“E confortabil rău de tot și nu șuieră nici vântul pe la încheieturi”.
E început de weekend și sunt pe autostrada spre Constanța la volanul unui Volvo V90 Cross Country. Mă îndrept spre Dobrogea, zona în care am decis să evadez pentru 24 de ore.
În București am văzut primii corcoduși înfloriți, dar lumea încă se înghesuie pe Valea Prahovei să mai prindă, cel mai probabil, ultimele sesiuni de schi ale sezonului. Eu nu-s cu zăpada și mă feresc și de aglomerație. Prefer oricând o zi prin regiuni cu mai puțini turiști decât o mini-vacanță într-o zonă în care se formează o coadă pentru orice.
Ce mi-ai propus să bifez în cele 24 de ore pe care le am la dispoziție?
Să fac o baie de soare în Cheile Dobrogei, să simt mirosul de pește fript la o tavernă locală și să privesc apa în gol. Eu îl văd ca pe un tratament prin care îmi spăl mintea în locuri care mă liniștesc și care împrăștie din negura cotidianului.
Clasic. Autostradă.
Din nordul Bucureștiului, cel mai drept drum către Dobrogea e cel de pe centura Bucureștiului. E un loc fantastic – not! – în care descoperi nu doar cum o parte din infrastructura României a rămas blocată în 1990, dar și o parte din fauna – să-mi scuzați cuvântul – deținătoare de permis auto. Să depășești o coloană de camioane și mașini pe un drum tehnologic și să afișezi un rictus de prădător celor care așteaptă liniștiți să se desfunde dopul merită mai mult de o descriere cu trimitere la lumea necuvântătoarelor. Dar nu despre cât de îngropată în haos e centura Bucureștiului voiam să vorbesc, mai ales că toată ideea a pornit de la relaxarea simțurilor.
Odată ajuns pe autostradă – 50 de minute mai târziu – V90 Cross Country m-a așezat într-un fel de cocon metalic gata să-mi protejeze simțurile cu tot dinadinsul. Sistemul audio Bowers & Wilkins (opțional, 3.090 de euro) mi-a demonstrat, încă o dată, că puțină muzică bună redată corect nu face decât să crească secreția de serotonină. Sigur, fără kilogramele bune de material insonorizant care țin zgomotele în afara habitaclului, sistemul audio n-ar fi performat așa cum a fost gândit. Odată limpezit, am luat la puricat break-ul suedez cu apucături de SUV.
Pe V90 Cross Country nu-i greu să-l observi în mulțime. Și nici mulțimea să te observe pe tine. Pe lângă silueta clasică de break, pe care producătorii au reușit s-o facă din ce în ce mai atrăgătoare – sau poate că o văd așa din cauza vârstei -, modelul iese în evidență și datorită unor “brizbrizuri” estetice: un pachet cromat pentru bara frontală, praguri și difuzor, aripi laterale ușor umflate și finisate într-un plastic de care n-ar trebui să-ți fie milă, și inscripția Cross Country pe o serie de elemente de caroserie. La toate acestea se adaugă și o gardă la sol de 20,4 cm. Să mă scuzați, dar știu mașini cu buletin de SUV care nu trec de 18 centimetri. Iar plusul ăsta în înălțime contează, mai ales dacă ești genul care nu se oprește brusc atunci când începe un drum de pământ.
Și m-am întins la drum pe autostrada care merge către Constanța, în timp ce Ciprian a profitat de podurile de peste șoseaua de mare viteză. Are el o plăcere ascunsă în a pune în evidență siluete prin umbre.
Am lăsat muzica în surdină ca să permit simțurilor să cunoască mai bine mediul înconjurător. Asta și pentru că sub capotă era un diesel, iar o mică parte din mine căuta cu tot dinadinsul să-i distingă bătăile specifice. Cine știe pentru câți ani vom mai avea un diesel pe turisme? La viteze de autostradă și mers constant, n-are rost să-ți faci griji că nu te vei înțelege cu cel de lângă, ba mai mult, ai ecosistemul perfect să-ți asculți gândurile. Doar sunetul gutural provocat de anvelopele de iarnă montate pe jantele de 19 inchi mai stârpesc din ambianța plăcută.
Dieselul pregătit de Volvo e unul modern. Prin asta ar trebui să înțelegi că nu sunt doar patru cilindri și atât. Pe lângă ei există un sistem mild-hybrid la 48V care ajută la scăderea consumului, dar oferă și un mic boost de putere în anumite situații. Motorul de doi litri are în portofoliu 235 de cai-putere și 480 Nm, iar aportul electric măsoară 14 CP și 40 Nm. Și dacă tot am ajuns la punctul consum, a, aruncat primul ochi peste indicator după ce am trecut de podul de la Cernavodă: 6,4 litri/100 de kilometri. Hai că nu-i rău deloc.
