Cars & Roads by Michelin a schimbat locul de joacă în Transilvania. Am lăsat în spate Cetatea Sighișoara și am îndreptat mașinile către lacurile sărate din Sovata, traversând pasul Liban și apoi pasul Bucin (Praid).
Muzeele din Sighișoara
După două zile în Cetatea Sighișoara a venit timpul să schimbăm din nou tabăra. Ne-am luat doza de viață medievală vizitând Casa Armelor și Hărților, o colecție privată impresionantă de hărți, monezi și arme. Cu ajutorul ghidului nostru, am descoperit o parte din secretele de aici, pe care vă invităm să le descoperiți la următoarea vizită în Sighișoara. A urmat Casa Breslelor, o colecție ce reunește unelte, echipamente și mașinării folosite de-a lungul timpului de ce meșteșugarii din Sighișoara. Amplasată chiar la baza Turnului cu Ceas este o oprire obligatorie pentru orice vizitator.
După încă o noapte în camerele de castel de la hotelurile The Throne și Fronius, ne-am pus în mișcare către următoarea destinație.
Am rezolvat logistica bagajelor și am luat-o la pas către cele șapte SUV-uri electrificate care ne așteptau cuminți la baza cetății.
Harghita, ținutul trecătorilor
În teorie, drumul dinspre Sighișoara spre Sovata e foarte scurt. Vreo 80 de kilometri și o oră și jumătate de mers. Sate aranjate și curate, dar nimic special la nivel de șosea. Dar pentru că suntm în Cars & Roads, am schimbat traseul, astfel că am trecut nu pe unul, ci pe două pasuri superbe, cu șosele care pun la treabă mașinile și suspensiile deopotrivă. Distanța se dublează, dar plăcerea de a conduce se triplează. Cel puțin.
Înainte să părăsim Sighișoara și să mergem către Odorheiu Secuiesc, prima oprire a zilei, cele șapte mașini s-au răspândit prin orașul cu aer medieval în căutarea spălătoriilor. Am rezolvat rapid problema ne-am îndreptat spre DN13/E60. De aici am cotit la stânga pe DN13C, drumul care duce la Odorheiu Secuiesc, în inima județului Harghita. Un drum relativ banal, cu o serie de viraje interesante și multe treceri la nivel cu calea ferată, toate fără bariere. Mie, acest drum mi-a trezit o serie de amintiri, transportându-mă în trecut. Cum înșiram virajele la volanul modelului Mazda CX-60 e-Skyactiv D și mă minunam de faptul că în ziua de azi mai există constructori care au curajul să pună un diesel cu șase cilindri sub capota unui SUV, mintea mi-a zburat la un moment de acum 20 de ani când am parcurs pentru prima dată acest drum în bezna nopții și pe un asfalt mult mai prost ca cel de azi.
Era 2001 sau 2002 și participam, ca jurnalist la o revistă auto, la Raliul Harghitei, o etapă din Campionatul Național de Raliuri care încheia sezonul competițional. Era toamnă, ziua era scurtă, iar jurnaliștii care acopereau acest eveniment nu dispuneau de mijloacele digitale de astăzi. Jurnaliștii TV filmau pe casete, fotografii încă încărcau role cu film în aparate, iar internetul era la început. Nici vorbă de transferuri digitale, totul se transmitea în redacții cu mijloace fizice. Un prieten jurnalist filma imagini care trebuiau să ajungă la jurnalul TVR, iar singurul mod în care acest lucru putea fi realizat era să trimită cât mai repede caseta video la București. Cum se făcea asta? Ne-am suit seara în mașină, o Lada Niva, și am plecat de la Odorhei la Sighișoara. Drumul are mai puțin de 50 kilometri, dar atunci mi s-a părut o eternitate. Ajunși în cele din urmă la Sighișoara, ne-am oprit la gară, unde am identificat primul tren de pasageri care pleca spre București. Colegul meu s-a dus direct la locomotivă, a negociat cu mecanicul, și caseta pleca spre Capitală chiar în locomotivă, de unde era recuperată de un alt coleg.
