Într-o noapte din ianuarie 1972, pe o stradă din Köln, un agent de poliție trage pe dreapta un BMW 2000 cu numere de Berlin. Omul legii, conștient de afinitatea grupării Baader-Meinhof pentru marca bavareză, îl abordează pe șofer cu arma scoasă, cerându-i să se legitimeze și să-i înmâneze actele mașinii. De la volan, Andreas Baader se apleacă spre scaunul din dreapta, scoate nonșalant un pistol din torpedou și trage asupra polițistului. Ambii scapă după incident: Baader de arest, agentul nevătămat.
Momentul este unul din episoadele prin care BMW, la acea vreme un producător de automobile lipsit de faima contemporană, ajunge să fie asociat cu o grupare teroristă și (re)cunoscut de milioane de oameni. Sună ca visul oricărui departament de marketing și PR, dacă n-ar fi fost un coșmar.
Rote Armee Fraktion
Fără un strop de istorie e mai dificil de înțeles cine era și mai ales ce reprezenta grupul vest-german Baader-Meinhof, autointitulat mai târziu Rote Armee Fraktion (Facțiunea Armata Roșie, prescurtat RAF).
Formată după protestele studențești din anii 1967-1968 (soldate cu violențe din partea forțelor de ordine), Baader-Meinhof era, conform propriei descrieri, o grupare de gherilă urbană comunistă și anti-imperialistă.
RAF avea un modus operandi cu spectru destul de divers: jafuri armate, atentate cu bombă, răpiri și furturi (în special de automobile). Prin acestea, gruparea protesta împotriva capitalismului – în principal a celui american, a rasismului, a crimelor de război (în special a celor din Vietnam) sau a foștilor naziști ajunși în funcții mari în stat.
Ba mai mult, gruparea avea legături strânse inclusiv cu palestinienii din organizația Black September, autorii masacrului care a pătat Jocurile Olimpice de la München din 1972. Atunci, palestinienii au cerut eliberarea din detenție pentru Baader și Meinhof, aflați deja în închisoare și judecați la acel moment.
Inițial, gruparea Baader-Meinhof a avut 4 membri proeminenți, pe care îi putem considera și fondatori: Andreas Baader, iubita sa, Gudrun Ensslin, Horst Mahler (avocat) și Ulrike Meinhof (jurnalistă).
Cu mențiunea că Ulrike Meinhof se alătură „oficial“ grupării după ce o ajută pe Ensslin să-l scape (cu forța, într-o acțiune violentă de tip commando) pe Baader din arestul poliției. Baader era reținut sub acuzația de incendiere și distrugere, după ce împreună cu Ensslin, detonase o bombă artizanală într-un magazin universal din Frankfurt. Astfel, se marchează momentul în care opinia publică din Germania de Vest „făcea cunoștință“ cu Gruparea Baader-Meinhof.
Mobilitatea teroristă
Hai să stabilim o chestie de la început. BMW n-a produs niciodată mașini cu intenția ca acestea să susțină nevoia de transport a vreunor teroriști. Cum nici Toyota n-a produs camionete Hilux pentru ca ISIS să-și plimbe posterioarele prin deșert.
De fapt, începutul anilor ’70 și asocierea cu Baader-Meinhof venea în contextul unor eforturi reușite de reinventare și revenire pe profit pentru BMW: așa-numita Neue Klasse (Noua Clasă). Această nouă abordare avea la bază modele de talie medie, practice, ușoare și în același timp abile din punct de vedere dinamic: 1500, 1600, 1800, 2000. Plus șeful lor, BMW 2002. Preferatul grupării teroriste.
Cu Neue Klasse, BMW punea bazele propriului ADN, la care se raportează și azi. Asta după ce finalul anilor ’50 și începutul anilor ’60 a fost presărat cu grele încercări pentru companie, amenințată inclusiv cu falimentul. E lesne de înțeles, deci, că publicitatea negativă, mai rău, de asocierea cu o grupare teroristă, era ultimul lucru de care avea nevoie BMW. Și totuși… s-a întâmplat.
Era clar că teroriștii aveau nevoie de mijloace de transport. Autobuzul nu era o soluție. Apropo, prin „alegeau“ voiam de fapt să spun că furau mașini, care deserveau apoi toată rețeaua. Și le furau cu zecile, marea majoritate între anii 1970 și 1972.
Nimeni nu poate spune cu exactitate de ce membrii Baader-Meinhof alegeau cu predilecție BMW-urile Neue Klasse ca formă de deplasare. La nevoie, se mulțumeau și cu modele Mercedes sau Audi, ba chiar și Fiat sau Alfa Romeo. De unde, deci, obsesia pentru BMW?
Factorul „cool“
Cei mai intenși ani ai grupării au fost primii de la formare, marcați de teama pe care o insuflau dar și de susținerea și aprecierea unui public destul de mare din Germania. Da, ca orice grupare radicală, RAF avea simpatizanți. Mulți. Cam 14% din populație, după statisticile autorităților. Raportat la populația Germaniei de atunci, procentul însemna cam 8,5 milioane de locuitori.
