În primele 3 luni în care am conviețuit cu Model 3, majoritatea drumurilor pe care le-am făcut au reprezentat naveta (aproape zilnic) 1 Decembrie – București și retur, și câteva ieșiri până la părinți la Buzău. În rest, singurul drum mai lung a fost până la Sibiu, dacă pot alătura acest adjectiv celor 300 de kilometri pe care i-am parcurs cu ocazia Transylvania Classic, raliul de regularitate la care am participat în prima parte a lunii august alături de Mircea Meșter, cealaltă jumătate a echipajului Autocritica Squad, și despre care am scris într-un articol dedicat.

Așadar, a venit momentul să povestesc și despre primul drum sănătos pe care l-am avut cu Tesla Model 3. Mai precis, de acasă până în Polychrono, Halkidiki (brațul Kassandra) și înapoi. Traseul – las o hartă mai jos – a fost cel clasic pe care l-am urmat – aproape în configurația asta – și acum un an. Doar că atunci eram cu o mașină cu motor termic, iar acum aveam să-l parcurg într-o electrică.

Au fost aproape 800 de kilometri pe care i-am programat pentru o singură zi.

Planuri ușor de făcut, dar absolut necesare

De când cu Model 3 am devenit un pic mai organizat. Recunosc, eram disciplinat și înainte să am o electrică în fața casei, însă aveam momente în care mă încăpățânam să las lucrurile la întâmplare și să observ cum le aranjează hazardul. De altfel, acum 7 ani, am rămas fără benzină într-o Dacia 1300 în apropiere de Salonic, Grecia, în timp ce mă întorceam de la un raliu de regularitate cu mașini clasice, din simplul motiv că n-am avut încredere în ce indica acul rezervorului. Și ăsta e doar un exemplu. Deci ceva antecedente există în subconștient.

Doar că am mai scăpat de aceste metehne și mi-am luat rolul de adult în serios. În cazul de față, am planificat opririle pentru încărcarea bateriei. Oricât de mult m-aș fi bazat pe cei 600 de kilometri teoretici trecuți de Tesla pe fișa tehnică a lui Model 3 Long Range, era clar de la bun început că e imposibil să ajung la destinație fără să încarc. Aveam nevoie de un plan.

Fac și o paranteză: în cazul în care ești printre cei mânați mai mult de hazard și n-ai nicio înclinație către organizare, probabil că n-ar fi rău să mai aștepți o perioadă până să faci trecerea la o mașină electrică. Să se mai dezvolte infrastructura. Să mai crească autonomiile oferite de mașini.

Cu Plugshare în prim-plan, aplicația în care găsești (aproape) toooate stațiile de încărcare publice, și cu Google Maps deschis în plan secund m-am pus pe planificat. Și primul lucru pe care l-am observat e acela că în Bulgaria există o infrastructură de încărcare frumușică, cu stații rapide și ultra-rapide în puncte de tranzit.

În schimb, Grecia pare că refuză cu încrâncenare să ușureze trecerea la electrice. Nu doar că stațiile rapide sunt rare, dar sunt concentrate în zone urbane mari. Cel puțin așa arăta harta pe care am studiat-o pentru drumul pe care îl aveam de parcurs.

Mai fac o paranteză: întrucât mașina nu-mi aparține – v-am zis în celelalte episoade ale seriei că acest Model 3 e închiriat pe termen lung (leasing operațional) de la Autonom România – aveam nevoie și de o împuternicire pentru a ieși din țară. Nimic mai simplu: am deschis aplicația și în mai puțin de un minut cererea mea fusese transmisă. Se întâmpla la 8:30, cu câteva zile înaintea plecării. Nici două ore mai târziu, împuternicirea era deja într-un email. Satisfacție client? Calificativ maxim.

1 Decembrie – Polychrono

De data asta am ales să nu mai plec cu noaptea-n cap. Am considerat că n-are niciun rost să mă trezesc la ora 4 doar ca să mă înghesui la vamă și, de ce nu, să mă și enervez inutil. V-am zis că iau viața de adult în serios. Prin urmare, am stabilit să plec la 9. Fix, fix și ceva. Că nu era ca și cum întârziam undeva.

