Indiferent de suprafața pe care vrei să te deplasezi, dacă ai de gând s-o faci cu un vehicul cu roți, sunt șanse foarte mari să ai nevoie de anvelope. Poți încerca și fără, dar e posibil să te dai jos și s-o iei la pas. Tot de anvelope a avut nevoie și roverul care i-a însoțit pe astronauți în timpul vizitelor pe Lună, iar conceptul folosit atunci a inspirat o generație nouă de pneuri, una care încă n-a ajuns în producția de serie, dar care ar putea să invadeze piața în următorii ani: anvelopele fără aer.

Roverul folosit în anii ’70 și dezvoltat de General Motors a mers pe ideea unor roți ale căror suprafețe exterioare fuseseră țesute dintr-o plasă de sârmă fabricată din același oțel folosit în realizarea coardelor de pian, în timp ce structura era cumva ranforsată cu benzi din titan. Pe lângă aceste componente, Boeing Aerospace, producătorul lor, a mizat pe o serie de elemente din aluminiu, dar și pe cauciuc și alte rășini. Din punct de vedere estetic, forma semăna cu cea a anvelopelor clasice din cauciuc, însă conceptul era diferit.

Astăzi, din ce în ce mai mulți producători vorbesc despre anvelopele viitorului, iar conceptele care sunt expuse pe diferite scene internaționale merg pe aceeași idee pe care am văzut-o în urmă cu 50 de ani: o structură interioară suficient de flexibilă și rezistentă care să susțină calea de rulare (acel petic cât palma care asigură aderența dintre roată – implicit întreg vehiculul – și suprafața pe care te deplasezi).

De ce anvelope fără aer?

În ultimii ani, producătorii de anvelope au investit mult în dezvoltarea unor pneuri care să aibă o rezistență la înaintare cât mai mică, să fie eficiente, să genereze cât mai puțin zgomot și în același timp să ofere aderență bună și pe asflat uscat, dar și pe ploaie. Dar niciunul dintre ei n-a găsit o soluție concretă care să te scape de o posibilă pană. Nicio anvelopă disponibilă astăzi nu rezistă la străpungerea unui cui. Dar situația e pe cale să se schimbe, întrucât marii producători au studiat, cercetat și dezvoltat – momentan în stadiul de prototipuri – o serie de anvelope fără aer. Și aici nu mă refer la cele turnate pe care le foloseam eu când eram copil pe o bicicletă rusească, sau la cele folosite în prezent de anumite vehicule militare, mașini de tuns iarba sau golf carts.

De ce se agită producătorii în această direcție?

Din mai multe motive. Conform unor estimări realizate de Michelin, anual, 200 de milioane de anvelope ajung deșeuri. Dacă vrei o imagine clară, gândește-te că toate cele 10 milioane de vehicule din parcul auto al României și-ar schimba anvelopele de 5 ori într-un an.

Estimarea a fost realizată pe baza unui studiu in-house efectuat în intervalul 2012 – 2015, și a avut la bază un eșantion de 135.000 de anvelope. Rezultatele au fost apoi extrapolate la scară globală. Cauzele principale care fac ca anvelopele să ajungă deșeuri sunt penele de cauciuc și uzuara pronunțată și inegală cauzată de nerespectarea presiunii recomandate de producător.

Practic, cu o anvelopă fără aer, ambele cauze amintite mai sus s-ar elimina, ceea ce înseamnă mai puțină poluare cauzată de deșeuri și de nevoia de materie primă pentru realizarea altor pneuri.

De asemenea, o astfel de anvelopă ar reduce și stresul cauzat de o posibilă pană. Probabil și tu ai trecut prin astfel de momente și știi că nu-i confortabil – chiar și atunci când ai o roată de rezervă în portbagaj. În cazul companiilor care se bazează pe flota auto, o astfel de anvelopă “puncture-proof” se traduce prin optimizarea productivității. Doar imaginează-ți un vehicul care lucrează în sectorul agricol sau cel industrial. O pană ar genera timpi neproductivi și întârzierea activităților.

Pe scurt: o anvelopă fără aer reduce impactul asupra mediului și riscul cu privire la o pană.

Care e structura din spatele unei anvelope fără aer? E foarte apropiată de cea folosită de anvelopele roverului care a ajuns pe Lună în anii ’70, diferențele fiind, bineînțeles, la nivelul materialelor. Calea de rulare – adică suprafața anvelopei aflată în contact cu asfaltul – este susținută de o structură de tip fagure țesută din materiale fabricate din rășine și fibră de sticlă. Această structură ar urma să asigure nu doar rezistența, ci și flexibilitatea anvelopei. În schimb, calea de rulare este cumva apropiată de ce vedem astăzi pe oricare anvelopă din comerț.

Cine s-a implicat până acum în astfel de proiecte? Goodyear, Michelin și Bridgestone sunt producătorii mari care au pus la treabă diviziile de dezvoltare și care au prezentat proiecte avansate.

Goodyear

Oficialii Goodyear își doresc ca până în 2030, compania pe care o conduc să lanseze pe piață o “anvelopă realizată 100% din materiale sustenabile și care să nu necesite niciun fel de mentenanță”. Pe scurt, o anvelopă fără aer.

Și producătorul american a făcut progrese în domeniu. Anvelopa are chiar și un nume: Goodyear NexTrek, iar o serie de teste – cu public chiar – au fost realizate anul trecut. Anvelopa a fost montată pe un exemplar Tesla Model 3, iar câțiva jurnaliști au testat-o în cadrul unui eveniment.

