Toată lumea se înghesuia să prindă o poziție cât mai bună pentru un cadru perfect cu telefonul mobil. Mă rog, atât cât se poate, după ce le iei fața fotografilor care ți-ar fi livrat ceva profesionist. Dezvelirea celui de-al 20-lea Art Car BMW crease o rumoare care se potrivea excelent flamboiantului centru Pompidou din Paris. Nu cred să fi fost multe locuri mai potrivite de atât pentru a face o premieră de așa dimensiuni.

Și-n toată rumoarea generată de artiști ori de oameni cu fire artistică s-a auzit scurt la microfon: Julie, where are you? Let’s take a picture.

Vocea marcată de timpuri îi aparținea lui Hervé Poulain.

Încă din 2018, un juriu format din specialiști în artă contemporană o alesese pe Julie Mehretu să fie următorul artist care va avea plăcerea (am putea să-i spunem și onoarea cum, la fel de bine, am putea să-i spunem chiar presiunea constructivă) să-și expună ideile și filosofiile de artă pe un automobil BMW care se va alătura seriei/colecției Art Cars. Curatori renumiţi şi directori de muzee din diverse ţări, inclusiv Koyo Kouoh (director executiv şi curator-şef al Zeitz MOCAA din Cape Town); Hans-Ulrich Obrist (director artistic al Galeriilor Serpentine din Londra) şi Cecilia Alemani (director al Donald R. Mullen şi curator-şef al High Line Art din New York) au concluzionat că Mehretu este cel mai potrivit nume pentru proiect.

Numai că, după primirea propunerii – la care, pe bună dreptate, mulți reprezentanți ai artei visează o viață întreagă – Julie cea cu foarte multă personalitate a refuzat. Și nu doar o dată. Nu înțelegea cum și-ar fi putut implementa arta până în punctul în care un tablou ar deveni mașină de curse și o mașină de curse ar deveni tablou. O teamă care, povestită în cadrul unei mese rotunde la care am asistat, a căpătat ceva sens. O teamă că nu va continua inspirat povestea puternică ce se tot narează de la 1975 încoace, prin intermediul a 19 Art Cars care fac furori prin toate locurile și în felurite contexte în care își fac apariția.

Au fost mai multe tatonări, iar componența juriului tenta enorm prin prisma faptului că toată lumea și-o dorise în postura de artist BMW Art Cars. În 21 mai 2024, la Paris, în față auditoriului care sorbea din ochi „bestia” BMW, Julie făcea o mențiune specială de mulțumire către nepotul ei. O bătuse la cap să accepte până în punctul în care s-a dovedit un „da” extrem de inspirat.

Dezvelirea de la Centrul Pompidou avea să fie onorată de membrii juriului cu următoatea declarație oficială: „Suntem încântaţi de BMW Art Car-ul lui Julie! Okwui Enwezor inventase deja sintagma «Dinamică prin Formă» în timpul sesiunii noastre de jurizare şi nimic nu se aplică mai bine maşinii ei de curse, BMW M Hybrid V8. Prima lucrare tridimensională a lui Julie combină estetica şi limbajul formal cu ideea de eroare şi neclaritate, transformând viteza într-o experienţă viscerală. Acest spaţiu energetic este pe cât de acerb şi competitiv în curse, pe atât de ambiţios ca loc de joacă creativ al imaginaţiei. Nu numai că aduce un omagiu modelelor Art Car ale lui Jenny Holzer şi Frank Stella, ci şi creează o reţea vizuală de la Mad Max la graffiti şi arta stradală, care este unică în cadrul seriei BMW Art Cars”.

O fetiță care și-a ascultat imaginația

S-a născut în Addis Abeba, Etiopia, în 1970. Nu-i tocmai începutul perfect pentru o poveste care să se țeasă frumos în timpanul ascultătorului, nu?

Viața le-a așezat pentru ca împreună cu familia să se mute în SUA la vârsta de șapte ani. În timp a devenit un pictor de renume, având șansa ca arta să-i fie recunoscută – la cele mai înalte niveluri – încă din perioada vieții. Înțelegeți ce vreau să zic, mulți artiști nu s-au bucurat de faimă cât au fost printre noi. A primit mult și încearcă să ofere la fel celor care vin cu talent în valurile de artiști contemporani.

