Pe finalul primei zile de Cars & Roads by Michelin am făcut și noi ce-au făcut americanii la Mihail Kogălniceanu: ne-am ridicat baza la Razelm Luxury Resort, astfel că ziua a doua a fost despre explorări – cum altfel? – rutiere și culinare.
Oază de răsfăț
Razelm Luxury Resort e un soi de perlă a Dobrogei, întinsă pe 18 hectare și fixată ca un piercing pe buza Deltei Dunării, pe malul Lacului Golovița, care la rândul său, face parte din complexul lagunar Razim-Sinoe. Mâncarea? Excelentă, cel puțin. Facilitățile? De 4 stele pe hârtie, dar senzația reală e de mai mult. Ca o remarcă personală, n-am mai văzut camere îngrijite la perfecție ca aici de mulți, mulți ani. Liniște? În ton cu zona.
Când faci lucrurile temeinic cap-coadă, se vede. Întotdeauna. Prin design, prin ambianța și la urma urmei prin detalii. Cum pică o lumină pe un perete decorat în așa fel încât să semene cu o carapace de broască țestoasă. Cum ți se afundă picioarele goale în mocheta din cameră. Cum ești tratat de oamenii care au ca responsabilitate buna funcționare a complexului.
Poate o știți deja sau poate nu, dar Dobrogea are o chestie a ei și numai a ei. Observați că o personific. La nivel de vibe, că tot e la modă cuvântul, Dobrogea are ceva din blândețea unui bunici. Ai trecut Dunărea, ai ajuns în casa Babei Dobrogea și timpul a frânat până foarte aproape de oprire și orice acțiune altfel decât domoală e lipsită de sens.
Pereții casei sunt plini de tablouri țesute din texturi vii, mișcătoare. Unele cu lacuri, altele cu galben de rapiță, altele cu pomi înfloriți sau petice întinse de iarbă care-au explodat într-un verde crud, plin de viață. Ba unde mai pui că bunica e și modernă. Pe tavan și-a pus un ecran infinit, pe care rulează, mereu diferit, un screensaver dinamic cu nori, cu ploaie, cu raze de soare, cu însuși Soarele sau cu albastru curat, înțepat pe alocuri de două-trei păsări rătăcite.
Așa e Dobrogea prin ochii mei, văzută de la volan, din Safety Car.
Americanii și bunicile gastronome
În mod normal, un drum blocat îți poate strica, pe alocuri, călătoria. Veneam de la spălătorie și mergeam spre Enisala, când în drum ni s-a proptit un soldat american, înarmat c-o rugăminte: să facem cale întoarsă, drumul e închis. Din dreapta mea, Marius, omul nostru de video, n-a putut să nu întrebe – respectuos – de ce ni se zice în cel mai pur accent american să facem stânga-mprejur. „Live target practice, sir. Have a nice day”. Evident, am întors, ca să nu fim target în toată povestea asta.
În mod normal, un drum blocat îți poate strica, pe alocuri, călătoria. Nouă ne-a amplificat-o. Unu la mână, pentru că e lucru știut de tot poporul că ocolul prin pitorescul Dobrogei n-a omorât niciodată pe nimeni, ba chiar a descrețit frunți și-a vindecat oboseli. Doi la mână, pentru că unul din lucrurile care le face perfecte pe bunici e abilitatea de a-și hrăni nepoții cu mult și bun.
În a doua zi de Cars & Roads by Michelin, am avut două bunici gastronome: Gabi de la Taverna Le GaFish și Alex Filip, de la Casa Filip din Sarichioi. Oameni veseli, amabili fără măsură, genul care îți (re)confirmă că dragostea pentru oaspeți și mâncare bună nu se învață. Se dobândește prin gene, deci e permanentă. Da, se prea poate să le fi trecut pragul până acum. Felicitări pentru alegere. Dar știați asta deja, nu-i așa?
Mai rar, poate spre deloc, întâlnești două paradisuri culinare care aproape se suprapun. Îmi e și rușine obrazului să mă apuc să înșir aici tot ce ne-a fost servit. Știu că o simplă mențiune are șanse nule de a înlocui trăirea efectivă a experienței. Observați că n-am zis gust. Da, calcanul lui Gabi este divin pe toate axele – vizual, olfactiv, gustativ -, iar la Casa Filip s-a preluat chiar din cultura culinară adusă de ucrainenii care și-au găsit adăpost între pereții alb-albaștri ai gospodăriei lipovenești: pate de scrumbie afumată, întins pe felii de pâine. Pro tip: dacă ați încheiat socotelile cu volanul, cereți la Casa Filip și-o sticlă de vin alb Arida Aligote de Babadag.