Spuneam mai sus că grecii nu sunt neapărat un exemplu la capitolul stații de încărcare pentru electrice, drept urmare am decis ca până să le trec granița să fac două opriri. Una obligatorie – că altfel n-aș fi avut suficientă energie cât să parcurg cei aproape 800 de kilometri până la destinație – și una foarte scurtă în care să am o mică rezervă de energie pe care s-o folosesc în primele zile după ce ajung la cazare.

Prima parte a traseului planificat de mine (1 Decembrie, Ilfov – Hyatt Regency Pravets Resort, 304 kilometri) e una prietenoasă cu consumul pentru orice mașină (nu neapărat una electrică): drumuri naționale și județene și doar câteva zeci de kilometri de autostradă. Și cum credeam că plecarea târzie o să mă scape de coada de la vama din Giurgiu, hazardul a făcut să stau la o coadă cauzată de un accident pe podul peste Dunăre. Și-am așteptat cam o oră până la eliberarea completă a traficului. Iau și partea plină a paharului: n-a fost aglomerat deloc la vamă.

Până la prima oprire a zilei, cea de la stația de 120 kW amplasată în parcarea hotelului Hyatt Regency Pravets Resort – un loc spectaculos, de altfel, pe care sigur nu l-aș fi descoperit dacă nu exista un punct de încărcare – n-am făcut nicio oprire. Pur și simplu m-am așezat la drum și n-am simțit nici sete, nici oboseală, nici alte nevoi obișnuite.

Drumul prin această regiune a Bulgariei îl consider plictisitor și, pe alocuri, periculos. Asta mai ales din cauza celor care îl străbat. N-am mai văzut de mult timp atâtea depășiri în viraje și viteze de autostradă pe un drum pe care nici asfaltul nu-l recomandă ca fiind sigur.

După 4 ore și jumătate am ajuns la prima oprire programată. Unul dintre cele două puncte de încărcare era ocupat, dar știam asta dinainte să ajung acolo mulțumită aplicației mobile. Stația aparține celor de la Eldrive – rețea pe care o întâlnești și în România. Procedura de încărcare e simplă: alegi stația, alegi “cablul” pe care îl folosești și pornești încărcarea.

Până în acel punct, mașina a consumat 66% din energie, iar pentru încărcarea până la 100% urma să aștept 50 de minute. Vă zic sincer, n-am fost deloc mișcat de timpul de așteptare, întrucât la restaurantul hotelului planificasem masa de prânz, deci oricum ar fi fost, tot aș fi avut de stat cam o oră.

47 de minute mai târziu și cu încă 43,4 kWh (97%) plecam din parcarea hotelului din Bulgaria.

Următoarea porțiune de 245 de kilometri – până la a doua oprire programată, foarte aproape de vama dintre Bulgaria și Grecia – includea 170 de kilometri de autostradă, motiv numai bun să trec (din când în când) mașina din modul Chill (Relaxat) în modul Normal de rulare. Să mă bucur cumva de depășiri în siguranță și rapide. Că și pe-aici am întâlnit două categorii de șoferi: cei care rulau cu 90 – 100 km/h și cei care treceau bine de 140 km/h (limita maximă pe anumite tronsoane ale autostrăzilor din Bulgaria).

După aproximativ două ore și jumătate am oprit în apropierea unei stații de carburanți. Vizavi, două stații ultra-rapide. Una de 2×150 kW și una de 2×225 kW. Am ajuns cu o baterie încărcată în procent de 50%, iar planul era simplu: să stau până când nivelul de încărcare ajunge la 85%. V-am zis, să mai rămân cu suficientă energie cât să mă vântur prin localitățile din jurul cazării.

Am făcut o vizită în benzinăria de peste drum – pentru apă rece, o bătură carbogazoasă și pauza de toaletă. În total, am stat 26 de minute, iar bateria s-a încărcat până la 86% (30,4 kWh încărcați prin rețeaua FINES – și în acest caz, aplicația mobilă îți spune din start câte locuri sunt disponibile acolo unde vrei să mergi, iar utilizarea e super simplă).

De la granița cu Grecia și până la destinație lucrurile au mers lin. Nimic notabil.

Am oprit în parcarea Vilei Despina – punctul terminus al călătoriei – la 20:25. Bateria indica 45%, iar consumul mediu era de 13,9 kWh/100 de kilometri.