Julie este absolventă a Colegiul Kalamazoo din Michigan, a petrecut un an în străinătate la Universitatea Cheikh Anta Diop din Dakar (Senegal) şi a absolvit masterul în artă plastică la Şcoala de Design Rhode Island, în 1997. A primit numeroase distincții, inclusiv Premiul MacArthur (2005), Premiul Berlin: Bursa Guna S. Mundheim la Academia Americană din Berlin (2007) şi Medalia Departamentului de Stat al SUA a Premiului de Artă (2015).

O retrospectivă Mehretu a fost recent în turneu la LACMA (Los Angeles), High Museum (Atlanta), Muzeul Whitney de Artă Americană (New York) şi Muzeul Walker de Artă (Minneapolis) din 2019 până în 2023. Cea mai mare expoziţie individuală în Europa, de până acum, intitulată „Ansamblul”, a fost deschisă la 17 martie 2024 la Palazzo Grassi din Veneţia. Stufos, poate greu de parcurs, însă impresionant acest CV artistic.

Toate studiile au fost cu rost, conlucrând ca Mehretu să fie invitată ca membru al Academiei Americane de Arte şi Litere, al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe şi al Academiei Naţionale de Design. În momentul de față, își împarte viața și spiritul creativ între New York și Berlin.

Numărul de concurs 20

2024, anul în care BMW va alinia mai multe prototipuri la celebra competiție Le Mans 24h. Unul dintre ele va purta numărul 20. Va purta cu mândrie, e corect să precizez. Deloc întâmplător, căci discutăm despre cel de-al 20-le Art Car din istorie BMW.

Cu doar câteva săptămâni înainte ca unele dintre cele mai celebre viraje din lume să fie străbătute cu maxim stil de către artă, nu pot decât să mă gândesc la ușoara doză de invidie care îi încearcă, mai mult ca sigur, pe piloții care nu beneficiază de scheme cromatice pentru automobilele lor care să producă la fel de multă rumoare.

Ori, n-am cum să nu mă duc cu mintea și la fotografii care vor stoarce Le Mans-ul de cadre de poveste. Nu va fi deloc simplu să ai în fața ochilor o operă de artă dinamică pe care să o cinstești cu fotografii care să devină de poveste.

În 2023, fără să anunțe oficial în prealabil, Julie Mehretu făcea o vizită în garajul BMW la celebra cursă de anduranță de la Daytona (SUA). Practic, oamenii ăia, cu atâtea pe cap în timpul unui concurs de așa anvergură, s-au trezit cu artista printre ei. Ce tot atâtea pregătiri, ce protocol? Julie dorea să simtă nebunia unui competiții la pulsul corect, pentru a-și putea trage inspirație din ceea ce avea să experimenteze. Și s-a dovedit de foarte bun augur, ea povestind momentul ca pe unul care a contat enorm în stabilirea direcției pe care urma să o dea celei mai rapide picturi pe care a făcut-o vreodată.

În același timp a mai înțeles ceva, un detaliu pe care a insistat la dezvelirea operei sale, la Paris: lucrarea mea nu va fi gata până când automobilul nu își va termina misiunea pe circuit!

Păi, de ce? E foarte simplu, Julie consideră că ea și-a așternut ideile pe BMW M Hybrid V8, însă, la fel de inspirat, pe curbele de design super aerodinamice ale acestuia se vor depune mici debris-uri, bucățele de cauciuc, insecte și chiar alte urme ale competiției care, cel puțin în teorie, va dura 24 de ore (în cazul fericit în care nu vor fi probleme tehnice, de exemplu). Abia apoi, cu toate aceste semne de „bună purtare”, Art Car-ul Julie Mehretu va fi finalizat. Excelentă viziune și abordare de idei.

Inspirația principală pentru prima lucrare 3D care poartă semnătura Mehretu a fost opera sa, Everywhen, expusă în prezent la marea retrospectivă a artistei de la Palazzo Grassi din Veneţia şi care va deveni ulterior parte a colecţiei permanente a Muzeului de Artă Modernă (MoMA) din New York.

