Mirosul de iarbă proaspăt tăiată îmi inundă simțurile. De după ziduri, tonuri ciripite se aud în ritmuri alerte. E prima zi pe care o începem în parcarea complexului Theodora Golf Club, iar traseul pe care l-am pregătit e unul dintre cele mai bune din punct de vedere dinamic.

E iar una dintre acele zile lungi ale road tripului Cars And Roads by Michelin, dar știam încă de la prima boabă de cafea râșnită că o să fie specială.

Din parcarea complexului, pe care colegul meu Dragoș l-a numit o mică Elveție a golfului, urcăm pe autostradă. Desigur, nimic special: e doar o autostradă ca oricare alta.

Dar de la Șoimuș, peisajul se schimbă complet. Luăm calea spre inima Apusenilor. Drumul șerpuiește agale străjuit pe de-o parte de dealuri, iar de cealaltă, de ape repezi. Și totul urcă și unduiește de parcă te-ai afla într-un roller coaster. Satele murmură, însă deodată peisajul devine greu, apăsat.

Probabil că n-ai auzit de Cărpiniș. E preambulul Roșiei Montane, iar intrarea în regiune e descriptivă: de-o parte și de cealaltă a șoselei sunt ruinele unei fabrici dedicată exploatărilor miniere din zonă. Nu trec mulți zeci de metri și apare o poartă masivă – cu influențe tradiționale locale – care te anunță că ești tot mai aproape de aurul din munți. De parcă spiridușii ar locui la noi. Ieșirea din sat e la fel de țipătoare și articulează scurt: Noroc bun!

Drumul continuă în același ton vălurit. Nu știu dacă oamenii din zonă se bucură la fel de mult ca mine de bucata de asfalt care se încăpățânează și greu îmi arată linii drepte mai lungi de 200-300 de metri. Dar eu jubilez.

Urmează valea Arieșului. Și deși n-are ace de păr care să te treacă peste pajiști alpine, drumul e la fel de încâlcit ca spaghetele proaspăt scoase din apa fiartă și trântite într-un bol.

Drumul virează brusc pe sub viaductul Poșaga. De aici, asfaltul e tot mai îngust și intră și mai adânc în munți. Sunt vreo 10 kilometri pe care îi ai de parcurs până să ajungi să dai cu nasul de oamenii de la munte.

Scărița Belioara: la poalele muntelui

Drumul devine mai lat și terenul se cumințește. Oamenii locului au adus piatră și au amenajat un fel de parcare pentru turiști. Până la rezervație mai sunt câteva sute de metri. Și oricât de mult mi-aș fi dorit să fac măcar un kilometru în rezervația geo-botanică Scărița Belioara, azi nu se poate. Azi e despre oamenii de la munte.

Om fi noi obișnuiți cu confortul, dar când mergem în vizită ne dăm după obiceiuri. Mașinile rămân la poale, iar până la căbănuța din vârful coastei nu-i osteneală mare.

În prispă sunt Lucia și Bogdan Ștezar, gazdele care în 2019 au deschis punctul gastronomic local Scărița Belioara. Poartă numele rezervației și totul a pornit ca o joacă. Iubitori de munte, cei doi stau în Alba, însă weekend de weekend sunt prezenți la poalele muntelui cu bucate tradiționale locale.

Mai întâi a fost un loc pentru prieteni, iar cu timpul a devenit adăpostul preferat al turiștilor care vin să parcurgă traseul din rezervație.

Din colțul prispei vezi perfect către pereții sculptați ai muntelui. Și ai nevoie de minute bune ca să poți asimila energia locului.

În casa Luciei și a lui Bogdan se mănâncă. Sunt bucate gătite de cei doi după rețete tradiționale și din ingrediente locale. Siropul de soc, brad sau zmeură e pregătit de cei doi, iar de carnea de pasăre se ocupă mama lui Bogdan. Restul vin pe cale naturală de la diferiți oameni ai locurilor.

Deodată, cele două mese din prispă s-au umplut cu bunătăți reci: ceapă verde, ridichi, zacuscă, brânză de capră, pastramă de porc, șuncă fiartă și ceva mezeluri de casă, toate așezate pe-un pat de salată verde.

Dar vedetele locului nu sunt doar bucatele de pe platouri, ci și Tomiță, Bela și Haiduc. Dintre toți, Bela e cea mai grațioasă. Felina cu blană portocalie se-agață elegant de preșul împletit și rămâne împietrită. E inabordabilă.

