Două cuvinte, reduse la două litere. Un cadou de la Mazda pentru inginerii și designerii săi. Un loc de joacă neîngrădit pentru creativitatea lor. Două litere care au ajuns și pe cea mai iubită sportivă din lume.

Am mai scris aici despre Mazda, mai exact despre istoria-i pestriță. Recunosc, sunt un fan al mărcii, dar motivația a fost alta: există o poveste în aproape orice secvență de ADN Mazda. Inclusiv în numele charismaticei Miata sau electricei MX-30.

Așa că mergem înapoi în timp și trecem prin geneza literelor M și X, acronime pentru Mazda eXperimental, un titlu oferit de producătorul japonez inițial doar conceptelor (și mai târziu modelelor de serie) cu adevărat speciale, la care oamenii din companie pot lucra fără niciun fel de opreliști.

All you need is love

Prima Mazda cu MX în nume a fost MX-81 Aria. Un prototip, produs într-un singur exemplar, printr-o colaborare cu italienii de la Bertone, solicitați pentru caroserie, bineînțeles.

Deloc întâmplător, pentru că Bertone și Mazda și-au mai intersectat blazoanele în 1963, în contextul Familia (prima generație Familia a fost desenată de creionul lui Giorgetto Giugiaro în perioada în care lucra pentru Bertone), Luce și R130 Luce Coupé, modele izvorâte din mintea aceluiași Giugiaro, tot în perioada petrecută sub acoperișul Bertone.

Dar, de fapt și de drept, MX-81, implicit și prefixul MX, s-au născut mult mai devreme. În 1960. Mai exact, când tânărul jurnalist auto Hideyuki Miyakawa, detașat la Salonul Auto din Torino pentru un interviu cu Giorgetto Giugiaro, o întâlnește pe Maria Luisa “Marissa” Bassano, translator specializat în limba japoneză. Maria Luisa se afla la salon pentru a facilita interviurile dintre oficiali și jurnaliști. Cei doi se îndrăgostesc – merită menționat că Marissa iubea foarte mult automobilele, deci ceva gaz pe foc s-a pus și din această direcție, iar Miyakawa se mută cu familia Bassano, în Torino.

Un an mai târziu, Maria Luisa pleacă la Hiroshima într-o călătorie de studii, iar întâmplarea face ca familia care o găzduia pe tânără să-i fie apropiată lui Tsuneji Matsuda, președintele Mazda și fiul fondatorului Jujiro Matsuda.

Când Miyakawa revine în Japonia pentru a-și vizita iubita, îi este prezentat lui Tsuneji, iar discuțiile dintre cei doi ajung la un numitor comun: acela că designul unui automobil va fi, în egală măsură, crucial pentru dezvoltarea pieței auto naționale și a mărcii Mazda.

Între timp, Miyakawa și Maria Luisa se logodesc, urmează nunta, apoi cei doi se mută înapoi în Torino. Cum discuțiile dintre jurnalist și Tsuneji Matsuda n-au fost pur teoretice, cei doi soți, prin relațiile familiei Bassano, mediază o posibilă colaborare între Mazda și marile case de design ale Italiei: Bertone, Ghia și Pininfarina.

Chimia se leagă cel mai bine cu Bertone, întâmplător sau nu, scena unde evolua nimeni altul decât Giorgetto Giugiaro, omul pe care Miyakawa venise să-l intervieveze în 1960 la Torino. Așa că Matsuda își trimite un designer în Italia, magia se întâmplă, iar din prima colaborare dintre Mazda și Bertone se naște sus-numita Familia, o compactă de familie de forma unui break cu două uși, care în anii următori primește și versiune sedan cu două/patru uși (1964) și coupé (1965).

Parteneriatul cu Bertone își dovedește trăinicia inclusiv după ce Giugiaro face saltul în tabăra Ghia. Unde mai pui că trece și testul timpului, pentru că MX-81 Aria avea să vină două decenii mai târziu.

MX-81

„Personal, iubesc mașinile italiene și am deținut multe astfel de automobile. Italia este singurul loc din lume în care poți înțelege cum să construiești un automobil atrăgător, care se integrează cu peisajul din jur și debordează de frumusețe în mișcare. Fix ceea ce căutăm să facem la Mazda, prin limbajul de design Kodo.”

Ikuo Maeda, designer Mazda, numit în 2010 responsabil pentru redefinirea și unificarea designului gamei Mazda.

Și ghici ce: tatăl lui Ikuo, Matasaburo, a lucrat tot pentru Mazda. Tot designer. Din penelul său s-a născut Mazda RX-7. Ikuo, fiul, avea să fie responsabil, ceva ani mai târziu, de estetica Mazdei RX-8. Ca o predare de ștafetă între tată și fiu și (încă) o dovadă că filiera de design italo-japoneză încă trimite ecouri, după atâția ani, prin straturile mărcii Mazda.

Pe MX-81 a desenat-o Marc Deschamps, șef de design la Bertone la momentul respectiv și același om responsabil pentru caroseria evazată a de-acum clasicului Renault 5 Turbo. Imediat după debutul la Salonul Auto de la Tokyo (1981), MX-81 a fost trimisă în Italia, pentru o ședință foto specială la Milano, în Piazza del Duomo.

Caroseria în formă de pană, inspirată de liniile conceptului Volvo Tundra (1979), născocit tot de casa Bertone prin marele Marcello Gandini, a fost fixată peste platforma și măruntaiele (suspensie, șasiu, motor, transmisie) luate de la o Mazda 323. Însă silueta ciudată și suprafețele vitrate uriașe păleau în fața interiorului dus într-o extremă futuristă.

Piesa de rezistență în habitaclu era chiar volanul dreptunghiular, care pe latura lungă de jos și pe cea scurtă din stânga găzduia majoritatea comenzilor (claxon, semnalizare, ștergătoare, avarii, lumini). În mijlocul volanului era integrat un mini-televizor, cu rol de instrumentar de bord.

Deși producătorii obișnuiau să-și distrugă conceptele la scurt timp după prezentare, MX-81 a rămas depozitat patru decenii într-o hală industrială din Hiroshima. Redescoperit, conceptul a fost restaurat sub supravegherea lui Nobuhiro Yamamoto, șef al proiectului MX-5 începând cu 2007.

Coincidență? Deloc. Pentru că până ca MX-81 să fie scos la lumină de sub stratul gros de praf, la 40 de ani de la debut, literele MX apăreau deja pentru prima dată pe o Mazda de serie. Era anul 1989, iar purtătorul era chiar MX-5.