Au trecut mai bine de trei luni de când am intrat în lumea celor care conduc electrice on a daily basis – cum spune englezul. Și sincer îți zic: viața mea nu s-a schimbat la 90 de grade și nici n-am devenit vreun apostol al bisericii Muskiene.
Ca să înțelegi despre ce vorbesc, în luna mai, în locul Fordului Puma închiriat pe termen lung (leasing operațional) de la Autonom România a venit un exemplar Tesla Model 3 în versiune Dual Motor. Am scris pe larg despre cum s-a ajuns la situația asta la momentul t zero.
Primele 30 de zile cu Tesla Model 3
Acum, după cei peste 4.000 de kilometri pe care i-am parcurs, zic că-i momentul bun să-mi spun păsurile. Pe toate. Sigur, în tot acest timp s-au adunat și lucruri bune, iar de aici a și pornit ideea articolului: un material simplu în care să spun ce-mi place, ce nu-mi place și ce consider eu că e comme ci comme ça la un Model 3. La cel pe care îl conduc, bineînțeles. Nu de alta, dar am citit că în cazul modelelor constructorului american s-ar potrivi de minune un vechi proverb: câte bordeie, atâtea obiceie.
Gata, n-o mai lungesc.
Ce nu-mi place la Model 3
Suspensia 👎
Înțeleg că Model 3 e o mașină grea (peste 1.800 de kilograme), iar suspensia trebuie să facă față cerințelor, doar că amortizarea nu-i în niciun fel. Departe de a fi confortabilă, dar departe și de ideea de sportivitate. E doar rigidă și atât. N-are eleganță în filtrarea denivelărilor, iar la prețul cerut, ar fi trebuit măcar să dea clasă unor constructori mari de volum. Închei aici, în condițiile în care o să urmeze și un test clasic cu Model 3, iar acolo o să detaliez cât de dinamic e un Model 3 pe viraje, ce-l trage înspre apex și ce nu, și cum lucrează pachetul motoare – suspensie – direcție în așa fel încât Model 3 să fie o mașină de serie rapidă. Nu neapărat pe circuit.
Plafonul panoramic 👎
Nu mai țin minte când a apărut primul producător de volum cu un astfel de plafon, dar cert e că acela a fost momentul în care toată industria auto a decis că asta e rețeta de urmat. Deloc rea, de altfel, dar doar dacă acel plafon poate fi cumva și acoperit. Din interior.
Ei bine, nu știu ce fel de soare există în California – sau pe unde mai inovează Elon Musk în momentele astea – dar în România, la 35 – 40 de grade Celsius, să-ți bată soarele în cap printr-un plafon de sticlă e fix ce nu recomandă doctorul. Știu, există un accesoriu pe care poți să-l cumperi. Dar de ce nu-i standard? În California nu există efect de seră sau cum? Pur și simplu nu înțeleg de ce acea bucată de pânză trebuie să coste extra. Cum accesoriul poate fi instalat după cumpărarea mașinii, cred că n-ar fi fost rău deloc să-l ai și să decizi de unul singur dacă vrei ultraviolete tot timpul sau doar într-un anumit interval orar.
În zilele caniculare nu poți pune mâna pe plafon. Frige. Iar toată acea căldură se degajă fix deasupra pasagerilor. O plăcere, nu alta.
O parte dintre finisaje 👎
Scriam în materialul de prezentare – cel pentru care am lăsat link câteva paragrafe mai sus – că Model 3 reușește frumos să mimeze caracterul premium. Iar asta sigur atrage public numeros. Și totuși, pe partea de finisaje se poate îmbunătăți mult.
Aici vin doar cu două exemple. Cele care îmi pun OCD-ul la încercare de fiecare dată când urc în mașină. Modul în care a fost aliniat suportul pentru braț de pe portieră și elementul de plastic de pe montant. Așa-i că nu prea poți să nu-l remarci?
Iar al doilea ar fi modul în care se închide cotiera. Nu știu de ce-i atât de mult spațiu acolo, dar în cazul în care inginerii s-au gândit la “tras cabluri”, e clar că soluția folosită nu-i deloc elegantă.
