvolte o motocicletă ușoară perfectă pentru navetiști.

Și cum în anii ’40, orice produs nou trebuia protejat cumva, Gladden inventează pe loc o nouă divizie care să activeze sub umbrela mare a corporației sale. Compania s-a numit Mustang Motorcycle Corporation, iar prima motocicletă a fost lansată în 1946. S-a numit Mustang Colt și a fost produsă în doar 235 de unități. Și nu pentru că publicul n-ar fi vrut mai multe, ci din simplul motiv că motoarele furnizate de o companiei externă fuseseră epuizate.

Pentru a elimina complet problema, John Gladden cumpără Busy Bee, o companie locală care se ocupa cu fabricarea motoarelor mici. Unitățile urmau să fie folosite pe noul Mustang. Din cauza schimbării majore, Howard Forrest este nevoit să modifice și designul motocicletei, iar acest lucru a fost în avantajul utilizatorilor. Pentru că noul Mustang Model 2 (alt nume mai bun n-au găsit) a fost prima motocicletă produsă în SUA echipată cu furci telescopice.

Micuțul producător din California a dezvoltat și o versiune cu trei roți denumită Model 3 DeliverCycle, și folosită de departamentele locale de poliție. Pe parcursul anilor, Forrest va continua să aducă îmbunătățiri designului și motoarelor folosite, însă totul se va încheia în 1965, anul în care Mustang Motorcycle Corporation se închide.

Celebrul Mustang

L-ai văzut în filme, l-ai văzut pe străzile din România, și i-ai admirat vechile generații prin muzee sau pe la diverse adunări ale pasionaților de mașini istorice. Da, vorbesc despre celebrul Mustang, pony car-ul lansat de Ford în 1964, cu un an înainte ca Mustang Motorcycle Corporation să închidă complet fabrica din California.

Despre Ford Mustang s-au făcut documentare, s-au scris cărți, iar cei mai înfocați posesori au înființat fan cluburi. E aproape la fel de celebru ca Ronald McDonald, dar cu toate astea, Mustangul a debarcat oficial în Europa abia în 2015. Dar asta mai puțin contează, pentru că europenii l-au iubit dintotdeauna și au reușit, prin diverse metode, să treacă Mustangul peste Atlanticul de Nord.

Și totuși, de ce Mustang și nu alt nume?

La începutul anilor ’60, Henry Ford II își dorea o mașină care să cucerească cu adevărat inimile americanilor. Pentru mult timp a sperat ca Ford Edsel (model numit după tatăl său) să fie răspunsul, însă modelul de suflet s-a dovedit a fi un eșec. Tot în acea perioadă, străzile Americii începeau să fie împânzite de modele din segmentul Muscle Car: coupé-uri cu motoare V8 și linii de design cât mai brutale. Sau dacă vrei să le spun altfel, mașini care să exprime libertatea. Pentru că asta voiau toți adulții din generația Baby Boomer.

În spatele lui Henry Ford II s-a aflat o echipă condusă de Lee Iacocca, iar printre altele, scopul ei era să aducă la viață noul star al gamei Ford.

Echipa lui Lee s-a numit “The Fairlane Committee” pentru că întâlnirile aveau loc într-una dintre sălile Fairlane Motel. Toți cei implicați, vedeau succesul Ford pornind de la modificarea completă a mașinilor din portofoliu. Voiau să fie sport, să atagă tinerii și să aducă din nou în prim-plan plăcerea de a conduce. Totuși, să schimbi un întreg portofoliu pornind de la acești trei piloni nu putea fi o strategie câștigătoare, motiv pentru care, echipa lui Iacocca a găsit un nou răspuns: lansarea unui singur model care să îmbine punctele cheie, dar care să fie și accesibil publicului larg.

Decizia finală de construi un Mustang (pe atunci, modelul încă nu avea un nume) a fost luată în 1961, iar proiectul trebuia încheiat până în 17 aprilie 1964.