Din punct de vedere tehnic, deși ar fi dorit acest lucru, Julie nu a putut picta direct pe prototipul BMW. Oficialii mărcii spun că folia care acoperă caroseria are în parte rol aerodinamic, iar imperfecțiunile unei picturi ar fi perturbat curenții de aer ce se vor controlați cu strictețe. Sincer, mi se pare exagerat puțin, dar nu este primul Art Car nevoit să utilizeze tehnici de imprimare.

Așa se face că Julie a avut la dispoziție o machetă de cinci ori mai mică decât originalul pentru a încerca diferite tehnici și idei, pentru a putea exprima cât mai corect viziunea pe care a conturat-o mental. Una dintre marile provocări a fost că existau zone unde nu se putea interveni, anumite fante de aerisire sau locuri care crează un soi de discontinuitate a „pânzei”. Acolo s-a insistat. După luni de zile de muncă s-a ajuns la versiunea finală, iar Julie a concluzionat experiența:

În studioul în care aveam modelul BMW M Hybrid V8 stăteam în faţa tabloului şi m-am gândit: ce s-ar întâmpla dacă această maşină ar părea că trece prin acel tablou şi că e influenţată de el? Ideea a fost de a face un remix, o combinaţie a tabloului. Am tot văzut pictura aceea picurând în maşină. Până şi grila maşinii a absorbit tabloul.

a declarat Julie.

Iată și o frumoasă trimitere la grila caracteristică BMW, reinterpretată pentru a avea și rol aerodinamic, dar și pentru a da personalitate proprie prototipului.

Se cuvine și o opinie personală. Oricât m-am uitat la fotografiile oficiale, din orice unghi, oricât le-am studiat după dezvelirea Art Car-ului #20, nu pot transmite decât parțial emoția întrevederii față în față. „Bolidul”, așa cum l-ar alinta unii, un pic deplasat, este mult mai spectaculos față în față. În parte datorită design-ului spectaculos BMW; în mult mai mare parte datorită intervenției unuia dintre cei mai apreciați artiști contemporani ai momentului.

Și n-am putut să nu mă gândesc că din experiența mea la fața locului a lipsit viteza. Cum s-o prezenta pe palierele de fugă, la peste 300 km/h, acest tablou dinamic? Abia atunci ar fi în completul său mediu anume gândit, abia atunci s-ar întregi peisajul. Cei care vor fi de față la Le Mans vor avea un motiv în plus de bucurie.

Totuși, pânza?

Nu vreau să insist aici, detalii tehnice complete despre BMW M Hybrid V8 puteți găsi la un click distanță. Totuși, se cuvine să amintesc câteva chestii, mai puțin celebrul „cât bagă?” pentru că acolo nu am un răspuns, acesta variind în funcție de raportul final folosit pentru transmisia automobilului. Oricum, considerabil peste bariera idilică de 300 km/h.

Logic, în ton cu vremurile, discutăm despre un sistem de propulsie hibrid, însă în al cărui centru stă o motorizare termică, V8, de 4 litri. Cumulat cu puterea furnizată de motoarele electrice se ajunge la un maxim de 640 CP. Clar va fi cea mai rapidă pictură pe care Julie o va realiza vreodată. Sau, cine știe?

Încadrarea oficială din Campionatul Mondial FIA de Anduranţă va fi la categoria Hypercars. Modelul care stă și la baza Art Car-ului cu numărul 20 este primul prototip BMW M Motorsport care concurează la Le Mans de la BMW V12 LMR încoace, care a câştigat cursa clasică în 1999. Norocoșii ce vor purta combinezoanele speciale, al căror design poartă tot semnătura lui Mehretu, sunt piloţii BMW Motorsport, Sheldon van der Linde (Africa de Sud), Robin Frijns (Olanda) şi René Rast (Germania); ei vor urca la comenzile celei mai rapide picturi din lume pe 15 iunie, pe Circuit de la Sarthe.