Tesla Vision 👎
Sistemul Tesla Vision se presupune că ar trebui să fie the next big thing în materie de ghidare și orientare în spațiu. În cazul de față, nu știu ce să zic.
Nu doar că estimările de distanțe pe care le face sistemul în momentul parcărilor sunt total anapoda, dar mai există și rupturi în matrice. Atașez poză pentru confirmare.
Revenind la sistem. Nu-i foarte precis în ceea ce privește măsurătorile. Nu de puține ori a strigat la mine să opresc și a afișat o bară roșie cum că aș lovi/aș fi lovit ceva. Sigur, situația din teren era alta.
În cazul în care vedeți pe stradă vreunul cu Model 3 parcat cu spatele lăsat prea în carosabil, să știți că Tesla Vision ar putea fi de vină.
Cam astea ar fi lucrurile flagrante care mă supără la Model 3.
Așa și așa
Am zis că o să amintesc și despre treburile comme ci comme ça. Altfel spus, lucruri bune care au nevoie de mici modificări pentru a deveni și mai bune.
Suportul pentru telefonul mobil
Pe Model 3, Tesla a poziționat foarte bine suporturile pentru telefoanele mobile. Sunt suficient de mari încât să-ți pui chiar și cel mai nou iPhone 14 Pro Max, au și unghiul de înclinare potrivit, și vin și tapițate cu un material plăcut la atingere. Și totuși, ambele suporturi pentru telefoanele mobile includ un sistem de încărcare prin inducție. Funcție pe care aș folosi-o rar spre deloc, mai ales că există două porturi USB-C în apropiere.
Am căutat în meniul sistemului, nimic. Am căutat online, nimic. Practic, partea de încărcare nu poate fi dezactivată digital. Fizic, am citit că se poate, dar asta presupune șurubelnițe și alte scule pe care eu zic că n-ar fi ok să le folosesc. Mai ales că mașina nu-i a mea. Cum ziceam: plătesc un abonament lunar – ca la Netflix – și o folosesc. Fără să am grija altor costuri.
Pregătirea bateriei pentru reîncărcare
Până acum am încărcat doar acasă – cu două excepții, când am fost curios de puterea unor stații DC din apropierea locuinței. Iar asta înseamnă că n-am folosit deloc funcția care pregătește bateria pentru reîncărcarea rapidă. La 220V e cel mai lent, deci înțelegi situația.
În schimb, m-am documentat să văd cum pot precondiționa bateria atunci când o să am nevoie de încărcări rapide la drum lung. Și tot ce-am aflat până acum e că pot să folosesc navigația mașinii și să-i spun că mă îndrept către un Supercharger – stația din rețeaua proprie Tesla – caz în care, sistemul se ocupă singur de treaba asta. Își face calcule și aduce bateria la cea mai bună temperatură pentru încărcarea rapidă.
Ei bine, care e procedura atunci când merg să încarc la o altă stație rapidă care nu se află în Supercharger, în condițiile în care navigația nu “vede” nicio stație din alte rețele? Sigur, pot să-i spun navigației că mă îndrept către o priză din rețeaua dedicată aflată prin apropiere de stația pe care vreau s-o folosesc. Problem solved în cazul acesta – o să testez în scurt timp și văd și dacă funcționează.
Cât de repede se mai încarcă la stații ultra-rapide dacă în apropiere nu-i niciun Supercharger pe care să-l folosesc drept “momeală”? Răspunsul la întrebarea asta o să-l aflu la finalul lunii august, când am programată o ieșire mai lungă cu Model 3. Până în Grecia și înapoi.
Navigația proprie
E atât de simplu să folosești navigația integrată, încât ai putea spune că nu mai vrei să auzi în viața ta de Android Auto sau de Apple CarPlay. Asta până în momentul în care vrei să mergi spre casă, iar navigația consideră că o rută ocolitoare de 20 de kilometri e fix ce ai nevoie. Și dacă n-aș face acel traseu aproape zilnic, mai că aș crede sistemul de navigație și m-aș lua după indicațiile lui. Am tot sperat că va învăța că trecem printr-o porțiune aflată în lucru în care traficul e deviat pe o rută ocolitoare. Nimic. Drumul îl vede, dar nu-l consideră ca fiind parte din ruta optimă. Tot ce vrea e să mă plimbe încă 20 de kilometri.