Tomiță e tot portocaliu și se descurcă mai bine în preajma oamenilor. Cerșește atenție de la toți musafirii și e aproape imposibil să nu-i întorci gesturile de afecțiune. Haiduc va fi stâlpul casei. E un ciobănesc de doar două luni care acum aleargă ca un bezmetic și roade tot: n-are importanță că sunt jucării, pantofi sport sau pantaloni din denim.

Cât timp cei trei ne-au ținut ocupați, pe mese au apărut bolurile cu zeamă de fasole cu afumătură. Lângă, Lucia și Bogdan ne-au pus și câteva fâșii de ceapă roșie. Că trebuie savurate împreună.

Ca prânzul să fie complet, bolurile goale au fost înlocuite cu farfurii adânci pline cu gulaș de porc.

Mirosul de langoși proaspete inundă deodată prispa, iar privirile se mută către doamna Lucia. Întinde aluatul, îl rupe și-l aruncă pe plita încinsă.

Punctul gastronomic local Scărița Belioara e deschis în fiecare weekend. De vineri după-amiaza, când cei doi soți fug din oraș, până duminică seara. Nu-i nevoie de rezervare ca să le treci pragul. În schimb, dacă vrei să înnoptezi la poalele munților, într-una dintre cele două căbănuțe, ai face bine să suni înainte.

Pe viitor, în curtea celor doi o să găsești o sală nouă, o terasă și un depozit. Sala e gândită pentru gazdele care vor să vină pe traseul din Scărița Belioara în anotimpurile reci. Și o să apară și-un cuptor de pâine. Asta pentru cei care cad pradă carbohidraților cu coajă crocantă și interior pufos.

La casa Luciei și a lui Bogdan nu vii doar ca să-ți reîncarci bateriile. Vii ca să guști din bucatele care deschid cutia cu amintiri din copilărie. Și dacă muntele nu-ți face foame, măcar de poftă, tot pleci acasă cu un rând de langoși cu dulceață de afine.

Golden hour la cetatea Alba Carolina

Lăsăm muntele în tihnă și pornim către Alba Iulia.

Și nu oriunde, ci la porțile cetății Alba Carolina. SUV-urile caravanei se împrăștie pe piatra cubică sub baghetele videografului și a fotografilor. Lumina e perfectă pentru o ședință foto de grup, timp în care trecătorii nu ezită să arunce ocheade mașinilor. Desigur, am fost ospitalieri și am răspuns întrebărilor venite din partea curioșilor.

În fața celei de-a treia porți a cetății, scăldat sub soare la apus, e obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan. Și știi care e lucrul bun? Că partea asta de istorie se poate simți, la pas, prin cetate.

Lumina se lasă ușor peste ziduri, iar noi poposim la PUB 13. Nu-i un local oarecare, ci face parte din cetate. E construit în fosta amenajare defensivă (barbacană) a porții Sfântul Gheorghe. E locul prin care a fost primit Mihai Viteazul în 1599 în cetatea medievală, iar pe parcursul anilor s-a transformat în depozit de armament și moară.

Acum e timpul să închei. Vă las alături de impresiile colegilor din tur despre mașinile pe care le-au condus. Eu merg să suflu în lumânări.

Cornel Șocariciu (Autocritica.ro) despre
BMW X5 PHEV

Nu știu cum, dar X5 atrage priviri. Actuala generație nu mai e chiar la prima tinerețe, dar cu toate astea reușește să ridice sprâncene din toate categoriile de vârste.

Confortul oferit rămâne doar unul dintre punctele de atracție ale lui X5. Pe listă pot adăuga și rapiditatea reacțiilor, dar și spațiul oferit celor de la interior. Și dacă îl configurezi corect, pe lista calităților intră și finisajele care converg către segmentul de lux.

Plug-in hybridul nu-i mofturos când vine vorba de moduri de rulare. Se descurcă și electric (vreo 88 de kilometri dacă ești capabil să-ți dozezi accelerația), dar și sportiv. Bine, cât de sportiv ești gata să înțelegi când sub tine sunt 2,5 tone pe care le simți pe viraje.

Și nu știu dacă am fost eu ghinionist, dar sistemul Apple CarPlay iar m-a fentat. Doar o dată, dar suficient cât să-mi pună părul pe moațe.