De asemenea, producătorul a efectuat teste cu această anvelopă – în condiții controlate – montată pe vehicule autonome. Apoi, au urmat câteva teste în trafic cu NexTrek pe o mașină electrică de serie.

Și ar mai fi ceva de adăugat. Goodyear se pregătește să ducă iar o anvelopă pe Lună. Primul “cărucior” folosit de astronauții care au aselenizat avea anvelope semnate de Goodyear – diferite din punct de vedere tehnic de cele utilizate de roverul lunar. Conform proiectului, compania va furniza anvelopele fără aer pentru roverul dezvoltat de Lockheed Martin și General Motors. Proiectul face parte din programul Artemis. Nu intru în detalii pentru că a scris Daniel despre noua încercare NASA de a duce oameni pe Lună.

Michelin

Michelin este unul dintre producătorii și mai avansați în ceea ce privește dezvoltarea unor anvelope de serie care să nu mai necesite componenta pneumatică. Grupul francez are deja în gamă un astfel de pneu, doar că nu-l poți pune mașina cu care pleci în vacanță sau te duci la birou. Se numește X TWEEL și a fost conceput pentru mașinile mari de îngrijit peluzele, pentru ATV-uri, mașinuțe de golf sau utilaje mici de construcție.

Sigur, francezii nu au pus punct proiectului. În 2019, Michelin a prezentat UPTIS (Unique Puncture-Proof Tire System), o anvelopă fără aer gândită pentru vehiculele de pasageri, iar până în prezent s-au făcut o serie de teste în diferite condiții. Planurile francezilor sunt cât se poate de clare: împreună cu General Motors vor să pună această anvelopă pe mașinile de serie de anul viitor.

Pornind de la același concept, Michelin lucrează cu Northrop Grumman în vederea dezvoltării unei anvelope dedicate unui alt rover lunar. Tot prin programul Artemis.

Bridgestone

Bridgestone a explorat dezvoltarea unei anvelope fără aer încă de acum 10 ani. În 2013, grupul japonez lansa prototipul unei anvelope care folosea tehnologia “Air Free Concept”. Sau altfel spus, o anvelopă fără aer. Departamentul de cercetare și dezvoltare a continuat idea prezentată în urmă cu o decadă, iar patru ani mai târziu a fost lansată o anvelopă fără aer pentru biciclete.

Recent, Bridgestone a anunțat că planurile cu privire la dezvoltarea unui pneu care să nu mai aibă nevoie de aer continuă. La fel ca Goodyear și Michelin, grupul nipon lucrează la un rover lunar realizat în colaborare de Toyota și Agenția japoneză de explorare aerospațială.Singura diferență? Bridgestone folosește mai mult conceptul metalic introdus în urmă cu 50 de ani de Boeing pe roțile primului rover.

Întrebări fără un răspuns

Când o să dispară anvelopele pe care le folosim astăzi?

Nimeni nu știe să răspundă la întrebarea aceasta, însă reprezentanții companiilor care dezvoltă în prezent anvelope care nu mai necesită aer ne asigură că schimbarea n-o să vină rapid. Unul dintre oficialii Michelin spune că vor fi decenii în care ambele tipuri de anvelope vor coexista pe piață, în timp ce unul dintre reprezentanții Continental afirma în 2017 că acest concept nu reprezintă o soluție viabilă și probabil nu vor urma proiecte menite să ajungă în producția de serie.

Cât vor costa?

Pot doar să-ți spun că patru anvelope Michelin X TWEEL (18×8.5 r50) pentru o mașină de tuns gazonul costă 450 de dolari – la unul dintre vânzătorii din SUA care au astfel de produse în ofertă – în timp ce un pneu clasic de aceleași dimensiuni se vinde cu 200 de dolari (tot patru bucăți). Și cum producătorii au afirmat că o posibilă anvelopă fără aer ar putea fi utilizată pentru o perioadă și mai lungă de timp – nimeni n-a precizat un interval clar -, cel mai probabil prețurile de vânzare vor fi mai mari.

Cât de silențioase vor fi?

Am spus la început că producătorii au investit mult ca anvelopele de acum să producă cât mai puțin zgomot. Asta și pentru că odată cu apariția în masă a electricelor, zgomotul la rulare devine și mai important în ecuație. Momentan nimeni nu spune cu subiect și predicat câți decibeli vor fi eliberați la trecerea unei mașini echipate cu astfel de anvelope. Există câteva clipuri pe YouTube cu testul organizat de Goodyear, doar că nu-i foarte relevant în ceea ce privește zgomotul produs de anvelope – asta pentru că probabil nimeni n-a montat un microfon în dreptul roții.

Vor fi compatibile cu jantele pe care le folosim acum?

Deși testele făcute de Goodyear și Michelin par să folosească jante convenționale, nimeni nu știe dacă în spatele lor există concepte diferite.

Vor exista și versiuni de iarnă?

N-ai cum să nu observi acele goluri din structura anvelopei. Și e clar că iarna, acele spații s-ar putea încărca cu zăpadă. Deci încă o întrebare la care nu avem răspuns.

Și lista probabil că poate continua și cu alte întrebări. Până să avem tablou complet nu ne rămâne de făcut decât un singur lucru: să așteptăm 2024 și să vedem dacă Michelin și General Motors vor pune pe piață o mașină de pasageri care să folosească anvelope fără aer.