Libanul secuiesc
Cu gândurile la vremurile mai simple (și totodată mai complicate) de acum 20 de ani, am ajuns în Odorheiul Secuiesc. Un pit stop rapid la MOL, un hotdog de la Fresh Corner și un scurt briefing de la Mircea Meșter și plecăm din nou. Destinația: Pasul Liban, un drum pe care aveam să îl parcurgem în premieră în road-tripurile Autocritica.
Pasul Liban sau Libán-tető cum îi spun etnicii maghiari din zonă, în traducere Șaua Liban, mai este cunoscut și ca Pasul Șicaș sau Șicasău. Este o trecătoare de munte situată în Carpații Orientali între Munții Gurghiu și Munții Harghita la 1000 metri altitudine și leagă Depresiunea Giurgeu de Depresiunea Odorhei.
Zona este cunoscută în special pasionaților de motorsport, Liban fiind una din probele speciale ale Raliului Harghitei. Și este parcursă – în diferite ediții – în ambele sensuri de mașinile de raliu. Drumul devine interesant după ce treci pe barajul Zetea, ce mărginește lacul cu același nume. Apoi șoseaua urcă prin pădure cu o serie de viraje tehnice intercalate cu linii drepte lungi. Drumul este puțin circulat. L-am parcurs cu plăcere, cele șapte SUV-uri electrificate din Cars & Roads by Michelin aliniindu-se și la o sesiune foto din dronă pe acest pitoresc drum.
Prânz în cel mai pur stil unguresc
Cu Libanul traversat, am semnalizat la stânga și ne-am îndreptat spre Borzont, acolo unde se află unul dintre cele mai bune restaurante cu specific unguresc din România. Basa Fogadó, sau Hanul Basa. Nu ai cum să îl ratezi, sunt mereu multe mașini parcate în zonă. Sigur, locul e semnalizat cu o furculiță și un cuțit de dimensiuni gigantice amplasate în X pe marginea drumului.
Aici nu vei găsi preparate fine dining. La Basa se manancă mult și foarte gustos, în stil unguresc. Am început cu un gulaș, evident, și apoi au început să curgă ciolane la cuptor, șnițele aurii, cartofi în toate felurile și salate de murături. Trebuie să ai voință să te poți controla. Când ajungi la desert, ai de unde alege. De obicei, când pleci de aici ai nevoie și de un pui de somn. Dar nu am avut timp de siestă. Pasul Praid ne aștepta.
Pasul Bucin (Praid)
Acest drum este un staple al roadtrip-urilor Autocritica, fiind drumul la care ne întoarcem, cumva, mereu. L-am parcurs de nenumărate ori, dar tot îl găsim irezistibil. Pasul Bucin leagă orașul Gheorghieni de Praid și este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune drumuri de condus din România. Raportul aproape perfect între viraje și linii drepte relativ scurte care pot fi parcurse în ritm susținut garantează zâmbete pentru cei care sunt la volan. Cu secole în urmă, traseul a fost folosit de căruțașii care transportau sare de la Salina Praid în localitățile din împrejurimi. În prezent, acest traseu reprezintă una dintre probele speciale ale Raliului Harghitei din Campionatul Național de Raliuri.
Fabesca Boutique Hotel and Spa
După regalul oferit de drumul virajat prin pas, am intrat în localitatea Praid și apoi, după încă câțiva kilometri, în Sovata, celebra stațiune balenoclimaterică. Nu am venit să vedem dacă mai face Nicu armata (sau dacă mai are unde s-o facă), ci să analizăm dacă-i aromată înghețata și dacă se doarme bine în cel mai bun hotel din zonă.