În ambele cazuri, cuvântul de ordine dincolo de gust este experiența întregită. Cea a unui lac cât un ocean, învolburat, capricios și mâlos cam 350 de zile pe an, și-a unei taverne pescărești pe care o poți rata dacă nu ești atent. Cea a unei gospodării lipovenești din 1921, restaurată și recondiționată impecabil. Sau, pentru nestatornici, cea a unei călătorii de-o zi spre Munții Măcin (aflați la 75 km de Sarichioi), la Gura Portiței (25 km), la Plaja Vadu (90 km) sau ceva mai aproape, la Cetatea Enisala (10 km).
Cetatea satului nou
Așa se traduce numele „Enisala”, de origine turcă, derivat din Yeni-Sale, menționat pentru prima dată de condeiul unui cronicar la început de secol al XV-lea: yeni, adică „nou”, și „sale”, așezare, sat. O cetate singuratică, dar care, ironic, domină întreg peisajul din zonă. Un loc în care te poți transpune în pielea unui rege sau a unui filosof. Poți să cazi pe gânduri, să-ți faci ordine prin sertarele minții și să tragi în piept aerul proaspăt. De cele mai multe ori, sub formă de vânt puternic.
Enisala e și casă a unui paradox, dacă-mi permiteți. Pe de o parte, ar merita vizitată și admirată de mult mai mulți turiști, iar pe de altă parte, fix această sălbăticie și izolare o înconjoară în farmec și mister. Și-o mai ține și ferită de urmele turiștilor neglijenți, sub orice formă a lor. Ne-am bucurat de curățenie, dar și de peisajul neîntinat surprins de dronă. Șirul de mărgele s-a încolonat iar și-a plecat spre bază. Urmează alți kilometri, alte misiuni de explorare.
Radu Gurămultă (turboMAG.ro) despre Kia Sportage PHEV
Sportage nu prea are cum să nu îți placă! Sunt conștient de dimensiunea vorbelor mele și mi le asum. Cred că pot anticipa unde este problema unora. Să spunem, să ne imaginăm, că pe acest automobil nu ar exista o emblemă. Ca aspect mi se pare foarte îndrăzneț, chiar sexi. Atrage!
Ar putea fi un produs premium. La interior, materiale de calitate și o atenție la fabricație care demonstrează că și coreenii pot fi japonezi. Îmi place maxim organizarea consolei centrale, îmi place mixul de comenzi fizice, intuitive, și comenzile tactile care sunt absolut decente, funcționale, nu apucă să te enerveze câtuși de puțin. Singura scăpare mi se pare comutatorul transmisiei; o complicație inutilă. Însă altora le place, sunt convins. Opinii și opinii.
Motorizarea încercată de noi este onestă. Nu te va transforma în ambasador pentru marcă, dar nici nu îți va da motive să o denigrezi la bere, când îți spui of-urile cu prietenii. În schimb, dacă încarci acasă si exploatezi PHEV-ul cum trebuie, în mediul urban poate ajunge la cifre de eficiență ridicole; în sensul cel mai bun.
Știu, câte unii se vor plânge de preț. Asta doar dacă se opresc la emblemă. Numai că eu vă rugasem altceva. Un test drive cu inima deschisă poate convinge mulți clienți raționali. E pariul meu! Iar ca o concluzie personală: să te temi de o Kia și să exprimi asta online, comentând de pe un terminal mobil Samsung, ei bine… asta ironie a sorții.
Consum mediu: 8,6 l/100 km. Stil de condus: 4/5.
KIA SPORTAGE PHEV GT Line
4×4, Automată 6
1.6 Turbo + Electric
265 CP, 350 Nm
Model disponibil de la: 43.440 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 51.973 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 652 Euro / lună
Răzvan Baciu (razvanbb.ro) despre Lexus RX 500h
A doua experiență cu Lexus, aceeași impresie. Oamenii ăia de la Lexus care concep mașinile astea iau un om, îl pun în centrul unei hale și încep să construiască mașina în jurul lui.
– E bine volanul aici?
– E bine!
– E bine butonul de start aici?
– E perfect! Ecranul de la volan suficient de protejat de soare?
– Parcă merge un pic mai în spate și un cozoroc mai lung! Așa! Super!
