Cine este și ce vrea Toyota Supra de la noi?
Supra e un nume mare, greu. A fost nevoie de mai bine de două decenii de hibernare pentru ca japonezii să-l scoată de la naftalină, dar s-a întâmplat într-un final. Cu ajutor de la frații germani BMW, via Z4, și de la frații austrieci Magna Steyr, cei care se ocupă de asamblarea propriu-zisă.
Așadar, Toyota Supra. GR Supra, ca să fim catolici, fiindcă deși pe sub caroserie avem de-a face cu intestine 100% bavareze, japonezii au folosit ca pârghie divizia proprie Gazoo Racing (GR) pentru a veni cu propriile setări de finețe. După multe ture de Nürburgring, printre altele.
N-o mai lălăi acum, deci pe scurt, Supra e prădătorul de vârf în teritoriul sportiv al gamei Toyota. Cu unele apucături de grand tourer, dornică de afirmare mai ales în contextul în care generația pe care o înlocuiește are o reputație colosală în Japonia și nu numai.
Trei lucruri noi importante față de generația anterioară/modelul dinainte de facelift?
Actuala Supra este complet nouă și reprezintă generația a cincea pe linia de succesiune a modelului. Nume de cod A90. Inspirată dintr-un concept prezentat în 2014, poate vi-l mai amintiți, FT-1.
Dacă mă întrebați pe mine, elefantul din cameră n-ar trebui să mai fie în cameră la ora asta, ci undeva într-o rezervație naturală: deja se știe că Supra împrumută foarte multe componente de la BMW Z4. Platforma (apropo, ampatamentul e identic), șasiul, motorul, transmisia și într-o proporție covârșitoare, interiorul. Inclusiv zona de tehnologie.
Deci un lucru important ar fi că e prima Supra dezvoltată mai puțin de Toyota și mai mult de alt producător, deși poartă sigla companiei japoneze.
Practic, totul e nou. Iar în afară de configurația clasică FR (front engine, rear-wheel drive) care o aseamănă de Supra de dinaintea ei, se poate spune că și motorul cu șase cilindri în linie le apropie pe cele două. Doar că în cazul Suprei de acum, vorbim de unitatea B58 de la BMW, nu 2JZ de la Toyota sau vreo evoluție a acesteia. Cilindreea e și ea un punct comun – trei litri.
În rest, esențe diferite, din ere diferite.
Ce concurenți are pe piața din România?
Porsche Cayman (deși aici motorul e amplasat central), Alpine A110, Mazda MX-5 RF, BMW M2, poate chiar și Ford Mustang sau fratele BMW Z4 (chiar dacă acesta are plafon retractabil).
Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?
Am testat Toyota Supra 3.0 Performance. Cu motor potențat de o turbină twin-scroll, evident băutor de benzină, despre care literatura Toyota spune că produce 340 de cai-putere și 500 Newtoni-metru preluați pe piept de o automată cu 8 trepte. Exact aceleași coordonate pe care le oferă BMW Z4 M40i, testat de Cornel prin Slovenia.
Motorul de trei litri este oferit și în compania unei transmisii manuale cu 6 trepte, echiparea numindu-se Track Edition. Resursele sunt aceleași, doar că mesteci singur în mămăligă, iar sprintul de la 0 la 100 km/h se bifează în 4,6 secunde față de 4,3, cât durează cu automata. Și consumul teoretic e mai bun pentru versiunea automată: 8,1 l/100 km față de 8,8 l/100 km, cât bea manuala. Dacă mai contează…
În eventualitatea în care trei litri îți sună a overkill, există și Supra cu motor de doi litri (unitatea B48 cu patru cilindri în linie, ai ghicit, tot de la BMW). Versiunea asta e cu 100 de kilograme mai ușoară decât cea cu motor de trei litri, dar are și mai puține resurse: 258 de cai-putere și 400 Newtoni-metru. Doar că acest model nu apare în configuratorul Toyota pentru România.