Allegro, Aventura, Cougar, Thunderbird și Torino au fost printre numele vehiculate la începutul proiectului. Fiecare cu credea de cuviință că descrie mai bine ideea de libertate. Cum s-a ajuns la Mustang? Chiar și astăzi, există două variante. Cea care arată cel mai bine din punct de vedere al marketingului îl are în centrul atenției pe Lee Iacocca.

În timpul unui meci de fotbal american disputat între South Methodist University (poreclită Mustangs) și University of Michigan, Iacocca a fost impresionat de cele petrecute pe teren. Atât de impresionat, încât după încheierea partidei a mers în vestiarele celor de la South Methodist University și a ținut un discurs în fața jucătorilor. Deși The Mustangs pierduseră, Iacocca a văzut în jocul lor atributele pe care viitoarea mașină Ford ar fi trebuit să le aibă.

Astăzi, după ce i-am văzut pe SMU Mustangs jucând cu atâta fler, am luat o decizie. Noul nostru model se va numi Mustang. Pentru că va fi ușor, la fel ca echipa voastră. Va fi rapid, la fel ca echipa voastră, și va fi sportiv, la fel ca echipa voastră.

Un comunicat de presă al universității în care Iacocca a fost citat.

Strategie de marketing sau nu, dar eu nu pot să nu mă întreb oare ce s-ar fi întâmplat dacă Iacocca ar fi mers să vadă un alt meci de fotbal american? Am mai fi avut astăzi Ford Mustang? În plus, Iacocca nu a confirmat și nici infirmat vreodată cele întâmplate la meciul din 1963. Poate că și el s-a bucurat de povestea croită în jurul numelui mașinii.

A doua variantă este cea care îl are ca punct de pornire pe John Najjar, deisgner și membru în comitetul executiv Ford. Despre Najjar se spune că a contribuit la designul primului prototip Ford Mustang, iar pe lângă automobile, americanul era îndrăgostit de avioane. Unul dintre dintre favoritele lui: P-51 Mustang, considerat de mulți drept cel mai bun avion de vânătoare american din al Doilea Război Mondial. Iar povestea spune că de aici s-a inspirat și numele viitorului model Ford.

Inițial, ideea lui John Najjar a fost respinsă de restul membrilor comisiei Fairlane pe motiv că numele putea fi asociat rapid cu un avion și mai puțin cu o mașină.

Povestea continuă tot cu Najjar în prim-plan. Acesta a pornit de la mustangii care în acea perioadă străbăteau nestingheriți regiunile sălbatice ale Americii și a construit o poveste care până la final se pare i-a convis pe toți. În doar câteva săptămâni de la decizie, numele Mustang era șoptit în toate birourile din Detroit.

Cât despre logo, și aici poveștile sunt împărțite. Și asta pentru că simbolul South Methodist University este un mustang identic cu cel de pe calandrul modelului Ford, singura diferență fiind făcută de direcția în care acesta aleargă.

Totuși, John Clor, autorul cărții The Mustang Dynasty, reușește să clarifice puțin firul evenimentelor.

Ford a scos din arhivă trei imagini cu prototipul lui Mustang. Erau datate 27 septembrie 1963, cu o zi înainte ca Michigan să joace împotriva South Methodist University. Mașina avea pe spate scris numele Mustang, iar pe grilă se află logoul unui armăsar, ceea ce înseamnă că numele fusese stabilit înainte ca The Mustangs să ajungă în Ann Arbor.

John Clor, autorul cărții The Mustang Dynasty.

Sporturi de iarnă

Dar numele Mustang nu a adus succes doar în birourile din Detroit. În 1964, anul lansării lui Ford Mustang, în Roseau, Minnesota, producătorul de vehicule de iarnă Polaris trecea printr-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar. Compania doar ce lansase Polaris Comet, un snowmobil de agrement gândit pentru a concura cu mult mai celebrul Bombardier Ski-Doo. Conducerea se așteapta ca noul Comet să devină rapid un succes de piață, însă rezultatele au fost dezastruase. Și asta pentru că snowmobilul nu era atât de bun pe cât s-au așteptat inginerii. Sub presiunea falimentului, Polaris retrage toate exemplarele Comet de pe piață, iar în departamentele de dezvoltare se naște Mustang.

