Autocritica a însoțit echipa de producție a documentarului Wild Danube pe lungimea a patru zile în timpul filmărilor din Delta Dunării. Relatarea este împărțită în trei episoade. Acesta este episodul întâi.
• Episodul 1: Wild Danube: Caleidoscopul nesfârșit al Deltei
• Episodul 2: Wild Danube: Substanță de contrast
• Episodul 3: Wild Danube: Oamenii locului
Conducem pe granița înserării. De când am intrat pe DJ222C, la Agighiol, ne îndepărtăm de soarele roșiatic care încă zăbovește la asfințit și înaintăm spre un capăt de lume, cel de la Dunavățu de Jos, unde șoseaua se sfârșește și noaptea ne așteaptă.
Ziua a fost spectaculoasă, intensă, plină. A început cu o scurtă expediție până la Capul Doloșman, faleza stâncoasă încoronată de ruinele celei mai vechi așezări din România, atestată documentar din antichitate, cetatea Orgame/Argamum. A urmat o călătorie cu o ambarcațiune rapidă care a traversat lacul Golovița de la Jurilovca până la Gura Portiței, satul de vacanță scăldat pe o parte de apele dulci ale deltei și limpezit de cealaltă parte de apa sărată a Mării Negre. Întorși la mașini, am pornit spre cetatea Enisala, de care ne-am apropiat pe un drum de pământ, profitând de abilitățile cățărătoare ale Dusterelor noastre. Am revenit pe asfalt crezând că am tras obloanele pentru azi, însă nu a durat mult până când am oprit din nou motoarele, cu privirile în zare, spre soarele care își așeza leneș razele apusului de-a lungul canalului care duce spre lacul Babadag.
Ai putea crede că ne aflăm în miezul spectacolului, dar de fapt ne mișcăm în culise. Avem șansa de a însoți pentru o scurtă perioadă echipa care lucrează la documentarul „Wild Danube”, cel mai recent proiect al realizatorului Charlie Ottley, recunoscut la noi pentru seriile „Wild Carpathia” și „Flavours of Romania”. Noul documentar se concentrează pe reprezentația mereu surprinzătoare a Deltei Dunării, acest tărâm îmbrățișat de ape care ar putea fi promovat fără rezerve drept „Amazonul Europei”.
Dintre zecile de zile de filmare programate pentru „Wild Danube” de-a lungul anului le-am nimerit probabil pe cele mai frumoase. În iarnă, când a fost lansat proiectul și au debutat filmările, vremea a fost aspră și rece pe aici, cu viscol pe șosea și sloiuri de gheață pe lac. Pentru începutul verii, prognozele meteo înghesuie norii pe cer și ne amenință cu ploi înverșunate, dar acum, în aceste trei zile în care ne alăturăm echipei formate din Charlie, Oana Mihai și Andrei Smeu, atmosfera rămâne calmă, soarele e prietenos.
Singurii dușmani pe care îi avem în vizor sunt țânțarii. Agitați de mersul nostru prin vegetația sălbatică de la Capul Doloșman și întărâtați de lipsa noastră de reacție în timpul interviurilor de la Gura Portiței, ne-au ciuruit fără milă, ignorând cu obrăznicie efectele pretins benefice ale soluțiilor repelente cu care ne-am pomădat toată ziua. Dar a venit momentul dulce al revanșei: sunetul ritmic, ca de ploaie, care se aude de la volan, este produs în realitate de impactul fatal pe care pliciul-mașină îl produce la trecerea prin roiurile de țânțari rătăcite în dreptul șoselei. Răzbunător și plin de mâncărimi, piciorul drept apasă și mai abitir accelerația.
Drumuri de făcut la pas
Pe cât de diverse și surprinzătoare sunt traseele pe apă prin Delta Dunării, pe atât de spectaculoase sunt drumurile care te conduc către ea. Panglici de asfalt se desfășoară într-un peisaj care se schimbă cu fiecare privire, se întind ca trasate cu rigla peste dealuri și câmpii, se contorsionează neașteptat în păduri montane apărute de niciunde sau prin sate încâlcite. Când te apropii de Nalbant, de pildă, ai impresia pentru o clipă că șoseaua trece cumva pe sub satul așezat într-o văiugă, pentru că o vezi izvorând din nou în linie dreaptă pe după acoperișurile caselor, doar ca să descoperi că în trei viraje drumul ocolește clădirile și revine apoi în matca lui.
Decorurile se modifică neîncetat. Trunchiurile masive și albe ale turbinelor eoliene se profilează la orizont, în timp ce brațele înverzite ale copacilor marchează curgerea drumului, unindu-și crengile într-un tunel viu sau susținând semețe cerul ca într-o catedrală înaltă până la nori. În prag de vară, câmpurile prind culoare după voie: sunt aurii în ton cu rapița, se îmbracă în verdele crud al grâului tânăr sau se îmbujorează cu maci sfioși și delicați.