11 ore fără 7 minute și 768 de kilometri parcurși. Timpul a fost mai scurt decât cel pe care l-am petrecut pe drumuri cu un an în urmă atunci când am mers în Paralia Katerinis (740 de kilometri).

Încărcări până la cazare

Stație de încărcare	Putere stație (kW)	Timp încărcare (minute)	Energie încărcată (kWh)	Cost (Lei)
Hyatt Regency Pravets Resort (ELDRIVE)	120	47	43,4	99
Marikostinovo (FINES)	225	26	30,4	61

7 zile libere

În momentul în care ai o electrică, ideal ar fi ca locul în care înnoptezi să aibă o priză. N-ai nevoie de ceva rapid, e suficient un AC la 3,7 kW, 7 kW sau, de ce nu, 11 kW. Să se încarce bateria cât timp dormi. În cazul de față, cazarea pe care am ales-o nu avea nicio opțiune de încărcare, acesta fiind și motivul pentru care am ales să încarc timp de 26 de minute înainte de graniță. Să fie energie în bateria lui Model 3 în caz că aveam în plan vreo ieșire mai lungă.

Partea bună a locului de cazare? Este situat la malul mării între satele din zonă. Deci liniște cât cuprinde. Partea mai puțin bună: pentru fiecare masă cu preparate grecești (exista un meniu și la beach bar-ul Vilei Despina, dar ceva mai occidental) trebuia să iau mașina. Și nu autonomia ar fi fost problema (consumam 1 – 2% din baterie la fiecare ieșire în satele din apropiere), ci locurile de parcare. Se parca haotic, pe absolut orice tip de suprafață (de la asfalt marcat cu semne de parcare și până la peluzele cazărilor din apropiere de restaurante), iar treaba asta nu-mi face nicio plăcere.

La scurt timp am mai descoperit o mică problemă. În oaza aceea de liniște lipseau și magazinele, prin urmare am decis să merg la cumpărături la cel mai apropiat centru comercial mai măricel. Cea mai bună opțiune a fost un Lidl aflat la vreo 7-8 kilometri de cazare, în parcarea căruia se afla și o stație de încărcare. Moment numai bun pentru a mai pune procente în baterie, întrucât plănuiam ca peste câteva zile să facem o plimbare și pe brațul vecin Sithonia.

Ce n-am luat în calcul în acel moment a fost faptul că încărcările erau gratuite, iar noi plecasem la cumpărături într-o sâmbătă. Să nu credeți că grecii au obiceiuri de cumpărare diferite de ale noastre. Tot sâmbăta își varsă și ei portofelele prin magazine.

Știți imaginile acelea de la deschiderile marilor centre comerciale în care oamenii se așază la cozi pentru mai știu eu ce reduceri? Fix așa arătau parcarea și intrarea acelui Lidl. Ambele puncte de încărcare erau ocupate (un alt Model 3 și un Passat GTE), dar hazardul a făcut ca în timp ce mă învârteam prin zonă în căutarea unui coș, proprietarul uneia dintre mașinile aflate la încărcat să se întoarcă. L-am abordat discret și mi-a spus că pleacă imediat. Prin urmare, am așteptat să urce pungile în mașină, să trimită un mesaj și să scoată mașina de la încărcat.

În ora pe care aveam s-o petrec prin Lidl (vreo 20 de minute am așteptat doar la casa de marcat) bateria s-a încărcat de la 40% la 62% (aproape 19 kWh pentru care n-am avut de achitat nimic).

Următoarele zile au fost doar cu drumurile obișnuite: cazare – prânz și retur sau cazare – cină și retur. Cu o singură excepție, când am decis să mai încercăm și alte plaje din zonă. Una dintre cel mai bine cotate pe Google Maps avea chiar și o stație de încărcare AC și se afla la mai puțin de 4 kilometri de Vila Despina. Prin urmare, într-o după-amiază am fugit să vedem ceva mai mult nisip, plaja din zona cazării fiind, mai bine de jumătate, formată din pietriș.

Am pus mașina la încărcat, iar în cele 3 ore pe care le-am petrecut pe plajă și în zona beach bar-ului aflat într-o grădină superbă, bateria s-a încărcat de la 54% la 91% (31,5 kWh pentru care am plătit 15,75 de euro). Stația aparține rețelei Chargespot și funcționează cu o aplicație extrem de simplu de folosit.