Practic îți construiesc un cuib al tău (indiferent cine ești tu) și-ți oferă senzația de relaxare ca la tine acasă în fotoliul tău favorit, urmărind filmul ce se desfășoară în fața ochilor.
În plus, nu am simțit că e SUV. Comportamentul pe șosea este excelent, fără efect de balenuță sau elefănțel care își dorește cu ardoare să ia o curbă fără să se încline într-un mod inconfortabil.
Excelentă experiența, excelentă mașina, cumva Lexus reușește să urce din ce în ce mai mult în ochii mei, dincolo de o mașină de figuri. Da, e scumpă, dar e o mașină care te ia în brațe, care te plimbă cât vrei tu, cum vrei tu și cât te ține energia fără să te obosească inutil suplimentar.
Consum mediu: 9,5 l/100 km. Stil de condus: 4/5.
LEXUS RX 500h F SPORT
4×4, Automată 6
2.4 Turbo + 2 x Electric
371 CP, 551 Nm
Model disponibil de la: 80.595 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 100.100 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 1342 Euro / lună
Dan Scarlat (TopGear România) despre Mazda CX-60 diesel mild-hybrid
Istoria va consemna că avem de-a face aici cu unul dintre ultimele dieseluri noi de autoturisme lansate înainte de dispariția iminentă a motoarelor ICE. Și nu orice fel de diesel, ci unul cu șase cilindri în linie, de 3,3 litri și 254 CP. În plus, mai este dispus și longitudinal, așa cum numai brandurile premium o mai fac astăzi. Nu-i așa că Mazda CX-5 Skyactiv-D pare dintr-o dată mai interesantă decât ai crede la prima vedere?
Mai mult, alegerea Mazda nu este deloc absurdă. Japonezii o justifică prin eficiența pe care motoarele mari o au în zonele medii de turații. Pentru a ușura pornirea de pe loc, există și un motor electric de 17 CP alimentat de la o baterie de 0,33 kWh în sistemul mild-hybrid.
În plus, inginerii au implementat o nouă tehnologie de aprindere prin comprimare cu amestec parțial pre-mixat (DCPCI – dar jur că nu trebuie să reții asta), care face motorul să atingă o eficiență termică de peste 40%. Prin urmare, în ciuda celor două tone masă la gol, mașina accelerează viguros, dar mai ales consumă destul de puțin: 6,1 l/100 km în această a doua zi din #CarsAndRoads by Michelin.
Dacă punem la socoteală și interiorul minunat, cu inserții de lemn perlat, ornamente metalice, piele albă și stofă de kimono, reiese un automobil care își justifică prețul de aproape 63.000 euro. Nu la fel de premium sunt însă smuciturile ocazionale ale transmisiei automate multi-disc sau sistemul multimedia care e tactil doar uneori, când consideră japonezii că e sigur să fie așa. Dar, știți cum e, nimeni nu e perfect.
Consum mediu: 6,1 l/100 km. Stil de condus: 3/5.
MAZDA CX-60 3.3 SKYACTIV-D TAKUMI
4×4, Automată 8
3.3 Turbo, diesel mild-hybrid
254 CP, 550 Nm
Model disponibil de la: 45.390 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 62.740 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 768 Euro / lună
Julius Constantinescu (Creativ Digital) despre Mitsubishi ASX PHEV
Mitsubishi ASX e un SUV mic și agil, bine legat și ușor de manevrat, pe care foarte probabil îl cunoașteți deja sub numele lui de fată, Renault Captur. E exact aceeași mașină, pe care japonezii nici măcar nu s-au obosit s-o mai ia la pilă – au dat jos rombul de la Renault și au lipit în loc sigla Mitsubishi, au adăugat la preț taxa de japoneză și au ieșit pe piață la agățat europeni care au fetish-uri cu asiatice.
Consum mediu: 5,9l/100 km. Stil de condus: 3/5.
MITSUBISHI ASX 1.6 PHEV INSTYLE
4X2, Automată multimodală
1.6 Aspirat + 2 x Electric
159 CP, N/A Nm
Model disponibil de la: 36.045 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 41.217 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 495 Euro / lună
Andrei Barbu (Motorvlog TV) despre Renault Austral mild-hybrid
Austral a fost, pentru mine, o surpriză uriașă. Nu neapărat prin design, deși nu e deloc de ignorat, ci prin felul în care se conduce. Evident, raportându-mă, în primul rând, la vechiul Kadjar. Acum, Renault are în portofoliu un SUV compact polivalent, care-ți poate oferi o experiență completă.
