SnowRunner în sensul de alergător prin zăpadă?
Mda, nu chiar. Nu știu de ce publisherii l-au botezat așa, pentru că jocul ăsta n-are deloc de-a face cu rapiditatea. Aici nu alergi. Deloc. În SnowRunner te târăști cu încredere către destinație. Scopul jocului nu este să scoți un timp bun pe traseu, ci să descoperi traseul cel mai bun de pe hartă. Și să nu te răstorni, eventual. Ceea ce este mai greu decât pare.
Stai! Hărțile sunt acoperite?
Da, fiecare nouă hartă este acoperită cu negru; un lucru probabil satisfăcător pentru orice ofițer de la SRI, dar enervant pentru restul dintre noi. Așa că primul lucru pe care vrei să-l faci este recunoaștere: trebuie să ajungi la câteva turnuri de veghe pentru a descoperi zona. Recunoașterea vine cu beneficiul important de a ști pe unde trebuie să mergi, pentru că ultimul lucru pe care vrei să-l faci cu un camion încărcat este să orbecăi prin negura necunoscutului în căutarea rutei către destinație.
Deci e un joc cu camioane prin zăpadă!
Da. Și nu. Adică nu doar. Lista de vehicule este formată, în mare parte, din camioane, însă dispui și de câțiva cercetași (scouts) pentru misiunile de recunoaștere. În anumite cazuri îi poți folosi chiar și pentru a-ți scoate camioanele din noroi.
Așa, da, noroi! SnowRunner, așa cum îi spune și numele, are și hărți cu zăpadă. Jocul de dinaintea sa, MudRunner… ei bine, te las pe tine să ghicești ce suprafețe de rulare avea ăla. Ca să le încadrăm într-un gen: jocurile din seria asta se recomandă ca simulatoare off-road. Și-au tras inspirația din seria de documentare despre șoferii de camioane care transportă lemne prin neiertătoarea tundră siberiană, probabil că ai văzut și tu la un moment dat o emisiune de genul.
Deci SnowRunner e despre cărat lemne prin Rusia, zici?
Nu doar lemne. Și nu doar prin Rusia, ci și prin America de Nord. Da, la debut, asta a fost povestea: transport de lemne pe hărți inspirate din peisajul rusesc. În SnowRunner dispui însă de o gamă mai largă de bunuri de transport, de la materii prime la vehicule.
Există trei tipuri de misiuni în SnowRunner: recunoaștere, transport de bunuri, depanare. În cazul celor de recunoaștere, trebuie să atingi anumite destinații de pe hartă. Cele de transport de bunuri sunt fix ceea ce sună. Iar în misiunile de depanare trebuie fie să scoți mașini abandonate în zone greu accesibile, fie să repari, pe loc, mașini abandonate în zone accesibile. În unele cazuri primești cadou mașina salvată. În mai niciunul dintre cazuri misiunea nu este floare la ureche.
Adică nu e pentru oricine jocul ăsta? E chiar atât de dificil?
Ca în cazul oricărui joc de tip simulator, începutul poate fi ceva mai dificil. Dacă nu știi diferența dintre 4×2 și AWD, sau dacă nu știi la ce ajută diferențialele blocabile, sau ce e ăla troliu, atunci o să îți fie cu atât mai greu.
Apoi, după ce te obișnuiești cu astea, o să rămână în continuare greu, pentru că hărțile sunt din ce în ce mai dificile. Dificile în sensul că-ți vor pune răbdarea la încercare. Dacă ai răbdare, atunci jocul devine dintr-o dată considerabil mai ușor. Nu uita: SnowRunner nu este despre timpi de reacție, ci despre planificare și răbdare.
Nu există nivel de dificultate Easy. Nivelul implicit de dificultate este cel normal, iar dacă vrei tu să te chinui ceva mai mult, poți opta pentru cel dificil. Însă până acolo, va trebui să te obișnuiești un pic cu camera, pentru că nu este fixată în spatele vehiculului, ca în alte jocuri. O să înțelegi de ce imediat ce începi să orbitezi în jurul camionului ca să cauți cea mai bună rută prin noroaie, pietroaie sau zăpezi. Și dacă vrei cu adevărat ceva hardcore, alege să joci cu camera din interiorul mașinii.
Dar, ca să îți răspund la întrebare: jocul este pentru oricine, în sensul că nu exploatează partea de simulator așa cum o face, de exemplu, Microsoft Flight Simulator. Doar că și în SnowRunner vei avea de tras un pic la început, mai ales până când îți faci upgradeurile la mașini.
Adică poți să îți tunezi mașinile?
Da, însă nu în sensul NFS, adică nu cu eleroane, jante cromate și neoane. Fiecare mașină poate fi îmbunătățită mecanic. Unele upgradeuri – anvelope mai bune, snorkel mai înalt, troliu mai performant – devin disponibile odată cu atingerea unui anumit nivel de experiență, în timp ce altele, precum o transmisie mai șmecheră, o suspensie mai înălțată, tracțiunea integrală sunt împrăștiate pe hărți și trebuie să le descoperi pentru a putea să le folosești.
Există și câteva modificări estetice, însă în lumea off-road nimănui nu-i pasă de alea. Când ai de ales între anvelope mai bune și o nouă țeavă de evacuare, te sfătuiesc să-ți cumperi anvelopele.
Da, ai și bani în jocul ăsta, pe care îi primești, alături de punctele de experiență, la finalizarea unei misiuni. Jocul îți oferă cadouri pe hartă, sub formă de mașini și upgradeuri, însă vei avea nevoie și de bani pentru a-ți îmbunătăți flota de mașini.
Așa, chiar, mașinile! Zi-mi mai multe despre ele! Sunt reale?