V-am zis mai sus că plănuiam și o ieșire pe brațul Sithonia. Să mai schimbăm puțin peisajul, locurile în care luam masa, să pozăm mașina și să fac și o scurtă “ședință de redacție” cu Meșter, că tot se afla omul în concediu. Punctul de întâlnire a fost unul dintre restaurantele de pe malul mării din localitatea Ormos Panagias, iar în timpul pe care l-am petrecut la masă, mașina s-a încărcat (o oră și 41 de minute, 17,5 kWh, 8,86 de euro) la o stație aflată vizavi, în parcarea unui complex de vile.

A urmat apoi încă o plimbare scurtă, până la cazarea lui Mircea, și o încărcare de două ore la o priză casnică (+4 kWh pentru care n-am avut nimic de plătit). Cât am ținut acea “ședință de redacție”. Practic, am pornit din Vourvourou (satul în care și-a petrecut Meșter concediul) cu bateria la 97%.

Pe drumul spre Vila Despina am oprit din nou la Lidl (dacă mergi într-o seară de miercuri nu-i deloc aglomerat), iar cum stația la care încărcasem cu câteva zile înainte era goală, am decis să las mașina acolo. În cele 28 de minute – timpul în care am făcut cumpărăturile – am încărcat încă 9,2 kWh (gratuit).

Încărcări în timpul șederii în Grecia

Stație de încărcare	Putere stație (kW)	Timp încărcare (minute)	Energie încărcată (kWh)	Cost (Lei)
Lidl	20	60	18,9	0
Chargespot	22	180	31,5	79
Ormos Panagias	11	101	17,5	44
Priză casnică	2	120	4	0
Lidl	20	28	9,2	0

Polychrono – 1 Decembrie

Pentru drumul spre casă am pornit cu un gând simplu: o singură oprire la Supercharger, rețeaua de încărcare Tesla. Și fix așa am început ziua (la 9:30 am ieșit din parcarea Vilei Despina): cu destinația intermediară pusă în dreptul Superchargerul din Sofia. Bine, singura mea problemă – în acel moment – era legată de trafic. Parcă n-aș fi luat la pas străzile capitalei din Bulgaria doar de dragul de a încărca la Supercharger, în condițiile în care, așa cum am amintit la început, statul vecin are o rețea bună de stații în punctele de tranzit.

Planul s-a schimbat în momentul în care Model 3 ne-a tot avertizat că locul în care urma să încărcăm e destul de aglomerat. Sistemul ne recomanda să găsim un alt Supercharger mai puțin tranzitat.

Drept urmare am trecut la soluția pe care o aveam de rezervă: să oprim la hotelul Hyatt Regency Pravets Resort – același pe la care trecusem la dus – pentru masa de prânz și reîncărcarea bateriei.

Traseul măsoară 458 de kilometri, iar din parcarea Vilei Despina am pornit cu bateria încărcată la 95%. Inițial, sistemul de navigație a sugerat o oprire scurtă, însă pe măsură ce ne-am apropiat de centura orașului Sofia, mașina și-a refăcut calculele și a confirmat că ajungem în parcarea hotelului din Bulgaria cu 7%. Totuși, orele bune petrecute la volan s-au simțit și am oprit la una dintre benzinăriile Petrol – o rețea care deține stații de încărcare rapide și ultra-rapide. Și cum punctele de încărcare erau goale, am decis să încarc. 10 minute – cât am mers la toaletă și am luat o cafea – timp în care bateria s-a încărcat de la 13 la 27% (12,6 kWh și 25 de lei). De ce să pierd vremea când pot să valorific orice minut în care mașina stă iar în apropiere există un punct de încărcare.

Până la hotel mai erau 40 de kilometri pe autostradă pe care i-am parcurs destul de greu din cauza unei ploi torențiale.

Stația de la Hyatt Regency Pravets Resort era liberă. Am pus mașina la încărcat și am mers la masă. În ora petrecută pe terasa restaurantului, bateria s-a încărcat aproape complet (98%, 62,55 kWh, 143 de lei).

De aici și până acasă au mai fost 300 de kilometri pe care i-am parcurs fără nicio problemă. Cu excepția celor 20 de minute petrecute în vama Giurgiu, nimic de raportat.