Dacă te pui să scotocești prin oferta Volvo, te îndemn la puțină grijă. De câțiva ani, producătorul suedez s-a tot jucat cu denumirile motorizărilor din ofertă. Astăzi, tot ce se află sub semnul “mild-hybrid” – indiferent că la bază e diesel sau benzină – poartă indicativul B. În cazul de față, B5. Dar să ai grijă: există un B5 și cu motor pe benzină. Să nu le încurci. Dacă o să cauți un plug-in hybrid – nu e cazul lui V90 Cross Country – să caști ochii după T-ul din față, iar dacă vrei o electrică, în denumire trebuie să cauți termenul Recharge și atât.
Cheile Dobrogei
Lăsăm în urmă autostrada și luăm calea unui drum județean care să ne ducă la primul popas al zilei. Șoseaua începe să unduiască prin peisajul care abia se trezește la viață. E un verde crud, iar ici-colo zărești și câțiva copaci înfloriți. Păsările Dunării sunt deja la treabă și nu se sfiesc s-o arate: vizual și auditiv.
Volvo V90 Cross Country începe să prindă roșu în obraji. S-a trezit din amorțeala autostrăzii și a început să-și miște încheieturile. Drumul nu-i dintre cele mai prietenoase, dar recunosc: am văzut și mai rău. Suspensia care îmbrățișează asfaltul nu e cea standard. E una pneumatică cu amortizoare adaptive. Costă 2.200 de euro și ți-o recomand cu căldură. Asta dacă vrei să uiți cum e să scrâșnești din dinți de fiecare dată când te urci la volan și conduci pe drumurile județene. Reversul medaliei? Comportamentul dinamic nu-i orientat către sportivitate. Break-ul mai mult plutește decât se mulează pe asfalt, deci nu-ți imagina că Volvo și-a dorit să facă din V90 Cross Country vreo rudă apropiată a break-ului 850, model care în 1994 debuta în British Touring Car Championship (BTCC). A trecut vremea în care Polestar dona ADN treierat prin motorsport.
Până la urmă, probabil că sunt prea puțini clienți care vor un break all-road de clasă mare pentru că-i capabil să înșire apex după apex prin mai știu eu ce drum de munte. De treaba asta se ocupă în continuare rivalii germani. Pe V90 Cross Country îl văd ca pe o definiție a eleganței prin minimalism, iar conceptul n-ar merge deloc împreună cu un caracter sportiv pronunțat.
Mi-am înfipt și mai tare spatele în scaunele confortabile ale break-ului suedez și-am continuat să merg cu lejeritate prin satele dobrogene. De data asta n-am mai abuzat de funcția de masaj (opțional pentru 780 de euro) așa cum s-a întâmplat pe autostradă.
Drumul coboară brusc și deodată mă lovesc – metaforic – de zidurile carstice ale Cheilor Dobrogei. Pereți și coloane calcaroase sculptate natural în ultimele două milioane de ani. E povestea locului spusă în culori terne, dar care te copleșește odată ce pui pauză. N-o să-ți vorbesc despre cum s-au format Cheile Dobrogei pentru că sunt alții – specialiști în geologie, de altfel – pe care îi găsești la o simplă căutare pe Google.
Învârt ușor butonul care pune stop motorului diesel și cobor. Am zis că vreau baie de soare și asta o să fac. Între timp, Ciprian scoate aparatul și profită de peisaj. Chiar dacă V90 Cross Country are un mod Off-road – modifică o serie de parametri și înalță la maximum garda la sol – nici vorbă să-l stresăm cu cele câteva denivelări de pământ bătătorit.
Pe malul lacului Razim
Lăsăm în urmă mâna de turiști pe care am întâlnit-o prin chei, dar nu înainte de o ședință foto cap-coadă. Ar fi fost și păcat să nu profităm de lumina soarelui care se așternuse – aproape perpendicular – pe breteaua de asfalt din inima Dobrogei.
Opresc câteva secunde, cât să pun navigația către următorul popas, doar că telefonul a decis că-i momentul să ia o pauză. Probabil a vrut puțin timp pentru sine. Să proceseze în tihnă zecile de fotografii făcute în ultima jumătate de oră. În mod convenabil, zăresc o pictogramă cunoscută pe ecranul central de 9 inchi: e Google Maps. Nu de foarte mult timp, Volvo a introdus pe mașinile sale sistemul multimedia Android Automotive. N-o să te plictisesc cu detalii hardware, mai ales că a scris deja Daniel un articol complet despre cum s-a născut sistemul. Ca să ai un punct de sprijin în comparație, Android Automotive e la fel ca sistemul de operare Windows sau Mac OS de pe un computer. În cazul mașinilor, acest sistem nu doar că ușurează contactul cu utilizatorul final, dar îmbunătățește și modul în care se mișcă lucrurile pe ecran.