Deci răspunsul la întrebare e simplu: vrei Supra, recomand să mergi direct pe motorul mai mare. Și dacă știi că în mod normal o vei conduce mai mult prin oraș, automata îți va fi mai de folos. Dacă o iei pentru drumurile alea frumoase din țară (sau ca a doua mașină), poți alege manuala. Aici doar preferințele și stilul personal dictează, mai ales că diferențele de performanță sunt, onest vorbind, imperceptibile.
Cât consumă pe bune și ce autonomie are?
Toyota spune 8,1 l/100 km, realitatea plusează până pe la 15 l/100 km. Contează mult unde și cum o conduci, dar nici cu mănuși de catifea n-ai să cobori sub pragul de 10 l/100 km. Și la o adică, de ce te-ai autoflagela în halul ăsta?
Rezervorul are 52 de litri, deci autonomie primești în jur de 340-350 de kilometri, pe bune.
Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?
La drum lung, Supra e în elementul ei. S-au făcut glume, meme, reel-uri și tiktok-uri pe tema asta, dar decizia celor de la Toyota de a lua intestine de la BMW Z4 pentru Supra a fost cea mai bună din punct de vedere dinamic și financiar deopotrivă, nu ascunde nimeni asta. Poate doar o colaborare cu Porsche ar fi adus mai multe dulcegării sportive, dar în rest unde să te și duci pentru o platformă-atlet?
Pentru început, scopul meu e să văd dacă poți trăi zilnic cu o Supra și cred că e posibil. Modul standard de condus e Normal. Eco nu există din rațiuni evidente, dar există Sport. Indiferent ce alegi, suspensia va fi de consistența unei rapane strânsă de două măsele. Aceeași suspensie e tăcută, dar lucrează bine chiar și pe riduri asfaltice mai pronunțate.
E ceva stofă de grand tourer la această Supra, nu zic nu. Dar pe denivelări mai colerice (recte, în oraș) se schimbă placa, iar mini-șocurile pe care le resimți încep să semene cu procedee excentrice de masaj. Absolut normal în contextul dat, Supra e prin definiție un automobil rigid. Dar de ruliu nu e loc și chiar dacă era, ar fi fost foarte greu oricum să pleci din scaunele strâmte în stânga sau în dreapta.
Modul Sport înfoaie direcția și răspunsul pedalei de accelerație, iar suspensia mai capătă un nivel de tărie. Mă rog, direcția era oricum precisă, dar acum prinde greutate și se simte o țâră mai bărbătească. Evacuarea răgușește mai des ca înainte, ca un leu cu guturai, deși sunt momente în care aș putea să jur că cel puțin o parte din sunet vine și din difuzoare. Not great, not terrible pe partea de sunet, dar great pe partea de condus, unde ai și o marjă în care să-ți faci de cap fără să simți că agregatul de sub tine vrea să-ți rupă capul – ca în cazul unui 370Z, de exemplu.
În oraș, experiența de condus e cu dus și-ntors: dimensiunile relativ mici îți permit să te strecori și să transformi în loc de parcare chiar și buzunarele de aer mai prohibitive, dar fii gata să-ți iei adio de la orice formă de vizibilitate prin lunetă. Din nou, absolut normal în contextul dat.
Cum ți se pare designul exterior?
Operă de artă, din punctul meu de vedere. Toyota a păstrat foarte multe linii și forme de la FT-1, iar ăsta e un compliment. Cam așa ar trebui să arate orice coupé sport cu două locuri. End of story.
Cum sunt materialele la interior?
Materiale de BMW de acum 5-6 ani, la nivel de Seria 3. Ceea ce e bine, pentru că plastice hâde nu prea vezi, asamblarea e bună și dacă e să respectăm blazoane, interiorul e, până la urmă, premium. O spun și scaunele decorate cu Alcantara. Că interiorul pică proba de originalitate și de compatibilitate cu exteriorul, ei bine, asta e altă discuție.