Am rămas peste noapte la Fabesca Boutique Hotel and Spa. Primul lucru care te intrigă când ajungi în fața hotelului cu o arhitectură modernă este numele. Două litere F în oglindă și denumirea Fabesca. E în italiană? Spaniolă? Denumirea vine, de fapt, din alăturarea numelor celor doi copii ai proprietarilor: Fabian și Francesca. Fabesca.
Este un hotel de patru stele inaugurat în 2016, cu un stil arhitectural mediteranean cu terase suprapuse. Fabesca dispune de un impresionant centru spa și un restaurant cu o capacitate de 100 de persoane care servește preparate românești, dar și internaționale. Aveam să ne delectăm la cină cu supă cremă de usturoi, obrăjori de vită cu sos de vin roșu și lava cake.
Centrul spa de la Fabesca oferă o serie largă de servicii de wellness, fiind dotat cu saună finlandeză, infrasaună cu sare din salina Praid, saună umedă – hammam, bazin cu apa sărată și piscină.
Tot aici găsim un meniu variat de tratamente corporale, masaj și tehnici complementare. Putem alege între împachetarea cu foiță de aur pentru tonifierea pielii sau împachetarea cu ciocolată pentru hrănirea pielii.
Pe meniul variat pentru centrul spa mai regăsim diverse tratamente sau masaje corporale, inclusiv tratament cu nămol din lacurile de la Sovata, nămol ce conține o serie de proprietăți anti-inflamatorii, anti-bacteriene si anti-alergene.
Sovata este, de altfel, renumită în România, fiind unul dintre reperele stațiunilor balneoclimaterice din Transilvania datorită lacurilor helioterme, a calității terapeutice a nămolului si aerului curat. Sovata este recunoscută la nivel internațional încă din anul 1850, ca o stațiune unică în Europa. Cea mai tânără așezare din Ținutul Secuiesc a fost atestată oficial ca stațiune balneară în anul 1884, după ce anterior statul român autorizase ca apa lacurilor să fie folosită pentru băi, în anul 1876.
Un alt moment de recunoaștere internațională a fost in perioada anilor 1925, când stațiunea era vizitata frecvent de Regina Maria, mama regelui Carol al II-lea. Astfel, într-o scurta perioada de timp, Sovata a primit renume internațional și se făcea remarcată de nobilimea vremii.
Stațiunea Sovata reprezintă una dintre atracțiile care scoate în evidență zona geografică ca destinație turistică, in principal datorită potențialului balnear și terapeutic. Martori ai acelor timpuri au rămas câteva dintre vilele pline de istorie, adevărate capodopere arhitecturale.
În zona stațiunii se găsesc o serie de lacuri sărate: Ursu, Aluniș, Verde, Negru, Roșu, Mierlei și Șerpilor, având ape clorate și sodice.
Lacul Ursu, denumire ce provine de la asemănarea formei cu o blana întinsa de urs, este cel mai mare lac helioterm din lume, ca întindere. I se mai spune și “Marea Moartă a Europei”, concentrația salină a acestuia fiind una dintre cele mai mari din întreaga lume, de până la 300 de grame/ litru.
Cât timp colegii mei de tur vă povestesc despre mașinile testate astăzi, eu merg să încerc atracțiile locale.
Cornel Șocariciu (autocritica.ro)
despre Kia Sportage PHEV
Kia Sportage e un all-rounder, adică băiatul bun la toate. SUV-ul mărcii asiatice bifează multe dintre cerințele actuale venite din partea clienților: arată bine, e confortabil, are o mulțime de tehnologii care să-ți ușureze viața la volan și dispune și de o gamă variată de motorizări.
Versiunea plug-in hybrid îmbină fără sincope – la nivel senzorial – cele două lumi: combustie internă și electric. Totuși, kilogramele în plus trecute în dreptul bateriei transformă SUV-ul într-o mașină de aproape 2 tone. Iar lucrul ăsta se simte: atât în ceea ce privește reprizele, cât și la nivel dinamic. Suspensia e calibrată spre confort, dar senzația nu e dusă la extrem, lucru pe care mulți îl vor aprecia.
