Cine este și ce vrea Mazda 6 20th Anniversary de la noi?
Mazda 6 este, fără ocolișuri, cel mai vechi model – structural vorbind – pe care îl poți găsi acum în portofoliul mărcii japoneze. Dar vechi nu înseamnă neapărat și slab sau depășit. În cazul de față, poți să vezi sedanul constructorului nipon ca pe un vin bun. A prins savoare odată cu anii pe care i-a petrecut în galantarul Mazda. Și n-are puțini deloc, actuala generație fiind prezentată în 2012.
Ce mai vrea Mazda 6 de la noi? Răspunsul e simplu (cel puțin din punctul meu de vedere): să-i bucure până la refuz pe cei care își doresc un sedan de clasă medie old school.
Odată cu 2023, Mazda a vrut să reaprindă flacăra pasiunii prin lansarea ediției speciale 20th Anniversary, aceasta fiind obiectul de studiu al testului. În traducere liberă, modelul de clasă medie aniversează 20 de ani de la debutul primei generații.
Trei lucruri noi importante față de modelul dinainte de facelift?
Mazda este unul dintre producătorii care an de an aduce actualizări pentru modelele din gamă. Dacă am fi fost la vest de Atlantic s-ar fi numit Model Year. Prin urmare, ce vedeți voi în poze nu-i nici facelift (așa cum s-a întâmplat cu modelul japonez în 2015 și 2018), dar nu-i nici același model pe care l-ai fi putut cumpăra anul trecut.
Pe lângă insignele evidente pe care scrie numele ediției aniversare, sedanul primește câteva îmbunătățiri la nivelul trenului de rulare menite să îmbunătățească experiența generală, dar și o serie de updates pe partea de interior și tehnologie în funcție de nivelul de echipare ales.
Ce concurenți are pe piața din România?
Mai știe cineva ceva de Opel Insignia? Dar de Ford Mondeo? Parcă nici de Renault Talisman nu s-a mai spus nimic de ceva vreme. Segmentul sedanurilor de clasă medie s-a subțiat bine de tot în ultimii doi ani. Nici iubitul românilor, Volkswagen Passat (sedanul, bineînțeles), nu mai e printre noi, deci e clar că piața se schimbă.
Au rămas totuși Toyota Camry, Skoda Superb și nou-venitul în club Peugeot 508. În rest, bate vântul prin vitrinele producătorilor de volum.
Dacă iau în calcul și motorizarea testată (2,5 litri benzină cu patru cilindri) deja mă îndrept într-o nișă în care sedanul Mazda 6 bate mingea de unul singur la perete.
Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?
Versiunea aniversară poate fi comandată doar cu motorul de 2,5 litri. Asta înseamnă că te poți desfăta cu 194 de cai-putere și 258 de Newtoni-metru trimiși către puntea față printr-o transmisie automată cu 6 rapoarte.
Desigur, în portofoliu există și alte motorizări, dar asta ar însemna că ești de acord să rămâi, printre altele, fără vopseaua Artisan Red și fără emblemele de pe caroserie și de pe tetierele scaunelor. Într-un astfel de scenariu, Mazda 6 sedan va putea fi configurată și cu motorul de 2,0 litri benzină disponibil în versiuni de 145 CP, respectiv 165 CP. Despre diesel nu mai poate fi vorba de vreo câțiva ani.
Cât despre ce ți-aș recomanda? Răspunsul meu e doar unul și e și subiectiv. Mazda 6 arată excelent în configurația cu caroserie “vișină putredă” și tapițerie maro deschis. Deci propunerea mea e varianta 20th Anniversary, ceea ce înseamnă că mergi automat pe motorul de 2,5 litri.
Desigur, nu-i rea deloc nici varianta 2.0 litri 165 CP, însă neapărat alege transmisia automată. Manuala nu mi se pare o alegere bună în acest segment.
Cât consumă pe bune și ce autonomie are?
