La începutul anilor ’20, doi tineri din Tillamook, Oregon, SUA văd un porc evadat dintr-o fermă din zonă și îl fugăresc cu mașinile lor până îl prind. Misiunea, încheiată cu succes, a fost atât de distractivă încât de aici până la a transforma asta într-un concurs nu a fost decât un pas. Asta spune povestea oficială.

Dar recuperarea unui porc folosind o mașină nu este chiar genul de eveniment care să intre automat în cronicile vremii, așa că povestea are mai multe… scenarii. Un al doilea scenariu ar fi că un bun samaritean, văzând un porc scăpat de la o fermă, l-a fugărit cu mașina sa, l-a prins și l-a returnat proprietarului. Iar cursa-eveniment care a precedat este un omagiu al acestui gest de bunăvoință. Al treilea scenariu este că însuși fermierul cu porcul rebel s-a urcat în mașină și l-a prins și l-a adus înapoi în țarc, iar aventura i-a dat ideea de a face un concurs din asta.

Chestia este că, indiferent cui i-a venit ideea asta trăznită, rezultatul ei s-a materializat într-o cursă nebună cu porci și mașini (de-acum) clasice, care se ține și în zilele noastre, la aproape 100 de ani de la debut. Prima ediție s-a consumat în 1925, la târgul anual din Tillamook. Regulile erau simple: iei la subraț porcul din cutie, pornești mașina (la manivelă), sari în mașină și plimbi porcul un tur de oval, apoi oprești, schimbi porcul cu altul, pornești mașina la manivelă, mai faci un tur. Cursa constă în trei tururi, cu două pit-stopuri și schimbare de godac. Cu excepția perioadei 1942-1945 – când americanii și restul mapamondului au avut alte preocupări – și a anului 2020, concursul s-a ținut, negreșit, an de an.

Ești stresat până în momentul în care auzi pocnitura de pistol. Apoi ești: „Haida!”. Și ai doar un lucru în minte: „N-o da în bară! Ia porcul, poartă-l cu grijă, dă-l un tur de circuit, ia alt porc, dă-l și pe ăsta un tur, apoi mai fă-o o dată și gata, ai terminat.”

Parry Hurliman, vicepreședinte al Asociației Pig ‘N Ford

S-au schimbat câteva chestii în aceste nouă decenii. Spre exemplu, mașinile s-au debarasat de orice bucățică inutilă. A rămas, practic, șasiul și motorul. Ai 22 de cai-putere la dispoziție, așa că vrei să profiți cât mai bine de ei. Pe lângă motor și șasiu, mașinile au și o băncuță pe care să stea șoferul și porcul. Mă rog, porcul nu prea mai stă pe băncuță, că e mic acum: godacii au cam 15 kilograme. La începuturi erau cu mult mai dolofani, aveau în jur de 40 de kilograme bucata. Erau porci atât de bine crescuți încât participanții îi târau până la mașină, mai degrabă. Nu ar fi greșit dacă am presupune că la începuturi sentimentele porcilor din Pig ‘N Ford nu erau chiar o grijă a participanților, însă și asta s-a schimbat cu timpul.

Tot timpul le reamintim participanților, în fiecare zi: „Ai grijă de porcul ăla!”

Parry Hurliman, vicepreședinte al Asociației Pig ‘N Ford

În mod inevitabil, asociațiile care țin de drepturile animalelor au făcut o țintă vie din Pig ‘N Ford, însă existența sa ne oferă în mod tacit un răspuns privind succesul demersurilor de a opri competiția. The pig in Ford must go on!

Te întrebi, probabil, dacă există totuși accidente. Reprezentanții cursei, vorbind în numele porcului, spun că nu au fost incidente majore. Concurenții bipezi sunt mai predispuși accidentării: picioare luxate, mâini rupte sau entorse. Să pornești la manivelă o mașină vine cu riscurile sale. Așa cum spune americanul, practice makes perfect (în traducere adaptată: „prin exercițiu atingi perfecțiunea), așa că fiecare concurent și-a dezvoltat, cu timpul, tehnicile sale. Spre exemplu, Marty Walker înghiontește ambii godaci din cutie înainte să aleagă unul, și îl înhață pe cel care nu s-a speriat.

Apoi mai este și modul în care manipulezi copilotul porcin. Îl ții cu fața-n sus sau cu fața-n jos? Dacă-l iei la subraț cu fața-n sus, s-ar putea să ai accidente. „Obișnuiesc să facă des caca, așa că-ți va lăsa și ție pe banchetă. Sunt hrăniți destul de bine”, a explicat John Haertel, concurent în Pig ‘N Ford, într-un articol pentru Wall Street Journal.

Lumea Pig ‘N Ford este mică și foarte etanșă. Doar 10 mașini sunt înscrise la start, unele dintre ele fiind aceleași exemplare care au alergat cu porcii încă de la începuturi. Au fost pasate din generație în generație. Iar ca să te înscrii, trebuie să ai mașină eligibilă, și trebuie să fii acceptat de 50% Pe lângă debarasarea de masă inutilă, mașinile au primit a patra pedală, pentru ca șoferilor să le fie mai ușor să conducă ținând un porc la subsuoară: cea de accelerație. Un Model T original are trei pedale. De la stânga la dreapta, acestea sunt shimbătorul de viteze, marșarierul și frâna. În dreapta acesteia a apărut pedala de accelerație. La modelul original, aceasta este un levier pe tunelul de direcție.

Alfel, mașina trebuie să respecte specificațiile originale. Asta mai ales după Marea Controversă a Arborelui cu Came, din 2010. Atunci, mașina câștigătorului a fost contestată de ceilalți participanți – o acțiune pe care o poți intenta dacă plătești 100 de dolari, conform regulamentului cursei – și inspectată; s-a descoperit că axul cu came era neconform cu originalul, oferind mașinii un plus de putere. Mașina a fost descalificată, iar trofeul nu a fost gravat. În 2010, nimeni nu a câștigat.

Dar practic vorbind, nimeni nu câștigă nimic. Nu există premii în bani sau produse pentru câștigători; doar un trofeu simbolic, care vine, desigur, cu dreptul deținătorului său de a se lăuda cu el.

Se pare că asta e suficient pentru a ține în viață spiritul acestei competiții. Și este cât se poate de viu chiar: organizatorii competiției au modificat regulamentul de-a lungul timpului, pentru ca acest concurs să fie corect pentru toată lumea. Au eliminat, spre exemplu, contactul între mașini, o practică uzuală în trecut. Apoi au avut grijă ca participanții să nu se încurce reciproc în mod deliberat – parcându-și mașinile aiurea – în timpul schimbării porcului.

Marty Walker, de exemplu, nu s-a dezumflat atunci când a aflat, în 2010, că este descalificat din cauza mașinii neconforme. A explicat că nici măcar nu știa de modificarea asta, care probabil că a survenit în urma unei segmentări anterioare. Și a revenit în următoarea ediție, pe care a câștigat-o. Apoi a câștigat-o și pe următoarea. Și pe următoarea. Pe scurt: Walker este echivalentul lui Hamilton în istoria Pig ‘N Ford, cu 11 victorii la activ. A preluat ștafeta de la tatăl său, care a concurat timp de 30 de ani; Marty face și el asta de aproape 40 de ani. Iar fiul său Dillon îi calcă pe urme.

Multe s-au schimbat în cei 100 de ani de competiție, însă – din fericire sau, după caz, din păcate – Pig N’ Ford nu și-a alterat misiunea inițială: cea de a binedispune.