Spațiul și caracterul practic sunt bine reprezentate la nivelul habitaclului. Există zone de depozitare generoase și suficient loc pentru toți pasagerii. Minusul, cauzat tot de prezența bateriilor, îl reprezintă portbagajul: 540 de litri, cu până la 50 de litri în minus față de variantele echipate exclusiv cu motoare termice.
Partea de tehnologie modernă e bine reprezentată: ecrane mari, un software nu foarte complicat de folosit și multe sisteme de siguranță. Totuși, partea de ergonomie ar putea fi îmbunătățită pe alocuri. Sigur, ține de obișnuință, dar aglomerarea butoanelor pe consola mediană nu-i neapărat o soluție elegantă.
Per total, Sportage oferă acea senzație de mașină închegată, pe care te poți baza și cu care să conviețuiești mulți ani de aici înainte.
Consum: 6,9 l/100 km. Ritm de condus: 3/5.
KIA SPORTAGE PHEV GT Line
4×4, Automată 6
1.6 Turbo + Electric
265 CP, 350 Nm
Model disponibil de la: 43.440 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 51.973 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 652 Euro / lună
Mihai Vasilescu (mihaivasilescublog.ro)
despre Lexus RX 500h
A venit ziua pe care o aștept încă de când a început turul: cea în care am condus Lexus. Sau, pe numele ei din buletin: Lexus RX 500h F Sport Performance.
Acum ar trebui să povestesc despre ea, iar mie mi se pare ușor ipocrit să mă apuc să vorbesc despre o mașină care costă peste 100.000 de euro.
Știți de ce? Din cauza faptului că n-o să am vreodată atâția bani de dat pe o mașină, sunt tentat să-i găsesc defecte. Știți ce zic, nu? „Cum să dai atâția bani pe o mașină la care nu se deschid ușile din prima?”. Sau „Meam, sărăcia asta nici radio nu prinde aici în munți”. Și altele de același gen. Pentru că suntem cei mai mari maeștri în găsit defecte acolo ele nu există. N-am inventat eu zicala cu „vulpea și strugurii”, să știți.
Apropo, portierele alea nu se deschideau din prima pentru că nu știam eu să le deschid, nu pentru că era vorba despre vreun defect al unei mașini care costă cât două garsoniere în Călărași.
Pe scurt, că poate n-ați înțeles până acum, nu prea știu ce să vă spun despre mașina asta. Este pur și simplu o uzină pe roți. Fix așa se și aude motorul ăla când calci accelerația: ca o uzină în care încep să lucreze utilajele de mare putere.
Ce să vă spun? Despre nivelul de echipare? Hai să fim serioși, bănuiesc că intuiți și singuri cam care e nivelul de echipare al unui Lexus de top. De la uși care se deschid și se închid electric la head-up display, pe mașina asta am cam regăsit tot ce știu eu că se poate pune pe o mașină. Efectiv nu-mi dau seama ce-ai putea să vrei pe o mașină și să nu regăsești pe asta.
Iar ca ținută de drum e bine de tot. De la poziția la volan, până la cum te ajută în depășiri ăia 371 de cai pe care-i are sub capotă, totul e bine de tot. M-am simțit în ea extrem de safe, inclusiv pe viraje, acolo unde o simțeam că face exact ce-i spuneam eu să facă. Iar accelerația, o, Doamne, când apeși pedala aia cu convingere, înțelegi din prima de ce mașina are în denumire cuvintele „Sport Performance”. Pentru că fix așa se simte.
