Alegerile și acțiunile pe care le vom lua în acest deceniu vor avea efecte pentru câteva mii de ani. Până în 2030 trebuie să reducem la jumătate emisiile de gaze cu efect de seră. Ulterior, până în 2050 nu trebuie să mai adăugăm dioxid de carbon în atmosferă.
Extras din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6) publicat de Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) în martie 2023.
195 de țări au semnat în anul 2015 Acordul de la Paris, prin care aproape toate statele lumii și-au luat angajamentul de a limita încălzirea globală la cel mult 1,5 grade Celsius comparativ cu perioada pre-industrială. Depășirea pragului de 1,5 grade riscă să aibă ca efect schimbări dramatice ale climei, potențial ireversibile, caracterizate în special de perioade mai frecvente și mai lungi de caniculă, secetă și ploi torențiale.
Pragul critic de 1,5 grade Celsius a fost stabilit de Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), un organism inter-guvernamental fondant în 1988 la Geneva, susținut de Organizația Națiunilor Unite (ONU) și alcătuit din oameni de știință care studiază schimbările climatice. Practic, IPCC este considerată o autoritate internațională în ceea ce privește schimbările climatice.
Scopul principal al IPCC este să producă rapoarte științifice cu privire la influența activităților umane asupra schimbărilor climatice pe baza unor așa-numite cicluri de evaluare. Primul raport a fost publicat în 1990, iar al cincilea raport a apărut în 2014 și a influențat decisiv prevederile Acordului de la Paris.
Al șaselea ciclu de evaluare a început în 2015, a presupus publicarea mai multor rapoarte științifice intermediare și s-a încheiat în martie 2023 prin publicarea unui raport final de 36 de pagini. Acest ultim raport nu include neapărat informații noi, ci este mai degrabă o sinteză a celor câteva mii de pagini de rapoarte intermediare publicate pe baza cercetărilor efectuate de sute de oameni de știință în ultimii 8 ani. De asemenea, acesta este ultimul raport publicat de IPCC în acest deceniu, ceea ce înseamnă, de fapt, că poate fi considerat drept un ultim avertisment cu privire la măsurile pe care omenirea trebuie să le adopte înainte ca schimbările climatice să devină ireversibile.
Raportul final al acestui ciclu de evaluare este împărțit în mai multe capitole, care analizează practic situația actuală a climei, schimbările care vor avea loc în următorii ani și impactul acestor schimbări pe termen lung.
Pe silențios dar de neoprit, electrificarea a luat pe sus lumea mobilității, cu avantaje evidente: o mașină electrică nu poluează, poate fi încărcată acum cu ușurință, presupune costuri reduse de întreținere și facilități fiscale. Misiunea PPC Blue este de accelera tranziția energetică în transport și construiește infrastructura de mobilitate în toată lumea.
Descoperă aici stațiile de încărcare potrivite pentru tine și mașina ta, acasă, la birou sau în tranzit.
Cât de mult s-a încălzit planeta
Raportul publicat în martie 2023 începe cu informații de bază despre situația actuală, iar principala concluzie a cercetătorilor este că temperatura a crescut cu 1,1 grade Celsius comparativ cu epoca pre-industrială, astfel că suntem deja foarte aproape de pragul de 1,5 grade Celsius. Este informația pe care ai aflat-o deja probabil din numeroasele știri publicate pe acest subiect, însă raportul include o informație suplimentară importantă care a fost omisă de cele mai multe publicații: temperaturile de deasupra zonelor de uscat au crescut de fapt semnificativ mai mult decât temperaturile de deasupra mării.
Temperatura globală de la suprafață a fost cu 1,09 grade mai mare în perioada 2011-2020 decât în 1850-1900, cu o creștere mai mare deasupra uscatului de 1,59 grade decât deasupra oceanului (0,88 grade). Începând din 1970, temperatura de la suprafață a crescut mai rapid decât în orice altă perioadă de 50 de ani de pe parcursul ultimilor 2000 de ani.
Articolul A.1.1 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 4.
De asemenea, pentru anul 2019, cercetătorii au estimat cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră la nivel global la 59 Gt (gigatone) de dioxid de carbon, în creștere cu 12% comparativ cu 2010 și cu 54% comparativ cu 1990. Principalii vinovați?
Cea mai mare parte a emisiilor provine din combustia carburanților fosili și a proceselor industriale, urmate de arderea gazului metan. În 2019, 78% din emisii au provenit din energie, industrie, transport și clădiri și 22% din agricultură și alte tipuri de utilizare a terenurilor.
Articolul A.1.4 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 4.
Combustibilii fosili se formează prin descompunerea plantelor și animalelor și sunt extrași din crusta terestră. Cele mai banale exemple de combustibili fosili sunt petrolul, cărbunele și gazele naturale.