Dă-i o notă de la 1 la 10 pentru spațiile de depozitare.
5, având în vedere că portbagajul are un volum de 290 de litri. Nu-i neapărat rău, dar la interior n-ai loc să arunci un ac. Pe de altă parte, nici nu-i productiv să judecăm un pește după abilitatea sa de a urca într-un copac.
Câți pasageri încap pe bune în mașina asta?
Doi, normal.
Cât de sigură este? A testat-o Euro NCAP?
Supra A90 n-a trecut pe la Euro NCAP, dar făcut-o BMW Z4 în 2019 și-a plecat acasă cu toate cele 5 stele în desagă. Deci putem trece același rezultat și în contul Suprei, până la proba contrarie.
De remarcat că Z4 a obținut scoruri foarte bune pentru protecția pasagerilor adulți (97%) și a pietonilor (91%). Z4 stă bine și când vine vorba de protecția celor mici de la bord (87%).
Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?
Nu chiar. Da, poți vedea în Supra un tot unitar la nivel macro, un pachet tehnologic analog, creat pentru condus. Aici nu e despre ecrane mari și culori vii sau cine știe ce giumbușlucuri digitale. Ai pe bord un display de 8,8 inchi, doar Apple CarPlay și din nou, grafică și meniuri de BMW iDrive.
PS: există o funcție Launch Control.
Ai simțit că-i lipsește ceva?
Un interior made by Toyota, care să se pupe cu tematica piperată dată de formele caroseriei.
Ce nivel de echipare să aleg și cât mă costă toată afacerea?
Calculul e simplu și se împarte între două necunoscute: vrei o Supra manuală sau o Supra automată. Indiferent pe care o alegi, motorul e același.
Dacă vrei o Supra manuală, automat vei alege echiparea Track Edition, care pleacă de la 62.997 de euro, cu TVA. Versiunea cu transmisie automată este reprezentată de echiparea Performance, 65.207 euro cu TVA. Și asta-i tot.
Un lucru pentru care merită cumpărată mașina asta?
Conexiunea dintre impactul vizual și dinamica generată de ce se află dincolo de tablă.
Cea mai mare critică pe care i-o poți aduce?
Faptul că interiorul sobru, luat de-a gata, n-are nici cea mai mică legătură cu exteriorul exotic. E pur și simplu altă poveste.
Ai mână liberă să îmbunătățești un element al mașinii. Ce faci?
Cum ziceam, interiorul ar fi asortat cu exteriorul. Și prețul de bază ar sări cu niște multe mii de euro, sunt conștient de asta.
Și-ar mai fi ceva: nu sunt de acord cu toate acele prize de aer false încrestate în caroserie. Ele pot părea ca o invitație pentru tuneri sau pentru modificări specifice zonei de motorsport, dar consider că nu-și au locul acolo.
Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…
…îți place să se uite alții după tine pe stradă, îți place să te mai întorci o dată spre mașină, s-o admiri imediat ce ai parcat-o, îți place să conduci agregate mecanice care se strâng în jurul tău ca o fașă elastică.
Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…
…dacă n-ai puterea sau dorința necesară pentru a înțelege 100% de ce actuala Supra e un BMW pe dedesubt. Și că poate, poate, abordarea asta nu-i neapărat nefastă, dinamic vorbind. Pentru că nu e.
Altfel îți va părea rău la fiecare glumiță, poantă sau mai știu eu ce apostrofare, oricât de prietenească. Și-ar fi păcat. Plus că nu-i chiar o mașină ieftină.
Tu ți-ai cumpăra-o?
Da.
Clientul perfect al mașinii?
Relativ tânăr, fire energică, dar musai cu posibilități financiare mature. Mai ales dacă Supra va fi a doua mașină, pe lângă cea deja existentă, bună la toate, în care încap și copiii.
La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.
Urmează un clișeu asumat: katană sexy pentru tranșat viraje.
Fișa tehnică a mașinii