Ah, de fapt mint, știu ce să vă spun despre ea. Dacă ai 100.000 de euro de dat pe o mașină, ai face bine să iei și Lexus-ul în considerare. Cu RX 500h ăsta, pe lângă c-o să știe toată lumea că ai bani, măcar o să ieși din zona celor care nu-și cumpără din clasa premium decât BMW, Mercedes și Audi. Astfel, cu doar 100.000 de euro cheltuiți, o să transmiți că, pe lângă bani, ai și gusturi.
Cam asta a fost tot ce pot zice despre mașina asta. Și că mi-a părut rău aseară, când le-am predat cheia colegilor din tur care urmează s-o conducă mâine.
Consum: 9,2 l/100 km. Ritm de condus: 4/5.
LEXUS RX 500h F SPORT
4×4, Automată 6
2.4 Turbo + 2 x Electric
371 CP, 551 Nm
Model disponibil de la: 80.595 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 100.100 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 1342 Euro / lună
Laura Antonov (shedrives.ro)
despre Mazda CX-60
Într-o perioadă în care în lumea auto se vorbește doar despre „downsizing” și despre soluții alternative, cum ar fi mașinile cu baterii sau pe hidrogen, vine Mazda și „bang”… aruncă pe piață un diesel de 3,3 litri.
Nu e ca și când concurența nu mai are motoare diesel în gamă, doar că acestea erau acolo încă de dinainte de a se vorbi mai mult de alternativele verzi, și a fost puțin surprinzător să văd un diesel de 3,3 litri proaspăt lansat în oferta celor de la Mazda.
Sunt la a doua întâlnire cu Mazda CX-60 și mi-a plăcut la fel de mult ca prima dată. Sunt subiectivă, recunosc, sunt fan al mărcii japoneze de la primul test drive și nu cred că există model Mazda care să nu-mi fi transformat o călătorie într-o experiență memorabilă, din toate punctele de vedere.
Poziția la volan este poate cel mai important atu al unui vehicul, mai ales la drum lung (care se poate traduce și într-o tură de oraș la orele de vârf), și am apreciat întotdeauna faptul că japonezii au construit întregul habitaclu în jurul șoferului, organizându-l cât mai logic și încercând să îi ofere tot confortul.
Am apreciat, din nou, sentimentul de siguranță pe care l-am avut la volan. Am simțit că mașina este stabilă pe drumurile șerpuite din județul Harghita și că mă pot încrede total în ea în depășiri. Mașina este silențioasă, chiar și atunci când apeși puțin mai tare accelerația, ceea ce am cam fost tentată să fac în momentul în care am descoperit că mă pot baza pe ea. Nu ar conta însă nici dacă ar fi mai gălăgioasă pentru că sistemul de sunet este genial.
Spiritul estetic japonez ce înseamnă frumusețe prin simplitate se regăsește și în acest model. Este o artă să creezi un design simplu și, în același timp, irezistibil, iar Mazda stăpânește această artă. Designul poate fi în acest caz chiar unul dintre criteriile majore de achiziție.
Consum: 6,2 l/100 km. Ritm de condus: 3/5.
MAZDA CX-60 3.3 SKYACTIV-D TAKUMI
4×4, Automată 8
3.3 Turbo, diesel mild-hybrid
254 CP, 550 Nm
Model disponibil de la: 45.390 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 62.740 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 768 Euro / lună
Radu Guramultă (turboMAG.ro)
despre Mitsubishi ASX
Pe ASX îl știam, chiar dacă ne întâlneam prima dată în persoană. Știți deja, probabil, despre înfrățirea totală cu Renault Captur. Care-mi place, doar că, parcă, l-am condus în urmă cu prea mult timp; pentru că ASX m-a surprins, pur și simplu. Deși l-am condus într-o zi cu un traseu tehnic, pretabil automobilelor cu afinitate către dinamism, ASX nu m-a dezamăgit deloc. Bine, să nu exagerez cu pretențiile, dar masa redusă, repartiția foarte bună a greutății pe punți, direcția cu un reglaj decent, spre bun, chiar, dar mai ales ținuta de drum salvează lipsa de zvâc. Știu, pe foaie nu pare că 159 CP ar fi puțini, dar realitatea dovedește că sunt un pic mai ponei, așa. Numai că asta am priceput repede astăzi, dacă știi să te împrietenești cu drumul, dacă anticipezi corect virajele și dacă nu bruschezi mașina – sau, cum ar spune unii: dacă duci cu tine viteza – Mitsubishi ASX se mișcă interesant.