Dar șoferul ar face bine să nu se lase furat de peisaj. Bucățile de drum netede ca în palmă lasă loc ici și colo unor secțiuni care plâng după atenție și o mână de asfalt proaspăt. Șoseaua calmă care valsează peste dealuri se crispează uneori într-un viraj strâns, chiar la baza unei pante pronunțate, punând la încercare nu doar frânele și direcția, ci și motorul care trebuie să își recupereze suflul cât mai repede.
Astfel se face că drumurile care dau târcoale deltei devin scena unui test comparativ involuntar între Dusterul alb condus de Charlie Ottley și cel albastru care încearcă să îl ajungă din urmă.
Charlie este fără îndoială în avantaj. Nu doar că a parcurs aceste trasee de câteva ori până acum pentru „Wild Danube”, dar a fost în zonă și pentru celelalte documentare realizate de el în România. În plus, de mai bine de zece ani a ales să conducă Dacia Duster pentru expedițiile făcute în toate regiunile țării, drept urmare este bine familiarizat cu mașina, cu limitele ei, cu ce poate și cât poate duce.
Configurația robustă a Dusterului alb reflectă pe deplin regimul de utilizare impus de călătoriile lui Charlie prin țară: tracțiune integrală și motorul diesel cu 115 CP. Prin comparație, Dusterul albastru pare mai delicat la prima vedere. Este seria limitată Blueline TCe ECO-G 100, cu tracțiune față și alimentare mixtă benzină/GPL. Tricilindrul său poate că are 15 cai mai puțin, dar reușește să țină pasul cu fratele pe motorină, singurul său factor penalizator fiind puntea rigidă pe spate, care nu reproduce comportamentul mai evoluat oferit de suspensiile independente ale versiunii 4×4.
De fapt, cele două mașini își asumă roluri diferite. În timp ce dieselul rămâne cărăușul de încredere, dispus să se aventureze pe orice potecă grație tracțiunii integrale, Dusterul cu instalație GPL se remarcă drept o mașină confortabilă la drum lung, capabilă să acopere fără probleme peste 1.000 de kilometri între plinuri, din care peste 300 km pot fi parcurși doar cu GPL. Pentru exemplarul de față, datele de consum benzină/GPL nu au fost estimate de calculatorul de bord, dar se pare că această funcție foarte utilă va fi activată cât de curând pe modelele Dacia, după ce a fost implementată pe gama Renault. În schimb, Dusterul lui Charlie l-a pârât că nu a resetat calculatorul de bord de aproape 7.000 km, timp în care a înregistrat un consum mediu de motorină de 7,2 litri/100 km, cu o viteză medie de 50,5 km/h.
Totuși, indiferent de profilul lor distinct, ambele mașini au străbătut cu dezinvoltură porțiunea desfundată de drum care ajunge la poalele cetății Orgame/Argamum, demonstrând încă o dată abilitățile Dusterului în teren accidentat, mulțumită gărzii la sol generoase și suspensiilor suficient de permisive.
Călătorie cu miză
Ritmul alert al mașinilor nu reproduce vreo întrecere între șoferi, ci trădează o cursă contra timpului. Programul de filmări pentru „Wild Danube” este extrem de aglomerat, astfel încât să rămână vreme pentru editare și producție, întrucât intenția lui Charlie este să prezinte documentarul de Ziua Națională a României, pe 1 decembrie.
Cei familiarizați cu realizările de până acum ale lui Charlie Ottley nu vor fi surprinși de ambiția noului film. Temele de discuție și tonul conversației păstrează aceeași abordare onestă cu care Charlie a pornit în prima aventură prin România, acum mai bine de 10 ani. Entuziasmul sincer față de bogățiile naturale și resursele umane și culturale ale țării este temperat de îngrijorarea iscată de nepăsarea cu care sunt tratate anumite aspecte la nivel individual și administrativ. Poate că singurul lucru care s-a schimbat între timp este legat de intensitatea sentimentelor, în condițiile în care Oana i-a devenit parteneră de viață, iar această viață împreună este trăită în casa tradițională pe care Charlie a cumpărat-o la Șirnea, în județul Brașov.
Delta Dunării adaugă la toate acestea un strat suplimentar de nuanțe și detalii care se hrănesc din însăși natura mereu schimbătoare a acestui spațiu, unde cel mai tânăr teritoriu al țării conviețuiește cu cei mai vechi munți din România. Mai mult decât în alte zone geografice, punerea în acord a nevoii de echilibru a ecosistemului cu principiile unei conviețuiri sustenabile dintre om și natură solicită soluții care nu au cum să vină dintr-un singur loc, dintr-o sursă unică. Dialogul permanent este esențial. Tocmai de aceea, documentarul realizat de Charlie aduce laolaltă oameni și entități, specialiști și activiști, de la Asociația de Management al Destinației Turistice Delta Dunării până la reprezentanții comunității de cercetare, de la asociații de pescari până la antreprenori în turism. Este un efort ușor de ignorat din exterior și facil de criticat de pe margine, dar care și-a găsit susținători în partenerii acestui proiect pus în mișcare de Dacia Duster, mașina oficială a documentarului „Wild Danube”. Este o aventură care merită urmărită îndeaproape în următoarele episoade ale expediției noastre în Delta Dunării alături de Charlie Ottley și echipa sa.
