Evacuarea încă trosnește puternic, iar de sub aripile sculptate mai ceva ca pectoralii unui sportiv de performanță simt tremurul aerului cald. Am frisoane, deși mercurul e bine dilatat, iar asta o simt după doar câteva tururi înlănțuite pe circuit. E gata, însă Giulia m-a convins rapid. Filozofia mărcii e scrisă corect în secvențele de ADN.

Așa a arătat, pe repede înainte, prima mea experiență cu noua generație Giulia. Dar numele ăsta ar trebui să-ți spună mai multe. Mult mai multe, mai ales că-i în familia italienilor de 60 de ani.

Sedan sport pentru mase

E 1962, iar jurnaliștii auto adunați pe Autodromo Monza erau curioși de ce se află sub prelata opacă. Cortina se ridică, iar pe podium rămâne silueta unui sedan. Era noul Alfa Romeo Giulia, un model care avea să schimbe ideea generală a publicului despre ce înseamnă un sedan sport pentru mase.

Spre deosebire de micuțul – sau micuța – Giulietta, depinde ce gen vrei să-i atribui, noul model al mărcii italiene afișa un design diferit. Grila centrală, de dimensiuni mici, era flancată de farurile duble cu rame cromate, iar parbrizul cu forme rotunjite era înclinat excesiv pentru un sedan al acelei perioade. Aripile, evazate și bombate, îmbrăcau profilul, iar în spate apărea semnatura aerodinamică descoperită de neamțul Wunibald Kamm. Italienii i-au zis “coda tronca” (spate trunchiat), dar profilul fusese studiat și implementat de inginerul german încă de prin anii ’40. L-a numit “Kamm tail” și presupunea o zonă anterioară aerodinamică și un spate tăiat cât mai aproape de verticală. Ca să-ți faci o idee despre cât de importantă a fost descoperirea inginerului german în diminuarea turbulențelor la viteze mari, îți mai zic atât: soluția, gândită și implementată pe un BMW 328 fabricat într-un singur exemplar (328 Kamm Coupé), a fost preluată și folosită pe modele precum Ferrari 250 GTO, Ford GT40 și Aston Martin DB6. Nume selecte.

Posibil să te întrebi de ce tot construiesc o poveste pe baza modului în care fluxul de aer curgea pe suprafața Giuliei? Din simplul motiv că italienii au promovat noul model folosind sloganul “Desenat de vânt”. Dacă o să bați internetul în lung și-n lat vei găsi că prima generație Giulia a avut un coeficient aerodinamic de 0.34. Un mit.

Valoarea ar fi fost impresionantă chiar și pentru un model modern, din zilele noastre, doar că incertitudinea din spatele coeficientului aerodinamic obținut de Giulia a fost clarificată. Domenico Chirico, inginer Alfa Romeo, a afirmat într-un interviu că valoarea înregistrată de Giulia era de 0.43 Cd. Totul a fost o eroare de tipar. Dar indiferent cum încerci să vezi lucrurile, coeficientul aerodinamic al Giuliei avea o valoare bună pentru un sedan din anii ’60, însă nu depășea performanțele obținute de caroseriile coupé, spre exemplu.

Ca să înțelegi cât de mult contează modul în care o mașină “navighează” printre fileurile de aer și cât de mult contează studiile realizate în tunelul aerodinamic, o să-ți spun cu ce valori se lucrează azi. Spre exemplu, electricul Mercedes EQS – tot un fel de sedan, dar cu linia plafonului mult, mult mai plonjată – deține recordul pentru coeficientul aerodinamic al unei mașini de serie: 0.2.

Bun și pe circuit

Pe lângă designul atipic pentru un sedan al vremurilor, Giulia mai venea cu câteva elemente gândite să dea peste cap conceptul de mașină de familie. Masa totală se învârtea în jurul valorii de o tonă, mașina putea transporta până la 6 persoane – în față era echipată cu o banchetă, nu cu scaune individuale, schimbătorul de viteze fiind montat la nivelul planșei de bord – iar motorul de 1.570 de centimetri cubi echipat cu un singur carburator Solex reușea să livreze 92 de cai putere.