Și aș fi avut încredere în abilitățile acestui sistem de navigație, doar că aici aplic un alt proverb: fool me once, shame on you; fool me twice, shame on me. Prin urmare, dublez informația venită de la sistemul de navigație integrat cu un Waze sincer. O să mai treacă niște kilometri până ne vom împrieteni iar.
Cruise control adaptiv și Autopilot
Cu Autopilot încă n-am avut o relație corespunzătoare. Asta și pentru că drumurile pe care am umblat nu s-au încadrat – din punctul meu de vedere – la sistemul în cauză. În schimb, mai folosesc – destul de rar – sistemul de cruise control adaptiv. Și nu prea am mai văzut până acum sisteme care să se sperie și de umbra lor. Nu neapărat a lor, cât a altor obiecte/construcții/participanți la trafic. Deci ar mai fi puțin de lucru la treaba asta până să vedem mașinile autonome făcându-și de cap pe șosele.
Parasolarul
Nu știu dacă tu pățești treaba asta, dar mie mi se întâmplă să nu nimeresc clipsul în care se fixează parasolarul. Sunt atent la drum și nu-l bunghesc întotdeauna. Iată că Tesla a rezolvat cumva treaba asta. În locul clemei e un magnet. În plus, brațul parasolarului e extensibil, deci poți să blochezi lumina venită pe geamul lateral din mai multe unghiuri. Partea care poate fi îmbunătățită e strict legată de acea husă care acoperă oglinda: pare ceva low-budget care nu rezistă prea mult în timp.
Aplicația mobilă
Mi-aș fi dorit ca aplicația mobilă să fie la lucruri bune, nu la așa și așa. E bine gândită, găsești ușor funcțiile, și ține și loc de cheie. Nu că Tesla ar oferi o cheie fizică, ci o cartelă de dimensiunile unui card bancar.
Ce poți face din aplicație? Încui/descui mașina, cobori geamurile ca să ventilezi mașina, verifici camerele video, verifici încărcarea și autonomia și poți programa sistemul de climatizare în funcție de drumurile pe care le ai. Tot în aplicație poți căuta o destinație și o poți trimite sistemului de navigație al mașinii. Partea mai puțin plăcută? Uneori, aplicația nu se conectează cu mașina, iar asta înseamnă că nu poți folosi niciuna dintre funcțiile amintite mai sus.
Tapițeria
În cazul de față, Model 3 a venit cu un interior negru. Mașină neagră, interior aceeași nuanță. Nu-i combinația optimă pentru vara prin care am trecut, dar măcar există acea funcție prin care pot activa climatizarea de la distanță. Revenind la tapițerie. Nu-i nici cea mai prietenoasă cu pielea, nici cea mai bine realizată, dar măcar se curăță ușor. Iar asta e un lucru excelent: tot ce ai de făcut e să umezești o cârpă și să ștergi. Cât de bine rezistă în timp? Asta voi vedea peste câțiva ani.
Ce-mi place la Model 3
Acum a venit momentul să trec și la lucrurile bune, acele elemente cărora nu le pot reproșa nimic.
Spațiul interior 👍
Deși Tesla nu e vreun constructor cu vechime, americanii au reușit să maximizeze partea de spațiu interior. Și aici mă refer atât la locul pentru pasageri, cât și la spațiile de depozitare și la portbagaj.
În față e destul de greu să te atingi de pasagerul din dreapta, iar în spate au loc trei persoane. Sigur, cam ca în orice alt model de clasă similară, locul din mijloc e mai înghesuit pe orizontală, dar măcar e loc bun la picioare și la genunchi.
Spațiile de depozitare sunt gigantice: de la buzunarele portierelor – unde poți pune liniștit sticla de apă și alte mărunțișuri – la cotiera adâncă și la tunelul median în care încape liniștit un laptop cu ecran mai mic sau o tabletă. Singurul care scârțâie la capitolul spațiu oferit e torpedoul. Dar măcar e îmbrăcat într-un material plăcut la atingere. V-am zis și mai sus de treaba cu mimatul zona premium.