Chiar dacă japonezii au integrat un sistem pentru dezactivarea cilindrilor și chiar dacă există un sistem start-stop inteligent, motorul aspirat o să-ți ceară să-i oferi un număr mare de rotații pe minut. Asta ca să vă simțiți amândoi bine. În cazul de față, în cele câteva zile de test, Mazda 6 sedan a consumat 8,1 litri/100 de kilometri.
M-am învârtit atât prin oraș, cât și pe drumuri naționale fără să exagerez. Nu-mi stă în fire să fac asta pe drumuri publice și nici sedanul nipon nu m-a îmbiat să-i duc la maximum cursa suspensiilor pe viraje – asta deși din punct de vedere dinamic o poate face bine. Are atmosfera aceea de calm care te vrăjește și te obligă – metaforic vorbind – la un mers domol. Sigur, poți să exploatezi acel 2,5 litri și mai mult – în ambele direcții ale intervalului de consum.
În fișa tehnică, Mazda anunță un consum mediu mixt de 7,6 litri/100 de kilometri. Cu un consum apropiat de ce am obținut, rezervorul de 62 de litri ar trebui să te țină cam pentru 700 de kilometri. Give or take.
Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?
Chiar dacă are 10 ani de când această generație și-a făcut apariția, actualizările aplicate de-a lungul timpului fac ca Mazda 6 să fie în ton cu vremurile și cu situațiile cotidiene. Spre exemplu, e bine antifonată și reușește să oprească o mare parte din zgomotul de fond. În al doilea rând, vizibilitatea mi s-a părut bună atât la nivelul oglinzilor laterale, cât și prin lunetă. Iar acestea sunt caracteristici care mie îmi plac atunci când merg prin oraș.
Dimensiunile de clasă medie nu-l așează drept un suveran al aleilor și străzilor înguste, dar dibuiești marginile cu ușurință și nu prea ai nevoie de servitorii tehnologici: senzorii de parcare și camera video la 360 de grade. Direcția – cu feedback plăcut și din belșug – te ajută să pui cu precizie și ușurință mașina între dungile spațiilor de parcare sau pe viraje – depinde de situație.
În schimb, sistemul start-stop mi-ar fi plăcut să fie ceva mai fin, mai rafinat, mai fără vibrații la repornirea motorului termic.
În afara orașului, Mazda 6 își ia rolul de cruiser și te îmbracă într-o armură până la destinație. Deși sedanul știe să meargă dinamic atunci când i-o ceri (ba chiar poți să-i administrezi un impuls în această direcție prin comandarea suspensiilor sport – 250 de euro extra), se simte mai în largul său atunci când îți oferă liniște și relaxare. Ce să-i faci, a îmbătrânit frumos. Mi-a plăcut că nu există zgomote ale suspensiei la nivelul habitaclului și nici setarea standard nu-i făcută să-ți zgâlțâie dinții peste denivelări – asta în condițiile în care pata de contact cu solul venea de la un set de jante de 19 inchi.
Cum ți se pare designul exterior?
Ediția 20th Anniversary este disponibilă în două nuanțe de caroserie: Artisan Red (exclusiv pe această versiune) și Rhodium White (pe care o găsești și pe alte niveluri de echipare). Ca să fiu sincer, nu văd de ce ai vrea să mergi pe acel alb când vișiniul ăsta închis face o pereche de top cu tapițeria maro.
Dacă ai ruga un copil de 6 ani să-ți deseneze o mașină din profil, probabil că rezultatul ar fi silueta de Mazda 6 sedan. Iar cu asta consider că am răspuns și la întrebare. Da, îmi place că-i old school, îmi place că se înscrie în definiția sedanului pe care l-am admirat în nenumărate rânduri pe stradă.
Și-mi mai place un lucru: chiar dacă are 10 ani de activitate, Mazda 6 – cu cele două facelift-uri și alte câteva actualizări – reușește să rămână atractivă din acest punct de vedere.
Cum sunt materialele la interior?