Prima versiune Giulia a purtat indicativul 1600 Ti (Turismo Internazionale) și odată cu creșterea popularității au început să apară diferite noutăți de ordin tehnic. Mai întâi, Alfa Romeo a introdus un sistem de frânare cu discuri pe ambele punți, o soluție rară pentru mașinile de familie din acea perioadă. Au urmat variante cu schimbător montat în podea (ca în poza de mai sus) și scaune individuale în față, iar ulterior au fost produse și versiuni cu volan pe partea dreaptă.

Giulia a devenit rapid un model popular și datorită caracterului dinamic bun, iar de aici și până la apariția unei versiuni de circuit n-a fost un drum prea lung. În 1963, Alfa Romeo a lansat Giulia Ti Super: puțin peste 500 de unități fabricate până în 1965 care au purtat trifoiul cu patru foi pe caroserie. Cu excepția a două exemplare, toate unitățile Giulia Ti Super au fost vopsite în culoarea Biancospino White. Interesant mod să semnalezi exclusivitatea.

Giulia Ti Super devine rapid un model popular printre pasionații de motorsport. Motorul de 1,6 litri a fost modificat și dezvolta 112 cai putere, masa totală scăzuse cu 90 de kilograme, iar viteza de top se apropia de 190 km/h. Primul succes important în competiții vine la doar câteva luni de la debut: primul loc la categoria mașinilor cu motoare până în 2 litri în Tour de France Automobile.

Pentru toți

În încercarea de a acoperi nevoile unei categorii cât mai vaste de public, Alfa Romeo a lansat, în 1964, Giulia 1300. E lense de înțeles de ce s-a numit așa. În locul motorului de 1,6 litri, italienii au introdus un propulsor de 1,3 litri cu 78 de cai putere. Și până la finalul carierei, această motorizare a fost singura care nu a primit transmisia manuală cu cinci trepte. Deși performanțele nu erau unele de top, modelul a continuat să aibă sistem de frânare cu discuri pe toate roțile și chiar și o direcție asistată.

Ca s-o poți distinge mai ușor, Giulia 1300 a avut și câteva noutăți estetice: farurile duble au dispărut, grila față a primit și mai multe elemente orizontale, iar roțile aveau acum capace din metal.

Dar Giulia 1300 a avut un rol și mai important: a înlocuit complet în ofertă micuțul Giulietta.

Succesul și popularitatea pe circuit ale lui Ti Super au dus la apariția unei versiuni de serie. S-a numit simplu Giulia Super și folosea același motor de 1,6 litri cu carburatoare dublu-corp Weber, însă puterea fusese scăzută la 98 CP. Chiar și așa, fanii au apreciat din plin efortul făcut pentru realizarea unei astfel de variante.

Anul 1967 a fost marcat de un facelfit nu foarte pronunțat, iar până în 1974, anul apariției lui Giulia Nuova, italienii au tot experimentat diverse versiuni pornind de la motorizările de 1,3 litri și 1,6 litri. Astfel, pe piață au apărut 1300 Ti, 1300 Super, 1600 S, Super 1.3 și Super 1.6.

Nuova Diesel

Relansarea sedanului, practic o a doua generație, a avut loc în 1974. S-a numit Nuova Super și dispunea de un spoiler frontal mai ridicat, de o grilă față neagră cu inserții din plastic și de un “scut” ceva mai lat. Farurile duble aveau acum aceleași dimensiuni, capota era și ea complet nouă, iar spatele… ei, bine, spatele și-a pierdut din specificul “coda tronca”. Altfel spus, caracterul se diluase, însă Giulia Nuova Super a continuat să strângă fani. Totul a culminat cu apariția lui Giulia Nuova Diesel, primul turism Alfa Romeo echipat cu un motor diesel. A fost o mutare cauzată de Prima Criză Petrolieră din 1973, însă rezultatele nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Italienii au ales să introducă un propulsor Perkins de 1,8 litri, motor care până atunci fusese utilizat pe utilitara F12. Desigur, lipseau rafinamentul și echilibrul pe care Giulia îl promovase până atunci, iar asta s-a văzut și în vânzări. Circa 6.000 de unități diesel au fost vândute. Iar cariera lui Giulia s-a încheiat în 1977.