Lista de mașini este satisfăcător de amplă: 67 de mașini până acum, dintre care 26 sunt disponibile prin DLC-uri – adică pachețele (cu hărți și mașini) pe care le adaugi jocului prin achiziții suplimentare. La fel ca hărțile, și mașinile provin din două regiuni geografice: fostul bloc sovietic și SUA.
Mașinile americane sunt în mare parte licențiate, deci vei găsi în joc Caterpillar, Chevrolet, GMC, Ford, Hummer, Jeep, plus câteva branduri de camioane de care n-ai auzit până acum, dar de care probabil te vei îndrăgosti.
Vehiculele rusești nu sunt licențiate (cu excepția camioanelor Tatra), însă ca design aduc foarte mult cu omologii lor din realitate. Faptul că în joc Kamaz este de fapt Azov, Ural este Voron sau MAZ este ZiKZ n-o să te împiedice să declari dragoste veșnică acestor mașinării absolut demențiale – unele dintre ele născute în fostul bloc sovietic ca mașini militare. Evident.
La fel ca upgradeurile, și mașinile sunt fie deblocate odată cu atingerea unui nivel de experiență, fie oferite prin misiuni de depanare. În unele cazuri – rare, ce-i drept – vehiculele pur și simplu te așteaptă să le descoperi pe hartă și să le iei acasă, fără vreo misiune în prealabil.
Ca simulator off-road, cât de… real este?
Păi deja ți-am zis mai sus elementele cu care trebuie să te joci. Altfel, ca interacțiune cu mediul înconjurător, motorul grafic este în mare parte satisfăcător. În ciuda faptului că reușește să simuleze destul de bine o grămadă de texturi în joc – asfalt, pământ, noroi, zăpadă, gheață –, jocul dă unele rateuri surprinzătoare, și asta se întâmplă acolo unde te aștepți mai puțin.
Spre exemplu, un colț de gheață spartă ieșit din apă o să te facă să te proptești în el în așa hal încât îți pune în cap camionul de zece metri și câteva zeci de tone. Călcate cu viteză prea mare, câteva rămurele împrăștiate pe asfalt o să-ți facă pagube mai mari decât o tumbă involuntară. Da, ai citit bine: uneori ieși mai puțin șifonat dacă te răstorni cu camionul decât dacă dai cu el peste vreascuri pe asfalt.
Te cam scoate din imersiune faptul că poți, cu o singură apăsare de buton, să lansezi troliul către cel mai apropiat punct de ancorare mai repede și mai precis decât își aruncă un cowboy lasoul. Sigur, poți alege să nu apeși butonul ăla, dar crede-mă: după ce târâi câteva zeci de minute bune un camion prin de cărămizi prin toate hăurile din lume, vinovăția e ultima chestie pe care o simți atunci când în răsturnare te prinzi de copaci mai ceva ca Spider Man.
Și, da, inevitabil o să ajungi să te răstorni, sau să ai nevoie de troliu, pentru că hărțile sunt făcute astfel încât să nu adormi la volan, uneori chiar și cu un enervant exces de zel. Ca idee, cu cât drumul din fața ta pare mai lejer, cu atât trebuie să ții mai bine garda sus. Băltuță mică și inofensivă? Probabil ascunde o Groapă a Marianelor. Impecabila zăpadă care se întinde în fața ta? Așternută probabil peste o Luncă a Dunării, în care o să te afunzi instantaneu până la plafon. Și dacă nu ai nici bălți, nici zăpadă în față, camionul tău o să o ia razna de la asfalt prea neted și o să scape de sub control și o să se izbească de vreun parapet, nu înainte să-și împrăștie încărcătura peste tot; vehiculele din SnowRunner suferă de boala asta rară.
Ai AI adjuvant în jocul ăsta?
Nu, din păcate. Ești doar tu cu tine. Există câteva indicii vizuale și auditive că ar mai exista viață pe hartă – vezi animale sălbatice în zare, auzi lupii urlând, casele sunt luminate la interior noaptea, auzi găini cotcodăcind prin grădini – însă nimic nu se mișcă în afară de camionul tău și de pietrele sau copacii de care se împedică acesta.
În cazul în care rămâi blocat undeva, ai două variante. Fie te scoți de acolo cu altă mașină, pe care trebuie să o duci tot tu acolo, fie poți să dai recover mașinii blocate, caz în care aceasta se întoarce automat la garaj. Dar, desigur, pierzi orice încărcătură aveai. De cele mai multe ori preferi să te scoți cu altă mașină…
Dar măcar pot să-l joc cu prietenii?
Da! Se poate juca co-op în maxim patru jucători odată, și așa cum îți poți imagina, este foarte mișto în rețea. Off-roadul este genul de activitate pe care să o faci cu prietenii, oricum. La fel se întâmplă și în jocul ăsta. Sigur, depinde și de prieteni acuma.
Recent, jocul a primit și funcție de multiplayer cross-platform, adică să te poți juca cu prieteni de pe PC sau altfel de console. Am încercat o rețea cu Tudor – eu de pe PlayStation, el de pe Xbox – și nu ne-a ieșit. Poate la următorul update o să meargă cu adevărat.
Ce-mi trebuie ca să-l joc?
În afară de răbdare și/sau prieteni îți mai trebuie o consolă (Switch, Xbox One, Xbox XS, PS 4, PS 5) sau de un PC. Cerințele minime pentru PC sunt 20 Gb de spațiu, 8 Gb de RAM, procesor de minim 3,4 GHz (Intel i3-4130 sau AMD Ryzen 2200U) și placă de minim 2 Gb (GeForce GTX 660 sau Radeon R9 270).