Noul snowmobil s-a lansat în 1965 și a schimbat complet percepția publicului despre vehiculele de agrement Polaris. Noul Mustang era oferit în 5 variante de motorizare (între 6 și 14 CP) și putea fi folosit pe orice tip de zăpadă. Era rapid, era ușor de controlat și era confortabil. Zona frontală fusese proiectată sub forma literei V, astfel încât snowmobilul să poată înainta cu ușurință chiar și prin zăpadă mare, pe șa puteau călători două persoane, iar parbrizul fusese proiectat în așa fel încât să direcționeze fluxul de aer departe de pasageri. Peste toate acestea, snowmobilul putea tracta până la 450 de kilograme, iar acest lucru a atras atenția și celor care aveau nevoie de un vehicul de transport, nu doar de un vehicul de agrement.

Întrucât Polaris Mustang a devenit un best seller, compania l-a ținut în producția de serie mai bine de un deceniu.

Peste râu și prin pădure

Fanii RaliuluI Dakar sigur au auzit până acum de KamAZ. E producătorul de camioane din Rusia cu cele mai multe victorii în faimoasa etapă de rally-raid: 18.

Dar pe lângă vehiculele care se impun în Dakar, rușii mai fac și alte produse. Cum ar fi camioanele militare din familia Mustang. La începutul secolului, armata rusă a decis să cumpere camioane militare produse de KamAZ. Pornind de la vehiculele de teren produse în anii ’80, constructorul a lansat familia Mustang.

Inițial au existat trei versiuni ale vehiculului militar: KamAZ-4350 4×4, KamAZ-5350 6×6 și KamAZ-6350 8×8. Ulterior, gama a fost extinsă cu alte versiuni cu performanțe mai bune sau cu abilități gândite pentru anumite trupe ale armatei (KamAZ 43501, dezvoltat special pentru trupele forțelor aeriene).

Primul prototip, cel al lui KamAZ-4350 4×4 a fost prezentat încă din 1991, dar primele versiuni de producție au fost aduse pe piață abia în 2003, după semnarea contractului cu armata. Ideea de a numi Mustang seria de vehicule militare probabil că își are originea și în logoul KamAZ: un cal în mișcare. S-a tot spus că logoul simbolizează agilitatea și puterea vehiculelor produse de constructorul rus.

Din inima munților Himalaya

Nu știu câte Ford Mustang au fost înmatriculate în Nepal, dar pot să-ți spun câte Hulas Mustang au fost produse de o companie din inima munților Himalaya. Hulas Motors a fost înființată în 1996, iar nepalezii au mers de la bun început pe ideea de cercetare și dezvontare in house. Cât s-au priceput și ei, normal. Dar pe baza cunoștințelor acumulate, a luat naștere Hulas Sherpa, un vehicul de off-road gândit pentru publicul local.

Și cum Sherpa fusese gândit doar pentru a transporta oameni din A în B, compania s-a gândit să dezvolte un model mai bine echipat. S-a numit Mustang V2 și a fost lansat în 2003. 200 de unități au fost fabricate, iar până la finalul carierei sale, modelul a primit un update: Mustang Max.

Dar Mustang Max a avut două momente de glorie în cariera sa. Primul a avut loc în 2011, anul în care prim-ministrul Baburam Bhattarai a decis să aleagă modelul produs local în rol de mașină oficială. Al doilea, în 2019, când realizatorii emisiunii Top Gear au făcut un episod special în Nepal, iar Freddie, unul dintre prezentatori, a ales să străbată țară într-un Hulas Mustang.

În 2015, Hulas Motors a eliminat din gamă toate modelele mari și și-a concetrat resursele pe producția de vehicule electrice. Astăzi, în gama nepalezilor există un model de clasă mini, o ricșă și un tricilu pentru transportul mărfurilor.