Parțial.

Din pasiune pentru coupéuri

Apariția lui Giulia a atras atenția și carosierilor italieni, iar vreo doi dintre ei n-au rezistat să nu-și lase amprenta asupra sedanului. Primul punct de plecare a fost transformarea Giuliei într-un coupé. Și pe această cale au mers atât Giorgetto Giugiaro, sub ghidul Bertone, cât și Ercole Spada, sub umbrela Zagato. Așa s-au născut Giulia Sprint GTA, Giulia Coupé 1300 GTA Junior, Giulia Coupé 1750 GT Veloce, Giulia 1600 Sprint Speciale și Giulia GT 1300 Junior Zagato.

GTA

De data asta, GTA nu este un acronim pentru Grand Theft Auto, unul dintre jocurile video cu care am crescut, ci e prescurtarea pentru Gran Turismo Alleggerita. Sau, și mai direct, e numele strâns legat de cariera modelului Giulia în motorsport. Preparată de Autodelta, Giulia Sprint GTA în versiunea Corsa (de competiții) folosea panouri din aluminiu pentru caroserie, jante din magneziu și o un interior complet “dezbrăcat”. Toate astea pentru ca valoarea masei totale să fie de 750 de kilograme. Asta da dietă.

Motorul, același 1,6 litri benzină, dezvolta 160-170 de cai putere. Versiunea Strada – omologată pentru drumurile publice – n-a fost la fel de ușoară și nici la fel de puternică, însă publicul a apreciat mostra de sportivitate oferită de italieni.

Giulia Sprint GTA a debutat în competiții în 1965, iar un an mai târziu se impunea în European Touring Car Challenge în etapele de la Monza, Nurburgring, Zandvoort și Budapesta. Apoi, din 1966 și până în 1968, Giulia Sprint GTA a câștigat Europeanul de Turisme.

În toată această perioadă a fost dezvoltată și versiunea GTA SA (Sovra Alimentata), echipată cu o variantă supraalimentată a motorului pe benzină de 1,6 litri. Puterea a crescut până aproape de 230 de cai, iar viteza de top trecea de 230 km/h.

Marea schimbare a avut loc în 1968, anul în care italienii s-au hotărât să încerce și categoriile cu cilindree mai mică. Așa s-a născut Giulia GTA 1300 Junior. Și succesul a fost garantat, mai ales prin prisma prețului și a costurilor de rulare mult mai mici comparativ cu cele ale unui Sprint GTA.

447 de unități s-au fabricat până în 1975, iar Autodelta s-a ocupat de versiunile dedicate echipei de uzină. Cu o masă de doar 760 de kilograme și 160 de cai putere extrași dintr-un motor de 1,3 litri, Un GTA 1300 Junior preparat de Autodelta putea rula cu până la 210 km/h, iar spre finalul carierei, performanțele au fost îmbunătățite. După introducerea motorului cu patru valve per cilindru, unitata livra 180 de cai putere la 9300 rpm. Probabil, o simfonie pentru urechile celor prezenți la circuit.

Generația Alpha

Suntem în 2015. Sub imaginile teaser care îți provoacă imaginația se află noua generație Alfa Romeo Giulia. Sedanul e gata să renască și să readucă la viață una dintre denumirile care a făcut celebră marca italiană. E presiune din partea publicului, mai ales că noul sedan vrea direct în vârf. Vrea să demonstreze că Seria 3, Clasa C și A4 sunt modele cu care poate rivaliza.

Momentul T0 e aici, cortina se ridică, iar pe scenă rămâne noul sedan sport pentru familii. Nu mai e un model pentru mase, mai ales dacă iei în calcul varianta de performanță Quadrifoglio. Dar designul special și ADN-ul mărcii a rămas. A fost adus în era modernă și trăiește în fiecare por al tapițeriei, în fiecare punct de sudură al structurii și în fiecare efort care trimite carburantul țâșnind prin injectoare. E noul sedan Alfa Romeo Giulia, care în 2022 a intrat în rândul sexagenarilor.

Cele șase decenii s-au împlinit în 27 iunie.

Foto principală: Dreamstime