Arată foarte bine la exterior, iar interiorul este probabil unul dintre cele mai bune din acest segment. Cu materiale inteligent alese, cu o poziție la volan excelentă și un layout general căruia nu prea ai cum să-i găsești defecte. În plus, noul sistem multimedia, cu ecranul central pe verticală și instrumentarul de bord digital uriaș îți oferă oricând toate informațiile de care ai nevoie. Iar la nivel de spațiu, raportat la cerințele unei mașini de familie, iarăși, se descurcă excelent pentru că are un ampatament de aproape 2,7 metri. Deci spațiu amplu pe locurile din spate și cu 500 de litri disponibili în portbagaj, nici nu-ți vei pune bagajele pe banchetă.
Am condus versiunea mild-hybrid, cu motorizarea de 1,3 litri și care se descurcă admirabil pentru cei 160 de cai-putere pe care-i dezvoltă, asta în ciuda faptului că vorbim despre o transmisie automată de tip CVT. Pentru că “lentoarea” transmisiei trece în plan secund și mașina compensează cu o direcție rapidă și cu un setup al suspensiei excelent pentru orice tip de drum: urban, virajat sau autostradă. Și, de fapt, cred că suspensia este atuul lui Austral când vine vorba despre ținuta de drum. Cumva la o graniță foarte fină între confort și sportivitate, dar cu un picior jumătate de partea confortului.
Ce nu-mi place? Păi în continuare cred că cele trei manete din partea stângă a volanului (selectorul transmisiei, ștergătoarele și satelitul de comandă pentru sistemul audio) sunt o alegere ciudată prin prisma ergonomiei. Și mi-ar fi plăcut ca Austral să fie disponibil într-o versiune cu tracțiune integrală și cutie automată cu dublu ambreiaj. Pentru că în cazul acesta chiar ar fi fost o alegere imbatabilă.
Consum mediu: 7,9 l/100 km. Stil de condus: 4/5.
RENAULT AUSTRAL 1.33 MHEV TECHNO ESPRIT ALPINE
4X2, Automată CVT
1.3 Turbo, benzină mild-hybrid
158 CP, 270 Nm
Model disponibil de la: 27.000 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 39.050 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 525 Euro / lună
Mihai Vasilescu (mihaivasilescublog.ro) despre Subaru Forester e-Boxer
Probabil o să dezamăgesc o mulțime de fani Subaru de pe aici, dar după o zi cu Subaru Forester 2.0 e-Boxer, cred că pot să spun niște lucruri despre mașina asta. O să încep abrupt. Cei 150 de cai putere și cuplul maxim de 194 Nm se dovedesc a fi mult prea puțin pentru o mașină de dimensiunile și greutatea lui Forester.
Sau, ca să fiu extrem de corect, mult prea puțin în ceea ce mă privește. Nu cred că exagerez cu nimic când spun că cuplul ăla de 194 Nm o face să se miște de parcă are lag când calci accelerația. Ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun, cuplul ăla de 194 Nm îl avea și un Golf 4 mai răsărit, an de producție 2000.
Toate cele de mai sus, în combinație cu sistemul de transmisie CVT, duc la ceea ce eu numesc „efectul tractor”. Mai limpede spus, se mișcă greoi și mai e și zgomotoasă, că, na, gem ăia 150 de cai când se chinuie să pună în mișcare ditamai autobuzul.
De parcă toate astea nu erau suficiente, mai există o micuță problemuță. În sensul că omul care se ocupă cu ergonomia la Subaru cred că era în concediu când au proiectat Forester. Iar faza e că a plecat în vacanță fără să știe șefii lui, iar colegii de birou n-au vrut să-l dea în gât, prun urmare l-au rugat pe Titi de la poartă să se ocupe de partea cu ergonomia postului de condus.
Aproape fiecare funcție disponibilă în habitaclul lui Subaru Forester are buton dedicat. Dacă treaba asta vi se poate părea un lucru bun, ei bine, nu este. N-are cum să fie când vezi zeci de butoane pe-acolo, așezate fiecare pe unde s-a putut.
Iar după ce li s-a terminat spațiul disponibil de pe planșa de bord, au început să pună din ele pe unde a mai rămas spațiu disponibil, spre exemplu, sus, pe plafon. Și nu, nu glumesc. Am căutat butonul pentru dezactivarea lane assist-ului de mi-a venit rău, dar sus, pe plafon, nu mi-a dat prin cap să mă uit. Well, acolo era.