V-am tot bătut la cap cu Nappa maro și cu emblemele aniversare din tetiere, dar a venit vremea să vorbim și despre celelalte lucruri care fac din Mazda 6 20th Anniversary o mașină potrivită pentru cei care încă suspină după clasicele industriei auto. În primul rând există butoane. Multe. Comenzile climatizării sunt acolo unde le știi, comenzile de pe volan n-au dispărut nici ele, iar pentru schimbarea modului de rulare (Normal sau Sport) ai un alt buton. N-a dispărut nici controllerul rotativ cu care să te plimbi prin meniul sistemului de infotainment și nici nu există un touch screen cap-coadă (probabil că știi deja că pe anumite modele Mazda poți controla funcțiile sistemului multimedia și tactil, dar doar când mașina stă).
În ceea ce privește materialele, mi-ar fi plăcut ca Mazda să meargă all-in cu ideea începută la nivelul scaunelor. Spun asta pentru că japonezii ar putut masca cu ușurință plasticele dure pe care le atingi mai des – spre exemplu, o bucată de fetru face minuni în buzunarele portierelor. Și ar mai fi ceva pur subiectiv: acel material maro deschis pus pe planșa de bord nu mi se pare o alegere bună. Chiar dacă are puțin din reacțiile pe care le-ai obține de la Alcantara, la atingere seamănă izbitor de mult cu aceea piele sintetică pe care producătorii de încălțăminte o folosesc din ce în ce mai des la cizmele înalte până peste genunchi. Și dacă nu-mi place s-o văd acolo, sigur nu-mi place s-o am tot timpul cu mine în mașină. E doar o părere personală, iar asta se poate să nu te afecteze.
Pe de altă parte, finisajele sunt bune, dar lucrul ăsta îl știam deja de la alte modele din gamă.
Dă-i o notă de la 1 la 10 pentru spațiile de depozitare.
8. Și-i dau doar atât din două motive care țin de portbagaj. Primul ar fi că nu există un sistem de deschidere automată a acestuia – totuși, vorbim despre un sedan de clasă medie care vine cu un preț pe măsură (îl discutăm la timpul potrivit)-, iar al doilea ar fi că volumul disponibil e cel mai mic din ce găsești în segment: 480 de litri.
Câți pasageri încap pe bune în mașina asta?
Încap și cinci, că doar asta scrie și în talon. Dar dacă vrei să nu auzi nici pâs, eu zic că patru e numărul ideal de ocupanți. Pasagerii de pe bancheta din spate vor avea loc suficient la genunchi și la cap, singura problemă fiind spațiul pentru șezut disponibil în cazul celui care călătorește pe locul de la jumătate.
Cât de sigură este? A testat-o Euro NCAP?
Ultima dată când Mazda 6 a trecut prin laboratorul Euro NCAP a coincis cu lansarea lui iPhone XR. Adică în 2018. Atunci, specialiștii organizației belgiene au acordat calificativ maxim de 5 stele de siguranță. Sigur, până astăzi s-au tot schimbat schemele de testare și modul în care se acordă stelele, însă nici Mazda n-a bătut pasul. Dacă la nivel structural lucrurile au rămas cam la fel, din punct de vedere al tehnologiilor de asistare, inginerii japonezi au tot introdus sisteme care să țină sedanul de clasă medie pe linie cu anul de fabricație.
Spre exemplu, pe lista de echipamente găsești un sistem cruise control adaptiv, un sistem de monitorizare la 360 de grade, un asistent inteligent de frânare în oraș, un sistem de alertă cu privire la depășirea benzii de rulare, un asistent pentru avertizarea cu privire la mașinile aflate în unghiul mort și un sistem care monitorizează șoferul.
Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?
N-a fost ceva anume, specific, punctual care să-mi rămână pe retină. A fost întreg pachetul. Mi-a plăcut confortul oferit la drum lung, mi-au plăcut scaunele, mi-a plăcut sunetul motorului la turații ridicate. Dacă vreți, a fost fix cum zice Mazda: Jinba Ittai, o legătură cu întreg pachetul propus.