Pe lângă creșterea medie a temperaturii, un alt efect al emisiilor de dioxid de carbon este creșterea nivelului mărilor și oceanelor, care s-a accelerat puternic în ultimii ani.
Nivelul mediu al mării a crescut cu 0,2 metri între 1901 și 2018. Nivelul mării a crescut în medie cu 1,3 milimetri pe an între 1901-1971, cu 1,9 milimetri pe an între 1971-2006 și cu 3,7 milimetri pe an între 2006-2018.
Articolul A.2.1 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 5.
Pe baza acestor informații despre încălzirea globală, cercetătorii estimează că între 3,3 și 3.6 miliarde de oameni locuiesc în zone “foarte vulnerabile” la schimbările de climă, ceea ce reprezintă practic mai mult de 40% din populația globului. Cei mai afectați sunt locuitorii din Africa, Asia, America Centrală, America de Sud și numeroase insule mici din oceane, predispuse în special la inundații.
Aceste informații au fost sintetizate într-un infografic care arată cum vor fi afectate viitoarele generații de încălzirea globală:
Cât de mult se va încălzi planeta
Una dintre ideile de bază menționate de cercetători este că fenomenul încălzirii globale nu poate fi oprit imediat, ca urmare a efectelor pe termen lung pe care le are creșterea emisiilor de până acum. Din acest motiv, cercetătorii estimează că, dacă nivelul emisiilor nu se reduce comparativ cu nivelul actual, atunci temperatura globală va crește cu 1,5 grade comparativ cu epoca pre-industrială în prima parte a anilor 2030, adică peste aproximativ un deceniu. În anumite scenarii, în special dacă emisiile globale vor fi reduse, există șanse ca variația de temperatură să coboare ulterior sub pragul critic de 1,5 grade până la sfârșitul acestui secol.
Cea mai bună estimare pentru încălzirea globală pentru perioada 2081-2100 variază de la minim 1,4 în cazul scăderii puternice a emisiilor la 2,7 grade în cazul unei scăderi moderate a emisiilor și la 4,4 grade pentru scenariul în care emisiile rămân foarte ridicate.
Articolul B.1.1 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 12.
La nivel global, specialiștii avertizează că fenomenele meteo extreme care până de curând aveau loc doar izolat și ocazional vor deveni mult mai frecvente în timp și vor acoperi zone geografice din ce în ce mai mari.
Fiecare regiune va experimenta multiple schimbări climatice. Valurile de caniculă și secetă vor deveni mai frecvente. […] Ca urmare a creșterii nivelului mărilor, în orizontul anului 2100 inundații care în prezent se petrec o dată la 100 de ani vor avea loc cel puțin o dată pe an în peste jumătate dintre zone expuse acestui risc. […] Alte schimbări includ intensificarea ciclonilor tropicali și/sau a furtunilor extratropicale, precum și creșterea aridității și a incendiilor generate de caniculă.
Articolul B.1.4 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 13.
Care sunt cele mai expuse regiuni la schimbările climatice
Pe baza acestor estimări, cercetătorii au scos în evidență zonele de pe glob care vor fi cele mai afectate de schimbările climatice. Practic, cercetătorii au estimat numărul de zile de pe parcursul unui an în care populația unei regiuni este expusă unui risc major de mortalitate din cauza temperaturilor și umidității ridicate.
Estimările arată că, indiferent de scenariu, Australia, Orientul Mijlociu, cea mai mare parte a Americii de Sud și a Africii, alături de regiuni întinse din sudul extrem al Asiei și sud-estul Statelor Unite ale Americii vor experimenta cel puțin 10 zile pe an cu risc de mortalitate din cauza temperaturilor și umidității excesive.
De asemenea, în cel mai negru scenariu, în care temperatura globală va crește cu cel puțin 4,2 grade comparativ cu epoca pre-industrială, printre puținele țări care nu vor experienta deloc astfel de zile se numără Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Chile. În schimb, în cea mai mare parte a Europei, inclusiv în România, vor exista până la 10 zile pe an în care va exista un risc real de mortalitate din cauza condițiilor meteo.
În plus, schimbările climatice vor fi diverse și vor interacționa în mod direct cu alte probleme cu care se confruntă umanitatea, de la expansiunea puternică a zonelor urbane până la conflictele militare.
Astfel, în funcție de cât de mult va crește temperatura globală, cercetătorii au sintetizat într-un infografic impactul estimat asupra numărului de locuitori expuși, inundațiilor din zonele de litoral sau cât de dificilă va fi adaptarea la noul context climatic.
Pe de altă parte, cercetătorii avertizează că unele schimbări climatice vor deveni ireversibile, cum ar fi creșterea nivelului mărilor și oceanelor, însă efectele pot fi limitate dacă emisiile vor fi reduse.