Portbagajul e și el suficient de încăpător pentru o familie. Are 561 de litri, iar sub podeaua falsă există un spațiu dedicat în care poți să-ți pui cablurile de încărcare. Seamănă cu acel Megabox pe care îl întâlnești la Ford Puma, cu singura excepție că aici n-ai un dop prin care să scurgi apa – asta dacă te apucă vredinicia și vrei să-ți speli echipamentul de mers pe munte direct în mașină. Tot la spații de depozitare o să trec și frunkul. Are 88 de litri și încape lejer un troller de mână.
Actualizări over-the-air 👍
Nu mai e de ceva vreme o noutate, dar faptul că ai în fața casei o mașină care poate primi actualizări over-the-air înseamnă că trecem printr-o perioadă interesantă a industriei auto. Spre exemplu, în cazul de față, unul dintre update-urile făcute a inclus o mulțime de noutăți.
În primul rând, am primit o funcție prin care poți căuta diverse lucruri în meniul sistemului de infotainment. De vis. Sincer, tot ce ai de făcut este să deschizi o bară de search și să tastezi ce cauți. N-ai nevoie de înveți pe de rost meniuri și submeniuri. O altă funcție a fost cea care permite inițierea întâlnirilor pe Zoom (Tesla a contraatacat rapid serviciul introdus recent de Mercedes-Benz pe Clasa E). Nu în ultimul rând, actualizarea a introdus și o funcție prin care butonul din stânga de pe volan poate fi personalizat.
Eficiență 👍
Consumul afișat de mașină pentru cei peste 4.000 de kilometri pe care i-am făcut până acum este de 14,4 kWh/100 de kilometri. Ceea ce nu e rău deloc. Spre exemplu, un drum București – Brașov – Sibiu l-am făcut cu 68% din baterie – asta deși am stat blocat vreo oră și ceva pe Valea Prahovei. La întoarcere am ales varianta cu Valea Oltului, iar consumul a fost de 51% din capacitatea bateriei. Practic, aproape 300 de kilometri în care am consumat un pic peste jumătate din baterie. Sigur, a fost la vale, dar a fost și autostradă.
În felul în care folosesc mult mai des mașina (naveta 20 kilometri până în oraș și înapoi), autonomia medie e undeva la peste 450 de kilometri. Asta fără să adopt vreun mers special pentru a consuma puțin.
Simplitatea cu care se conduce 👍
Nu știu care a fost ideea din spatele lui Model 3, dar sunt convins că oamenii care au proiectat modelul s-au gândit la modalitățile prin care îl pot face cât mai simplu de condus. După ce petreci puțin timp cu electrica americanilor ai următoarea impresie: s-a proiectat o tabletă cu un software care funcționează excelent – constructorii cu vechime ar putea învăța de la modul în care totul se mișcă fluid pe ecranul lui Model 3 – iar mai apoi s-a venit cu o mașină peste.
La volan ai mereu impresia că ești într-o mașină de jucărie. Totul e simplu. Te urci, apeși pedala de frână, iar mașina pornește. Muți selectorul transmisiei (din spatele volanului) în Drive și mergi. Direcția – chiar dacă nu-i cea mai precisă din segment – te face să te simți ca într-un joc pe Play Station, iar toate lucrurile astea contribuie la experiența generală. Cea în care, Model 3 e foarte simplu de utilizat. Iar treaba asta n-o vezi la multe mașini.
Închei pentru moment, dar o să revin cu un material după vacanța din Grecia.
Mașina din acest test este contractată în regim de închiriere pe termen lung pe persoană juridică (Leasing Operațional) prin Autonom Business Green.
Costul lunar al închirierii este de 795 de euro plus TVA (fără avans) și include utilizarea mașinii (15.000 de kilometri pe an), RCA, CASCO, rovinietă, revizii, anvelope de vară și de iarnă, mașină la schimb 15 zile/an, asistență națională rutieră nelimitată.