În rest, n-am ce să-i imput. Poate doar prețul pe care îl citești pe factură după ce ți-ai ales configurația de suflet.

Tudor Rus (douălocuri.ro) despre
Ford Kuga PHEV:

Sunt la a doua interacțiune cu Ford Kuga PHEV, deci practic nu pot decât să reconfirm impresiile cu care am rămas de prima dată. Îmi place că stă bine pe drum, chiar și pe cele șerpuite, dar mai mult îmi place că natura hibridă nu a știrbit cu nimic din comportamentul acesta. Direcția și suspensia încă amintesc faptul că Ford știe să jongleze grațios cu sportivitatea, în doze mai mici sau mai mari, după caz.

Apoi, când zici Kuga spui din start confort și spațiu, deși portbagajul a fost sacrificat în numele bateriei de 14,4 kWh. CVT-ul m-a surprins din nou plăcut, mai ales în modul Sport, dar pentru că am condus majoritar cu bateria descărcată, consumul n-a coborât sub 7,8 l/100 km. Dacă ai unde încărca bateria, poți parcurge cam 50 de kilometri pur electric, deci un drum acasă-birou și retur e rezolvat cu zero emisii. Întreabă-mă ce aș îmbunătăți la un Kuga PHEV și-ți voi răspunde instant: interiorul, la nivel de calitate și pe alocuri, de asamblare. Nu e vorba de schimbări majore, dar parcă ar mai fi loc de retușuri pe ici pe colo.

Cosmin Tudoran despre
Honda HR-V:

Primă impresie: m-am uitat la ea din prima zi de trip. Ceva e pur si simplu atrăgător. Poate culoarea? Poate grila față? Culorile alb/roșu/albastru?

Overall, prima impresie a fost de “ne-am mai vedea”. She had me at potențiometre. Micul detaliu inspirat din electronicele vechi, cu click special la comenzile gurii de ventilație, m-a dat pe spate. Odată instalat la volan, pare o jucărie care să te ajute, e confortabila și easy to ride.

Clar nu e vreo sportivă, “rapoartele” curgând lent odată ce calci pedala. Cam vociferantă, zic. Dar scaunul te ajută să te bucuri de poziție, consola centrală funcționează perfect cu orice telefon pe post de suport și-ncărcător, și cotiera primitoare ca a unui fotoliu. Panoul central are un touch screen rapid, relația cu tine fiind bazată pe-nțelegere din priviri. Te poți baza pe un shopping ca părinte de 1 copil, portbagajul fiind destul de-ncăpător pentr-un shopping de weekend. Iar sistemul MagicSeats e senzație.

Consumul înregistrat a fost 5,6 în afară, 3,8 oraș. Da, citești bine. Overall te-aș mai vedea, Honda HR-V!

Laura Antonov (shedrives.ro) despre
Kia Sportage HEV:

Noua generație Kia Sportage este prima revelație pentru mine din această ediție a Cars And Roads. Sper să fie și altele.

M-a făcut să zâmbesc încă dinainte să mă urc la volan, noile faruri și, de fapt, toată partea frontală m-a trimis cu gândul la popularul „smiley”, un emoji pe care-l folosesc de zeci de ori pe zi în mesaje sau în postările mele. Pe scurt, îmi place noua linie de design și îmi place că iese în evidență.

Și zâmbetul mi-a rămas pe față și după ce am urcat la volan. Dacă la exterior diferențele sunt mari, comparativ cu generația anterioară lansată în 2015, ei bine, interiorul poate fi considerat SF. Știi senzația aia foarte tare când începi să butonezi noul tău smartphone abia scos din cutie? Fix m-am simțit și eu când m-am urcat la volan.

Astăzi mi s-a părut mașina care mi-aș dori să mă însoțească la cumpărături și în călătorii. Și asta pentru că este spațioasă, are un portbagaj generos, iar habitaclul pare conceput pentru a oferi confort și suport în orice situație, cu echipamente și tehnologii din secolul în care ne aflăm.

La drum, ne-am sincronizat perfect, în permanent pe aceeași lungime de undă: agilă și reactivă, filtrând eficient imperfecțiunile (a se citi drumuri de proastă calitate și cratere în asfalt) suprafeței de rulare.

Kia Sportage HEV are un design cool, dotări care-ți fac viața la volan mai frumoasă și este o mașină confortabilă. Oare ai nevoie de mai mult?