Ai simțit că-i lipsește ceva?
Știu că repet lucrul acesta, dar în cele câteva zile de test m-am tot fâțâit la cumpărături, motiv pentru care am descoperit cât e de util un portbagaj cu deschidere automată. Lucru care îi lipsește modelului nipon.
Ce nivel de echipare să aleg și cât mă costă toată afacerea?
Mazda 6 20th Anniversary e o ediție limitată. Deci fie vrei pachetul pe care ți-l oferă niponii, fie uiți de lucrurile care o scot în evidență și mergi pe ceva ce oricum ai fi putut cumpăra.
Pentru varianta fără echipamente suplimentare a versiunii aniversare trebuie să faci un ordin de plată de 41.390 de euro. Sigur, în banii ăștia intră tot: jantele de 19 inchi, scaunele față ventilate, scaunele față și bancheta spate încălzite, sistemul multimedia cu ecran central de 8 inchi, sistemul audio Bose cu 11 incinte, head-up display-ul, climatizarea pe două zone și suita întreagă de sisteme de siguranță. Singura excepție ar fi culoarea vișinie a caroseriei pentru care ai de plătit în plus 140 de euro. Shut up and take my money. Sigur, găsești și ale mărunțișuri pe care să le comanzi extra, dar eu n-aș plusa cu nimic altceva.
Apoi, în lista de versiuni găsești următoarele: Center-Line (de la 32.790 de euro), Exclusive-Line (de la 34.890 de euro) și vârfurile de gamă Takumi și Homura (ambele începând de la 41.190 de euro). Sigur, prețurile de bază pe care le-ai citit mai sus variază și ele în funcție de motorizările și transmisiile comandate.
Un lucru pentru care merită cumpărată mașina asta?
Pentru că încă rezistă într-un segment în care mai toți rivalii au abandonat cauza. Glumesc. Pentru că-l consider un all-rounder. Face multe lucruri mult peste medie.
Cea mai mare critică pe care i-o poți aduce?
Știți imaginile înregistrate de camerele de securitate ale diferitelor instituții care apar la știri? Da, da, fix alea din care nu reușești să-ți dai seama dacă omul care a jefuit bancomatul are pe față o cagulă sau poartă o pălărie din epoca Victoriană. Aproape așa arată și imaginile transmise de camerele cu care a fost înzestrat sedanul nipon.
Ai mână liberă să îmbunătățești un element al mașinii. Ce faci?
Faptul că Mazda a introdus Apple CarPlay fără fir e un lucru excelent – funcționează chiar bine. Dar hai să mai facem un pas. Și aici mă refer la faptul că sistemul multimedia al mașinii – de la grafică și modul în care rulează – e vechi și ar fi meritat un upgrade.
Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…
…vrei un sedan care să fie nu doar util, ci și plăcut la condus.
Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…
…tot la Passat (de-acum Superb) îți e gândul.
Tu ți-ai cumpăra-o?
Acu’ că mă întrebi, nu sunt convins în totalitate. Aș spune că da pentru că m-am simțit bine la drum. Aș spune și că nu pentru că unele lucruri ar fi putut fi îmbunătățite fără mari eforturi. Cel puțin asta e impresia mea. Totuși, e o cameră pentru mersul cu spatele, nu telescopul James Webb.
Clientul perfect al mașinii?
Sunt mai mute categorii. Spre exemplu, patronul care nu vrea să meargă nici în zona premium, dar parcă nici nu și-ar dori să meargă la întâlniri cu un Passat. Apoi, familia cu unul sau doi copii care nu mai au nevoie să fie plimbați în cărucior. Și tot aici intră și cei care vor neapărat un model Mazda mare, dar care n-au o atracție spre SUV-uri.
La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.
Un sedan de volum care încă mai are suflu.
Fișa tehnică a mașinii