Tastez rapid Le Gafish și apăs pe Go there. Locul e la o oră și 15 minute. Și mai mult timp pentru admirat satele lipovenești.
E liniște prin Dobrogea, iar drumul drept străjuit de câmpurile și micile dealuri abia înverzite îndeamnă la meditare. Din când în când, atmosfera e răscolită de micile grupuri de copii aflate pe marginea drumurilor. Nu se sfiesc să semnaleze, cu degete arătătoare aruncate haotic, raritatea emanată de V90 Cross Country. Nu-i deloc un model care să plictisească vizual.
Drumul virează brusc la stânga, dar traseul meu nu continuă pe principală. Merg drept. De-acuma, lacul e orizontul. În două minute e gata. Parchez.
Astăzi nu-i doar o briză, e vânt serios, iar placa pe care scrie Taverna Le Gafish flexează pe verticală în ritmul valurilor.
Aerul umed se amestecă rapid cu mirosul de pește fript. În spatele “căsuței” de lemn, pe un fel de prispă, ne-așteptă Gabi, omul care a pus Ga-ul în Le Gafish. N-are studii care să-i asigure intrarea în bucătăria vreunui restaurant. Despre stele Michelin, nici nu poate fi vorba. Dar, asemeni vechilor meșteșugari ai locurilor, care au pus stuful pe acoperiș și-au dat albastrul pe casele tradițional lipovenești, Gabi are fler. Patul gros de sare începe să sfârâie sub peștele proaspăt, iar tot “peisajul” începe să prindă culoare. Și miros.
Plita așezată într-o rână și rezemată de două bârne e scena lui Gabi. O știe și-i cunoaște toate secretele: n-are nevoie de cronometru, de cântar cu microunități sau de instrumente sofisticate. Temperatura se verifică din mers, cu palma, nu cu termometrul, iar singurele ustensile din apropiere sunt două palete, care seamănă mai mult cu șpaclul pe care-l folosești să împingi gletul în fisurile peretelui. Dar n-o să-ți pese.
Rezultatul e artă culinară. Și atât.
Resort ca-n Mamaia la sud de Deltă
Îți zic sincer, aș fi luat și la pachet, doar că cele 24 de ore nu erau nici pe departe gata. Urc iar la volanul lui V90 Cross Country. Sub lumina apusului, tapițeria bej din Nappa, ornamentele Pitched Oak și elementele din cristal produs de Orrefors reflectă altfel universul minimalist propus de suedezi. Eleganța e aceeași, doar că atmosfera pare puțin mai caldă, mai apropiată de sufletul celui de la volan.
Punctul final al zilei e în Jurilovca, la nici o oră de mers de Sarichioi. De-acum, drumul e pustiu de-a binelea, dar nici noi nu grăbim. Timpul chiar are răbdare aici.
Pensiunile din zonă încă nu par gata să primească turiști pe 2023, așa că mergem la sigur: stăm o noapte la Razelm Luxury Resort, un complex nu foarte vechi, așezat la marginea lacului Golovița, “o prelungire” a mult mai generosului Razim.
Scot iute rucsacul din portbagaj – deși aș fi putut să aduc cu mine un cort, câțiva saci de dormit plus o bucătărie de campanie. Cei 551 de litri îți permit să jonglezi cu multe, mai ales dacă ești genul care caută aventura. Sigur, se putea și mai mult, dar parcă ar fi fost păcat ca cei din spatele șoferului să stea înghesuiți, doar pentru un troller în plus în portbagaj.
Soarele a apus peste peisajul dobrogean, dar luciul apei încă se zbate sub adierea vântului. Mă pun la una dintre mesele de afară și îmi iau doza de liniște. De dimineață mă întorc la București. Și o să iau tot calea liniștită a satelor lipovenești ca să văd parcurile de eoliene și Dunărea pe la Giurgeni.
Road trip-ul prin Dobrogea s-a încheiat după 660 de kilometri. Consumul mediu a fost de 6,5 litri/100 de kilometri, iar dacă aș fi mers până la capăt, aș fi făcut prima oprire pentru carburant după încă 380 de kilometri.
Detaliile tehnice cap-coadă ale mașinii sunt mai jos, iar prețul finalul vine cu un discount cât trei tichete Rabla Plus. Pe valori concrete, cu 29.000 de euro mai puțin decât prețul de listă de 99.500 de euro.
Fișa tehnică a mașinii