Andrei Știrbu (Autocritica.ro) despre
Lexus NX 350h:

NX este, poate, cel mai convingător element în ecuația pe care cred că Lexus vrea să o rezolve acum: să atragă public tânăr. Modelele mărcii erau văzute ca mașini pe care și le iau doar oamenii care apreciază clasicul. Designul celor de la Lexus a luat o turnură dramatică acum ceva ani, însă interioarele încă erau dedicate publicului matur, cu etate.

Interiorul lui NX, însă, nu te îmbătrânește când intri în el. Deloc chiar. Materialele și finisajele executate cu fetișistă minuțiozitate sunt acolo în continuare, dar acum sunt evidențiate mai puternic, prin jocuri de culori și cotraste. Apoi mai ai și ecranele impecabile, atât în reacții cât și în grafică. Și nu sunt acolo doar ca să-ți ia ochii: ascund o droaie de tehnologie modernă.

Eram pregătit pentru o călătorie zen, așa cum numai o transmisie CVT știe să-ți propună. Sau, după caz, să-ți impună. Doar că cei de la Lexus au umblat și pe dedesubturile lui NX, așa că sistemul ăsta hibrid știe să-ți facă viața în spatele volanului nu doar confortabilă, ci și distractivă pe viraje. Am avut multe viraje azi ca să mă asigur că nu mi s-a părut: NX este nespus de plăcut la condus pentru o mașină confortabilă. La capitolul confort primește un 10 cu coroniță de la mine.

Cristiana Oprea (cristianaoprea.ro) despre
Renault Arkana E-Tech Hybrid:

Astăzi ne-am plimbat pe drumuri mai puțin cunoscute din inima Apusenilor, unde nici că îmi puteam dori un companion mai bun: Renault Arkana E-Tech 145 RS Line. Am fost foarte fericită să descopăr că Arkana este cel mai sportiv SUV din line-up-ul Cars And Roads by Michelin.

Chiar dacă are doar 145 CP și 205 Nm, pe viraje a demonstrat o agilitate și o precizie deosebită, semn că sigla RS Line nu este doar un accesoriu de design al echipării de top.

Silueta de SUV coupé în culoarea Orange Valencia te pregătesc pentru experiența dinamică de la volan. Interfața multimedia este ergonomică, sistemul audio are un sunet plin, cuprinzător, iar interiorul din piele cu accente roșii te ajută să te simți acasă foarte repede la bordul lui Arkana. Cu un preț final de 32.910 euro, este un obiectiv chiar realist.

Motorizarea hibridă cu un motor pe benzină de 1.6 litri și unul electric, în pereche cu transmisia multimodală s-au dovedit a fi eficiente atât din punct de vedere al consumului, cât și al distribuției puterii pe cele două roți motrice față. Există o satisfacție aparte în versatilitatea unei mașini care poate rula complet electric în oraș, iar jumătate de oră mai târziu îți aduce un zâmbet sincer atunci când ți se aștern înainte drumuri numai bune de savurat.

Dan Scarlat (revista Top Gear România) despre Suzuki Vitara Strong Hybrid:

Este cel mai mic și cel mai ieftin model din tur. De fapt, acest Suzuki Vitara este unul dintre cele mai ieftine SUV-uri hibride de pe piață – și, atenție, vorbim de hibride veritabile, nu de cele “mild”. De altfel, japonezii îl și numesc “Strong Hybrid”, ceea ce mă face să mă întreb: oare or avea în plan și un “light hybrid” (orice ar însemna asta), sau rămân doar cu meniuri medii și mari?

Însă, lăsând gluma la o parte, Vitara din Cars And Roads convinge și prin alte argumente în afara prețului: este foarte bine dotată (inclusiv o trapă formată din două segmente, ambele culisante), este economică (a patra zi a însemnat multă autostradă și multe serpentine, pe care mașina n-a fost deloc menajată, iar consumul a fost de circa 7 l/100 km) iar în plus, fiind cea mai ușoară din grup, are și un comportament foarte intuitiv pe virajele abordate rapid. Nu, nu este “sportivă”, dar este destul de distractivă. Pe celălalt taler al balanței stau anumite plastice ieftine din habitaclu și zgomotul destul de mare la vânt.

Green Partner: BT Leasing

Alimentat de: MOL România
Tehnologizat de: Server Config

Experiențele turistice din Cars & Roads pot fi gustate cu o mașină hibridă din flota Autonom Rent-A-Car