Creșterea nivelului mărilor și oceanelor este inevitabilă pentru câteva secole sau chiar pentru un mileniu din cauza încălzirii oceanelor și a topirii ghețarilor. Nivelul mării va rămâne ridicat pentru mii de ani.
Articolul B.3.1 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 19.
Pe termen lung, asta înseamnă că numeroase localități aflate la malul mărilor sau al oceanelor riscă să fie inundate. De altfel, cercetătorii din cadrul asociației Urban Climate Change Research Network (UCCRN) au estimat încă din 2018 că în anul 2050 nu mai puțin de 570 de orașe din întreaga lume cu un total de peste 800 de milioane de locuitori se vor confrunta cu creșteri ale nivelului mărilor sau oceanelor cu peste 0.5 metri, ceea ce ar putea conduce la inundarea parțială permanentă a acestora.
În acest context, oamenii de știință caută deja soluții, iar Coreea de Sud vrea să construiască un oraș plutitor cu 12.000 de locuitori ca soluție modernă la creșterea nivelului mărilor și oceanelor.
De altfel, raportul avertizează că opțiunile de adaptare la schimbările climatice vor deveni din ce în ce mai ineficiente pe măsură ce temperatura globală va crește.
Ce soluții propun cercetătorii
Ultima parte a raportului se concentrează pe măsurile pe care statele lumii trebuie să le adopte cu efect imediat pentru a limita încălzirea globală. În acest caz, cercetătorii avertizează că modul în care vor fi reduse emisiile până la sfârșitul acestui deceniu va fi crucial pentru a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 grade sau măcar la 2 grade. De altfel, cercetătorii afirmă că, pentru fiecare 1000 de gigatone de dioxid de carbon eliberate în atmosferă, temperatura globală crește cu 0,45 de grade.
Limitarea încălzirii globale provocate de oameni necesită emisii zero de dioxid de carbon. Până atunci, cantitatea cumulată de emisii de dioxid de carbon și gradul de reducere a emisiilor din acest deceniu vor determina în mare parte dacă încălzirea globală poate fi limitată la 1,5 sau 2 grade.
Articolul B.5 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 20.
Cercetătorii admit că utilizarea tehnologiilor regenerabile nu va fi suficientă. În acest sens, aceștia propun dezvoltarea pe scară largă a unor tehnologii care să permită extragerea dioxidului de carbon și stocarea acestuia în subteran sau în ocean și pentru a reduce astfel cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă.
Dacă încălzirea globală depășește 1,5 grade […], această creștere poate fi redusă ulterior prin emisii negative de dioxid de carbon, ceea ce înseamnă dezvoltarea de soluții pentru extragerea dioxidului de carbon din atmosferă.
Articolul B.7 din raportul Synthesis Report of the IPCC Sixth Assessment Report (AR6), pagina 24.
Practic, cercetătorii vorbesc despre Carbon Dioxide Removal (CDR) și Carbon Capture and Storage (CCS), tehnologii aflate însă într-un stadiu mai degrabă incipient de dezvoltare care nu pot fi implementate pe scară largă într-un interval scurt de timp.
Ce soluții există pentru industria transporturilor
Spre final, la articolul C.3.3 de la pagina 30, raportul cercetătorilor explică, printre altele, ce soluții ar putea fi adoptate în industria transporturilor pentru reducerea emisiilor. Teoretic, industria transporturilor are la dispoziție o varietate de opțiuni, însă în practică cele mai multe dintre ele sunt încă într-un stadiu timpuriu de dezvoltare.
De exemplu, la acest capitol se menționează că, “în domeniul transporturilor, combustibilii sustenabili și hidrogenul pot atenua emisiile de dioxid de carbon din domeniul transporturilor navale, aviație și transportul cu vehicule grele, dar acestea necesită îmbunătățiri și reduceri de costuri”.
Hidrogenul este o soluție analizată de numeroase companii active în domeniul transporturilor, însă cel puțin pentru moment există două probleme majore: producția de hidrogen fără emisii de dioxid de carbon este foarte scumpă, în timp ce producția de hidrogen ieftin este poluantă și accentuează practic problema cu care ne confruntăm.
De asemenea, cercetătorii menționează că “vehiculele electrice propulsate cu energie electrică obținută cu emisii scăzute au potențialul de a reduce emisiile din transporturile rutiere, iar tehnologiile avansate din domeniul bateriilor ar putea permite electrificarea vehiculelor de mare tonaj”.
Ceea ce este adevărat, doar că bateriile mai eficiente din punct de vedere al emisiilor și performanțelor, cum ar fi bateriile solid-state, sunt încă departe de a ajunge în producție de serie.
De asemenea, raportul menționează că “amprenta de carbon a producției de baterii și îngrijorările legate de materiile prime pot fi rezolvate prin diversificarea furnizorilor și strategiilor”.