Cu toate acestea, iar asta ar trebui să conteze cel mai mult, eu l-am prins pe ASX în cel mai puțin favorabil scenariu pentru el. Pentru că marele-i atu trebuie să fie comportamentul din mediul urban, atunci când este exploatat corespunzător pentru filosofia PHEV (cu încărcări pentru bateria de acumulatori și cu rulare electrică pe distanțe cât mai lungi). Iar acolo știu (deja) de la Renault Captul că e foarte bine.
Cine și-ar cumpăra ASX? În primul și-n primul rând un fan Mitsubishi, care a rămas cu o slăbiciune evidentă pentru „diamant”. Apoi, am observat, este considerat ca fiind drăguț de către doamne și domnișoare care nu au nevoie de mai mult spațiu interior. Apoi, îl scoți la înaintare cu această culoare și mai câștigi câteva comenzi.
Consum: 7,3 l/100 km. Ritm de condus: 4/5.
MITSUBISHI ASX 1.6 PHEV INSTYLE
4X2, Automată multimodală
1.6 Aspirat + 2 x Electric
159 CP, N/A Nm
Model disponibil de la: 36.045 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 41.217 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 495 Euro / lună
Cristiana Oprea (cristianaoprea.ro)
despre Renault Austral
Interior fabulos, al doilea cel mai bun preț din cele 7 SUV-uri testate, echipare inspirată de divizia de performanță și un portbagaj încăpător – acestea ar fi doar câteva dintre motivele pentru care pot declara deja că Renault Austral este mașina mea preferata mea din turul #CarsandRoads by Michelin.
Am fost foarte plăcut surprinsă să găsesc un habitaclu atât de frumos desenat, ergonomic și bine finisat. Am o slăbiciune pentru detaliile care mă duc cu gândul la motorsport – în acest caz, sigla Alpine brodată pe tetiere, dunga colorată de pe centuri și cusăturile contrastante care scot în evidență Alcantara de le scaune, portiere și bord.
Totodată este și foarte multă tehnologie în Renault, începând cu Android Automotive, continuând cu benzile LED colorate și terminând cu reglajele electronice ale scaunelor, care au opțiunea de a memora pozițiile definite. Maneta de control a sistemului audio ar fi singurul minus perceput: este aceeași de foarte mulți ani și încă o consider mai puțin intuitivă ca butoanele de volum pe volan, rețeta clasică preferată de majoritate.
Motorul de 1.3 litri turbo mild-hybrid nu este cel mai performant (158 CP și 270 Nm), iar cutia CVT este un pic prea zgomotoasă, dar răspunde mult mai precis la comenzile din padele (pentru că da, Austral are și așa ceva) față de generațiile anterioare ale acestui tip de cutie. Consumul de 8.4 l/100 km nu e grozav, dar are circumstanțe atenuante având în vedere că am condus-o pe pasul Bucin, care este și probă specială la Raliul Harghitei, în care am concurat câțiva ani la rând.
Consum: 8,4 l/100 km. Ritm de condus: 4/5.
RENAULT AUSTRAL 1.33 MHEV TECHNO ESPRIT ALPINE
4X2, Automată CVT
1.3 Turbo, benzină mild-hybrid
158 CP, 270 Nm
Model disponibil de la: 27.000 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 39.050 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 525 Euro / lună
Dan Scarlat (revista TopGear)
despre Subaru Forester e-Boxer
Chiar daca n-ai văzut niciodată SUV-ul Subaru, ar trebui să ți-l imaginezi destul de ușor având în vedere numele său. Nu ii zice Cityster, nici Highwayster, ci Forester, deci trebuie să fie ceva pentru diverse activități în natură, nu?