Dacă ne uităm la aproape orice popor, lucrurile la modă (nu neapărat în sensul de haine și obiceiuri) sunt de cele mai multe ori acelea apreciate, folosite sau cumpărate de tineri.
Și ghici ce: toți membrii RAF, de la mic la mare, erau fix așa: tineri. De fapt, cel mai „bătrân“ membru era Ulrike Meinhof, în vârstă de 34 de ani. Restul aveau vârste de sub 30 de ani, ba chiar existau și adolescenți în păturile joase ale grupării.
Ca o paranteză, lui Baader îi plăceau foarte mult și mașinile, deși nu avea permis de conducere. Așa că abilitățile sale de „șofer bun“ veneau exclusiv dintr-un stil de condus ultra-agresiv, pe principiul „n-am nimic de pierdut“.
Mai relevant decât atât, Andreas Baader, dar și o parte din ceilalți lideri RAF, se afișau mereu cu ochelari de soare stil Aviator, geacă de piele, pantaloni evazați. În esență, garderobă de staruri rock. Din nou, atitudine și stil care plăcea tinerilor germani pentru că… era „cool“ și la modă. Și știți ce altceva mai era la modă și „cool“ în acea perioadă? BMW-urile Neue Klasse.
Ca o altă paranteză, situația vestimentară a grupului era cel puțin ironică, pentru că în teorie, RAF milita fix împotriva acestui stil de viață burghez, capitalist și consumerist. La fel de ironic, mașina preferată a lui Andreas Baader era un Porsche. 911, mai exact.
În timp, autoritățile au început să observe că furturile implicau de cele mai multe ori modele BMW. Poliția locală avea instrucțiuni clare pentru filtre, care spuneau că grupul preferă mașini rapide, în special BMW-uri, cu plăcuțe de înmatriculare false sau furate de la alte mașini și schimbate. Orice șofer sau pasager din orice BMW era un potențial terorist, membru RAF. Indiferent de model. Scenele arătau cam așa.
Pe fondul acestor controale la sânge, cei care conduceau un BMW se considerau discriminați din cauza faptului că erau constant suspectați de legături cu RAF. Cumva de înțeles, pentru că existau inclusiv filtre la care poliția oprea doar BMW-uri. Nimic altceva.
Aceste… represalii din partea autorităților i-au făcut pe mulți șoferi (nu neapărat posesori de BMW) să apeleze la plăcuțe albe, lipite pe geamuri, pe care scria cu litere negre: „Ich gehöre nicht zur Baader-Meinhof Gruppe“. În traducere liberă: „Eu nu fac parte din grupul Baader-Meinhof“.
Bayerische Motoren Werke sau Baader-Meinhof Wagen?
Pe lângă incidentul cu Andreas Baader, care trage cu arma asupra polițistului ce tocmai îl oprise în trafic, presa are o parte din contribuție la asocierea dintre RAF și BMW. Expresia Baader-Meinhof Wagen, prescurtată BMW (sună cunoscut, nu?), era folosită de unii ziariști (inclusiv de la Der Spiegel) pentru a face referire la mașinile marca BMW folosite de teroriști.
Tot presa, mai exact televiziunea, contribuie involuntar la cimentarea nefericitei asocieri RAF-BMW, încă dinainte de escapada lui Baader, în iulie 1972. Werner Hoppe și Petra Schelm, membri RAF, aflați într-un BMW 2002 ti furat, sunt opriți de un filtru de poliție în Hamburg. Aceștia aleg să spargă barierele în tentativa de a scăpa, dar sunt încercuiți de polițiști.
Werner Hoppe este arestat după o scurtă urmărire pe jos, iar Petra Schelm moare împușcată pe o alee, în urma unui schimb de focuri cu oamenii legii. Mai important, la știrile din acea seară, telespectatorilor le sunt prezentate repetat, „în buclă“, imagini cu BMW-ul confiscat al celor doi, în timp ce este transportat pe platformă.
Un articol din United Press International sugerează, oarecum logic, că RAF alegea să fure BMW-uri Neue Klasse pentru că acestea accelerau foarte rapid, dar și pentru că ar fi fost mult mai ușor de pornit fără cheie față de alte modele.
În același timp, dimensiunile compacte și manevrabilitatea bună le făceau ușor de strecurat printre bariere, pe străduțe sau în trafic aglomerat. În fond, vorbim de atribute esențiale, de dorit de la mașina care trebuie să te scape de polițiști și armată după un jaf armat, de exemplu.
Gruparea Baader-Meinhof și-a anunțat oficial dizolvarea pe 20 aprilie 1998. 27 de ani mai târziu, undeva prin 2025, BMW va reveni cu o nouă gamă de automobile electrice. Numele acesteia va fi tot Neue Klasse. De promovare și popularizare se vor ocupa, din fericire, social media și influencerii.