Așa se vede Subaru Forester din perspectiva unui cetățean pentru care mașinile trebuie sa meargă doar pe asfalt. Și ăla, dacă se poate, fără gropi.
Dar poate nu ești un astfel de cetățean. Poate că ești genul care se duce la vânătoare prin noroaie până la jumătatea jantei, poate ești genul aventuros care iese de pe carosabil și bagă mașina pe teren pe care nu-l cunoaște, eventual cât mai accidentat. Poate din când în când te mai dedai și la niște offroad cu propria-ți mașină.
Ei bine, în acest caz, Subaru Forester 2.0 s-ar putea să fie exact ce trebuie. O să-ți explic imediat de ce.
Mașina este extrem de robustă și-i place de moare pe teren accidentat – practic, plânge după un pic de acțiune pe coclauri neasfaltați. Treabă la care o ajută din plin faptul că este 4×4 permanent, iar pe lângă asta mai are încă două moduri distincte care o ajută la rulat pe teren greu: snow/dirt și deep snow/mud. Funcții care fac exact ce le spune și numele.
Ca să nu mai spun că ai loc în ea de poți să bagi în interior cerbul ăla pe care l-ai vânat. Îl așezi cu coarnele pe bancheta din spate, că între scaunele din față e loc suficient să intre picioarele din spate. E cotiera aia atât de lată, că intră liniștit copitele cerbului și mai și tu loc să-ți așezi cotul. Iar în portbagaj bagi câinii, că e loc suficient pentru doi, Forester are de departe cel mai spațios portbagaj dintre toate mașinile din #CarsAndRoads.
Cam așa se vede Subaru Forester de la mine: o mașină pe care eu, personal, nu mi-aș cumpăra-o niciodată, dar care sunt sigur că este apreciată la maximum de fanii acestui brand.
Consum mediu: 10 l/100 km. Stil de condus: 3/5.
SUBARU FORESTER E-BOXER COMFORT
4X4, Automată CVT
2.0 Boxer + Electric
150 CP, 194 Nm
Model disponibil de la: 38.190 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 43.880 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 560 Euro / lună
Dragoș Băltățeanu (revista AutoExpert) despre Suzuki S-Cross mild-hybrid
Suzuki S-Cross este cel mai abordabil SUV din paleta de modele prezente în Cars & Roads by Michelin 2023. Este simplu, fără înflorituri inutile, cu un motor turbo pe benzină de 1,4 litri asistat de un sistem mild-hybrid la 48 V ce produce un total de 129 CP și 235 Nm.
Exemplarul nostru de test a venit în nivelul de echipare Passion, al doilea după versiunea entry level numită Cool. Avem dotări normale, climatizare automată, scaune tapițate cu material textil, ceasuri analogice și un ecran tactil de dimensiuni relativ mici, dar compatibil cu Apple CarPlay și Android Auto. Transmisia este manuală, are șase trepte și împarte puterea către toate cele patru roți prin intermediul sistemului AllGrip.
La drum, S-Cross se dovedește a fi chiar distractiv, dacă ești dispus să muți selectorul modului de condus în Sport și să urci turometrul spre zona roșie. În plus, pe lângă prețul abordabil de 25.560 euro, S-Cross 1.4 4WD a înregistrat azi un consum mediu de 6,1 litri/100 km pe parcursul a peste 130 kilometri pe drumurile dobrogene dintre Jurilovca, Enisala, Babadag și Sarichioi.
Deci, chiar dacă a treia generație S-Cross se bazează de fapt pe modelul lansat inițial în 2012 ca a doua generație Suzuki SX4 și trecut prin două facelifturi substanțiale și un upgrade tehnic important, modelul actual este una dintre cele mai abordabile modele de acest gen de pe piață.
Consum mediu: 6,1 l/100 km. Stil de condus: 3/5.
SUZUKI S-CROSS 1.4 MHEV PASSION
4X4, Manuală 6
1.4 Turbo, benzină mild-hybrid
129 CP, 235 Nm
Model disponibil de la: 21.420 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 25.560 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 386 Euro / lună
Atmosfera din Cars & Roads by Michelin
Green Partner: Autonom
Alimentat de: MOL România
Tehnologizat de: Server Config
Pornit de: VARTA xEV
Susținut de: Pago