Ei bine, cam da. Deși Forester nu este un tot-teren veritabil, el are reale talente off-road pentru segmentul din care face parte. Are tracțiune integrală permanentă, sistem X-Mode care permite alegerea a două moduri suplimentare de rulare (Snow/Mud și Deep Snow/Mud), gardă la sol de 220 mm și asistență la coborârea pantelor. Așa că poți merge destul de relaxat pe drumuri proaste până unde vrei tu sa pescuiești, sa vânezi, sa te dai cu bicicleta sau cu caiacul. Forester are și o caroserie înaltă și foarte spațioasă, ca să-ți cari toate cele necesare. De fapt, volumul maxim al portbagajului său, de 1779 de litri, este cel mai generos din #CarsAndRoads.
Și pentru că trebuie să ajungi cumva și la natură, Forester nu dezamăgește nici la drum lung, fiind foarte confortabil. Unii se vor plânge de transmisia CVT, însă cine înțelege beneficiile ei o va aprecia. Alții vor comenta puterea de 150 CP care nu este deloc impresionantă în cazul acestei mașini de peste 1,7 tone, dar mai degrabă e de criticat capacitatea subdimensionată a rezervorului, care penalizează autonomia între alimentări.
O altă particularitate a lui Forester este colecția uriașă de butoane fizice de la bordul mașinii. Am numărat cam 50 prin preajma șoferului, ceea ce e mult chiar și pentru o mașină din anii 2000. Forester are nenumărate sisteme de siguranță și confort la bord și câte un buton pentru fiecare dintre funcțiile disponibile. Iar acesta este un detaliu pe care poți să-l apreciezi foarte mult in această eră a simplificării și digitalizării extreme. Sau, dimpotrivă, pe care îl poți considera demodat.
Consum: 8,1 l/100 km. Ritm de condus: 3/5
SUBARU FORESTER E-BOXER COMFORT
4X4, Automată CVT
2.0 Boxer + Electric
150 CP, 194 Nm
Model disponibil de la: 38.190 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 43.880 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 560 Euro / lună
Adrian Mitrea (0-100.ro)
despre Suzuki S-Cross
Suzuki S-CROSS e dovada că esențele tari se țin în sticluțe mici și… nu neapărat foarte arătoase. Designul e oricum ceva subiectiv.
S-CROSS e o mașină care merge mult mai bine decât arată, din punctul meu de vedere. Și, mai presus de toate, nu costă o avere. M-a impresionat prin suplețea și silențiozitatea motorului, transmisiei, suspensiilor și direcției – toate din același film și rafinate până la obsesie să meargă foarte bine împreună.
N-am mai condus de mult timp o mașină elementară care să fie atât de coerent reglată.
Și care să consume puțin: 6,5 litri/100 km, consum mediu, la un stil de condus normal spre dinamic. Pentru un 1,4 litri, turbo, benzină, cu tracțiune integrală, e o valoare foarte bună. Jos pălăria, Suzuki, pentru surprinzătorul S-CROSS!
Consum: 6,5 l/100 km. Ritm de condus: 3/5
SUZUKI S-CROSS 1.4 MHEV PASSION
4X4, Manuală 6
1.4 Turbo, benzină mild-hybrid
129 CP, 235 Nm
Model disponibil de la: 21.420 euro
Cost total mașină testată (cu TVA și opțiuni): 25.560 Euro
Leasing Operațional Autonom pentru mașina din test: 386 Euro / lună
Atmosfera din Cars & Roads by Michelin
Green Partner: Autonom
Alimentat de: MOL România
Tehnologizat de: Server Config
Pornit de: VARTA xEV
Susținut de: Pago