Am parcat mașina în fața casei la 8 și 15 minute (bateria indica 48%). Deci tot undeva la 11 ore și pentru drumul de întoarcere.

Stație de încărcare	Putere stație (kW)	Timp încărcare (minute)	Energie încărcată (kWh)	Cost (Lei)
Petrol (FINES)	75	10	12,6	25
Hyatt Regency Pravets Resort (ELDRIVE)	120	59	62,55	143

Concluzii după 1.750 de kilometri

1. În total, pentru energia electrică încărcată pe parcursul concediului am plătit 451 de lei.

2. Consumul mediu afișat de mașină pe cei 1.750 de kilometri a fost de 13,8 kWh/100 de kilometri.

3. Am experiența ieșirilor cu Hyundai Ioniq 5 în afara țării – ca parte a deplasărilor pe care le fac atunci când concurez împreună cu Mircea în Campionatul Mondial de Regularitate cu mașini electrice FIA ecoRally Cup – deci acel sentiment de range anxiety îmi e necunoscut. În plus, autonomia reală (care ajunge aproape de 500 de kilometri în condiții mixte de drum și confort termic ridicat) a lui Model 3 e mai mult decât suficientă. Cel puțin asta obțin pe baza stilului de condus. Nu-s deloc agitat la volan și nici nu țin să le arăt celorlalți participanți la trafic cât de rapid e Model 3 Long Range.

4. Pe tot parcursul concediului nu mi s-a părut nicio clipă că aștept mașina să se încarce. Opririle lungi oricum le-aș fi făcut – că am trecut de niște ani de perioada în care prânzul îl luam din mers prin benzinării – iar cele scurte au corespuns cu opririle pentru nevoile fizice.

5. Așa cum am spus-o și într-un articol anterior, îmi place că Model 3 se conduce ușor. Ești ca în fața unui joc de pe Playstation, iar lucrul acesta face ca oboseala să nu se simtă. Dacă și suspensia ar fi fost un pic mai rafinată, situația ar fi fost excelentă.

6. De cealaltă parte, sistemul care citește, afișează și preia limitele de viteză de pe segmentele de drum are nevoie de un update. Nu doar că pe drumurile naționale din Bulgaria mi-a indicat limite de viteză de 120 km/h, dar pe autostradă a inversat lucrurile și îmi afișa limite de viteză de 60 km/h. Semne care fizic nu existau. În plus, la un moment dat, pe ecran au început să apară și niște semafoare: cam unul la câteva zeci de secundă. La fel, fizic, n-a existat niciunul, dar părerea mea e că soarele aflat perpendicular pe direcția de mers și faptul că cerul era acoperit de un strat grosuț de fum (din cauza incendiilor care au avut loc în Grecia) au făcut ca sistemul să interpreteze discul solar ca fiind lumina portocalie a unui semafor.

7. De asemenea, rămân la părerea că n-ar fi stricat deloc integrarea Apple CarPlay și Android Auto în sistemul de infotainment. Înțeleg că funcționează fluid, dar în momentul în care nu mă pot baza pe harta navigației, tot la aplicațiile de pe telefon recurg. De ce spun asta? Pentru că în continuare, navigația găsește rute ciudate. Cum ar fi cea de mai jos, de la vama Giurgiu.

8. Am fost doi în acest concediu, iar spațiul interior oferit de Model 3 a fost mai mult decât suficient. Nu doar că am avut loc pentru o geantă mare, un troller, două rucsacuri și două cutii cu încălțăminte, dar la întoarcere am adus și câteva plante. Să nu cumva să țin locurile din spate neocupate.

9. Per total, Model 3 mi se pare o alegere bună în special datorită eficienței la rulare. Un consum mediu de 13,8 kWh e excelent, în condițiile în care am mers normal, așa cum o fac de obicei, fără să mă gândesc vreo secundă că nu-mi ajunge bateria până la următorul punct de încărcare.

Mașina din acest test este contractată în regim de închiriere pe termen lung pe persoană juridică (Leasing Operațional) prin Autonom Business Green.

Costul lunar al închirierii este de 795 de euro plus TVA (fără avans) și include utilizarea mașinii (15.000 de kilometri pe an), RCA, CASCO, rovinietă, revizii, anvelope de vară și de iarnă, mașină la schimb 15 zile/an, asistență națională rutieră nelimitată.