Doi invitați de seamă

În agitația de dinaintea intrării în Centrul Pompidou l-am remarcat pe domnul Jochen Neerpasch. Câteva minute mai târziu aveam să-l admir pe scenă pe domnul Hervé Poulain, amintisem mai devreme. Două nume care pentru unii nu fac conexiuni, neapărat, însă cărora li se datorează în totalitatea super povestea de succes care a devenit saga BMW Art Car.

Primul era mai marele diviziei Motorsport BMW în anul 1975. Cel de pe urmă, pilot dar și mare pasionat de artă. Dinspre el a pornit ideea de a „picta” un automobil de concurs, de a încredința misiunea către un artist bun. Alexander Calder a fost marele pariu al lui Poulain, în vreme ce Neerpasch a mizat pe BMW 3.0 CSL. Combinația s-a dovedit, încă de la primele tururi de circuit, preferata publicului. Restul a devenit istorie; la propriu. Și e frumos cum discutăm despre istorie atât în lumea auto cât și în cea a artei plastice.

În momentul premierei, la Paris, nu trecuseră nici trei săptămâni de la trecerea spre alte tărâmuri a pictorului și sculptorului american Frank Stella. Al doilea artist care pictase un Art Car, în 1976. Și parcă informația asta dădea o și mai mare greutate momentului, prin simplul fapt că încă un hărăzit a plecat lăsând în urmă frumos, inclusiv un Art Car impresionant. Iar contextul, deși trist, n-a fost trecut cu vederea fără să se facă o mică plecăciune în fața genialului Stella. Preț de câteva clipe, în imensul centru Pompidou a fost liniște. Sau poate că doar mie mi s-a părut așa, ca un omagiu dinspre al 20-lea Art Car spre cel de-al doilea.

După 1975, artişti renumiţi precum cel amintit adineauri, Roy Lichtenstein, Andy Warhol, Robert Rauschenberg, Esther Mahlangu, David Hockney, Jenny Holzer, Ólafur Elíasson şi Jeff Koons au îmbogăţit colecţia cu alte BMW Art Cars, fiecare cu propriul său stil individual. Cel mai recent, artistul multimedia chinez Cao Fei şi artistul conceptual american John Baldessari au prezentat fiecare câte un BMW Art Car bazat pe BMW M6 GT3, respectiv pe versiunea GTLM în 2016 şi 2017. Colecția nu este expusă doar „acasă”, la Muzeul BMW din München, ci este mai mereu în turneu prin întreaga lume, ca parte a expoziţiilor internaţionale pe care le onorează marca.

Ar mai fi de menționat că Julie Mehretu este cea de-a patra femeia care primește în grijă un proiect BMW Art Car. Pentru a da și mai multă greutate dezvelirii de la Paris, după ce a precizat că așteaptă ca lucrarea sa să-și primească și botezul cursei, care va da tușa finală, Julie a semnat Art Car-ul, practic, ultima intervenție personală, în văzul a sute de blitz-uri care se luptau să captureze clipa spre eternitate.

Despre BMW Art Cars a scris și Cornel un articol frumos pe care îl puteți lectura aici.

Moștenire pentru cei ce vor să vie

Colaborarea dintre BMW şi Julie Mehretu a fost concepută de la început dincolo de automobile. Acesta va culmina, după cursa de 24 de ore de la Le Mans, într-un proiect pentru artiştii emergenţi de pe continentul african: Atelierele Media PanAfricane Translocale. Este un angajament comun faţă de o serie de ateliere pentru regizori, care vor face tururi în diferite oraşe africane în 2025 şi 2026 şi care vor culmina cu o expoziţie majoră la Muzeul Zeitz de Artă Contemporană Africană din Cape Town.

Julie Mehretu şi Mehret Mandefro, producător nominalizat la Emmy, scriitor şi cofondator al Institutului Realness, care lucrează pentru consolidarea ecosistemului media din Africa, vor organiza întâlniri în Dakar (Senegal), Marrakech (Maroc), Kigali (Rwanda), Lagos (Nigeria) şi Cape Town (Africa de Sud). Obiectivul proiectului este de a oferi un spaţiu comun pentru artişti şi realizatori de film spre a colabora şi a face schimb de idei.