Ceea ce este doar parțial adevărat, pentru că cele mai mari cantități de marii prime se află în posesia unui număr redus de state, nu neapărat prietenoase pentru Uniunea Europeană, în timp ce bateriile Li-Ion de tip LFP care nu au nevoie de materii prime precum nichel, mangan și cobalt au apărut abia recent pe piață.
Raportul inițial cerea interzicerea combustibililor fosili
Așa cum probabil ai observat, raportul publicat de IPCC scoate în evidență impactul negativ al carburanților fosili asupra climei fără să menționeze însă în mod explicit necesitatea de a renunța la aceștia. Și totuși, organizația Scientist Rebellion, formată în principal din oameni de știință, a publicat încă din 2021 un draft al raportului în care se menționa explicit că omenirea ar trebui să renunțe imediat la combustibilii fosili pentru a limita cât mai rapid impactul acestora asupra fenomenului de încălzire globală.
“Eforturile de decarbonizare în sectoarele energetice trebuie să se bazeze pe o trecere la surse de energie fără emisii de dioxid de carbon și pe interzicerea activă a combustibililor fosili”, este una dintre frazele cheie ale draftului care nu a mai ajuns în versiunea finală.
Cum și de ce a fost eliminată această frază din raportul final? Înainte de publicare, draftul IPCC a fost analizat de șefii de state, iar delegații acestora au propus o serie de modificări. Potrivit unor documente obținute de jurnalistul Ajit Niranjan de la postul german de televiziune Deutsche Welle, fraza de mai sus a fost eliminată la sugestia unui reprezentant al Ministerului Petrolului și Resurselor Minerale din Arabia Saudită. Același delegat este cel care a insistat ca raportul să menționeze tehnologiile de extracție și stocare a dioxidului de carbon printre măsurile optime pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, în ciuda faptului că acestea nu sunt încă utilizate pe scară largă. Informațiile au fost confirmate ulterior de mai mulți cercetători care au lucrat la raportul IPCC. Aceștia afirmă că unele fraze din raportul final au fost modificate și la solicitările venite din partea Statelor Unite și Chinei.
În 2021, Arabia Saudită a fost al treilea cel mai mare producător de petrol din lume, cu o cotă de piață de circa 12%. În plus, Arabia Saudită deține Aramco, cea mai mare companie producătoare de petrol din lume, care a obținut în anul 2022 un profit record de 161 de miliarde de dolari, adică de circa 80 de ori mai mare decât profitul record obținut în același an de OMV Petrom.
Ce fac statele în prezent
În ciuda avertismentului pe care îl reprezintă raportul IPCC, chiar în această perioadă cele mai importante state sau uniuni statale ale lumii au luat câteva decizii majore în favoarea utilizării combustibililor fosili.
Teoretic, Uniunea Europeană și-a propus să interzică vânzarea de mașini cu motoare termice începând din 2035. Cu toate acestea, la presiunea Germaniei, Uniunea Europeană a anunțat la numai câteva zile după publicarea acestui raport că a ajuns la un acord pentru ca mașinile cu motoare termice să poată fi vândute în continuare și după 2035, dacă acestea utilizează exclusiv carburanți sintetici. Pentru moment, nu este foarte clară definiția carburanților sintetici, așa cum va fi ea adoptată de Uniunea Europeană, astfel că este prematur să înțelegem impactul asupra schimbărilor climei.
Pe de altă parte, la jumătatea lunii martie 2023, Statele Unite au aprobat exploatarea unui zăcământ de petrol din Alaska, în ciuda opoziției manifestate de organizațiile de mediu. Potrivit biroului guvernamental US Bureau of Land Management, exploatarea zăcământului timp de 30 de ani va genera în atmosferă până la 278 de milioane de tone de dioxid de carbon.
Nu în ultimul rând, potrivit unui raport semnat de Centre for Research on Energy and Clean Air (CREA) și Global Energy Monitor (GEM), China s-a remarcat anul trecut prin startul construcției unor mine de cărbune cu o capacitate totală de 50 GW, capacitate de 6 ori mai mare decât cea a noilor mine construite în toate celelalte state din lume la un loc.
Cele mai multe state ale lumii, inclusiv China și cele care fac parte din Uniunea Europeană, derulează în paralel numeroase proiecte pentru creșterea producției de energie electrică din panouri fotovoltaice și turbine eoliene. Totuși, pe termen lung, cea mai promițătoare sursă de energie electrică pare să fie cea produsă prin procesul de fuziune nucleară. În cel mai bun caz, această tehnologie va fi însă disponibilă pe scară largă abia peste câteva decenii, când s-ar putea să fie deja prea târziu pentru evitarea unor schimbări ireversibile de climă.
