Putem spune, ca scurtă călătorie contextuală, că Volkswagen se afla într-un zenit al existenței sale ca producător de mașini la începutul anilor 2000. Ascensiunea se datora în mare parte măsurilor de consolidare și optimizare la nivel de Grup, adoptate la începutul anilor ’90. Iar roadele erau gata de a fi culese.

Rapoarte interne transformate în comunicate de presă vorbesc despre o creștere cu 30% a productivității în fabrici, palpabile inclusiv prin timpi mai reduși de asamblare: un Polo era acum pus cap la cap în 15 ore (în loc de 24), în timp ce un Passat petrecea în medie 22 de ore până la stadiul de produs finit (în scădere de la 31).

De marile achiziții din 1998 (Bentley, Lamborghini și Bugatti) aproape că e inutil să mai amintim. Merită însă o mențiune anul 1999, în care Volkswagen devine primul producător european care produce 100 de milioane de vehicule. La acel moment, compania avea sub umbrelă 42 de fabrici și peste 50 de modele în gamă.

Că tot veni vorba: Golf 4 era lansat în 1997, la fel și Passat B5 (urmat de un facelift în 2001), iar ambele modele vindeau pe rupte. Touareg-ul era foarte aproape de debut (2002), ba chiar compania își permitea să cocheteze cu tot felul de concepte extravagante.

Un exemplu ar fi W12 Coupe (numit și Nardo) sau W12 Roadster din 1997, dar ne putem referi la fel de ușor și la modele de serie, apropo de Passat B5: în 2001 apărea varianta cu motor W8 de 4 litri (W-ul nu e o greșeală de ortografie), oferită odată cu versiunea cu facelift.

Tot în 2001, marele vis al lui Ferdinand Piëch (sau cel puțin unul dintre cele mai toride) prindea contur și esență: Volkswagen Phaeton, primul model de lux cu siglă Volkswagen, era gata pentru producția în serie.

Mai era nevoie de (încă) o uzină. Volkswagen a ridicat-o chiar în centrul orașului Dresda, iar construcția a fost numită simplu și cuprinzător Gläserne Manufaktur. Fabrica transparentă sau fabrica din sticlă.

 Vitrina burgheză a transparenței

În această uzină vom asambla vârfurile de gamă ale mărcii Volkswagen, modele ce vor face parte din segmentul de lux. Aici vom vedea și experimenta tehnologia de ultimă oră îmbinată cu măiestria din spatele asamblării unui automobil.

Fragment din discursul lui Ferdinand Piëch, în momentul începerii producției de mașini în fabrica din Dresda.

E anul 2002. Phaeton se asamblează deja de ceva vreme (începând cu decembrie 2001). Angajații fabricii mișună ca niște farmaciști, în halate și mănuși albe, prin imensul corp de sticlă fonoizolantă, inundat de lumina de afară.

Oamenii în alb trec de la o stație de asamblare la alta, în timp ce calcă pe o podea acoperită cu parchet din lemn – parte arțar canadian, parte stejar german. 24.000 de metri pătrați sunt acoperiți cu lemn, inclusiv în zona de producție efectivă. Unul din avantajele parchetului e că mașinile care plecau spre zona de testare nu lăsau urme de anvelope.

Prima cărămidă în fundația fabricii Gläserne Manufaktur a fost așezată pe 27 iulie 1999. Construcția a fost gata în mai puțin de doi ani și jumătate, iar imediat după inaugurare, s-a trecut la treabă, într-un concept nou: producție de mașini, împletită cu funcționalitatea unui centru de livrări pentru mașinile noi și farmecul unei atracții turistice.

Suprafața de sticlă, deopotrivă decorativă și protectoare, se întinde pe aproximativ 27.500 de metri pătrați. Tot complexul are 83.000 de metri pătrați și a ciuntit o parte din parcul lângă care a fost amplasat – Großer Garten. Unii locuitori ai Dresdei s-au revoltat, situația a fost una delicată și dificilă, chiar dacă de la bun început, fabrica nu avea secție de vopsitorie și prelucrare a metalului.

Parte din Gläserne Manufaktur face și așa-numitul Vehicle Tower. Îmbrăcat tot în sticlă, turnul cilindric înalt de 40 de metri conține 280 de spații de depozitare. De fapt, le putem spune locuri de parcare supraetajate, ca într-o cutie de bomboane așezată pe una din laturi, unde mașinile gata asamblate își așteaptă rândul la livrare.

Unul din scopuri a fost crearea unui plus de prestanță în jurul unui model ca Phaeton, sedanul de lux care urma să crească factorul de atracție al mărcii. Mai mult, experiența generată de noua clădire trebuia să fie ancorată în istoria bogată a unui oraș ca Dresda, fiindcă fabrica urma să fie construită într-o zonă centrală, deci nu la periferie, cum se întâmplă de obicei. Ceea ce a venit cu altă provocare: o uzină care se pune la dispoziția orașului, atât prin amplasare cât și prin funcționalitate.

Martin Henn (HENN Architects, din Berlin), arhitectul care a gândit proiectul Gläserne Manufaktur, într-un interviu din 2018.

În vremurile bune, din linia de asamblare lungă de 1,5 kilometri ieșeau 44 de exemplare Phaeton pe zi, care mai apoi plecau spre piețele din Germania, China și Coreea de Sud.

Pentru că fiecare Phaeton era pus cap la cap pe două nivele, a fost nevoie de un sistem de șine pe care șasiul putea fi coborât sau urcat în funcție de procesul prin care trebuia să treacă. 

Soluția a venit local, de la Universitatea din Dresda, care a inventat un sistem de astfel de șine echipate cu un soi de gheare metalice, care întorceau șasiurile și caroseriile pe fiecare parte, pentru un plus de ergonomie oferit muncitorilor din fabrică.

Azi, 56 de vehicule autonome de transport deservesc uzina. 2,4 de milioane de vizitatori i-au trecut pragul. Parcarea destinată lor are 36 de stații publice de încărcare pentru mașini electrice.

Peste 150.000 de vehicule au fost asamblate aici, inclusiv e-Golf (2017-2020), Phaeton (2001-2016) și Bentley Flying Spur (2005-2006 și 2013-2014). Acesta ar fi trecutul companiei. Prezentul arată altfel, iar viitorul e încă neclar, după ce în septembrie 2023, au apărut zvonuri despre o posibilă încetare a producției în Gläserne Manufaktur.

Casă pentru ID.

26 de exemplare ID.3 ies de pe linia de producție a fabricii din sticlă în fiecare zi. Inițial, norma a fost de 20, de luni până vineri. În 2022, au fost construite aici în jur de 6.500 de unități ID.3.

Există în continuare programul prin care clienții își pot ridica mașinile noi, proaspăt-livrate, direct din fabrică – și nu doar ID.3: în Dresda, Volkswagen îți poate livra o sumedenie de modele noi, inclusiv ID.4, ID.5, chiar și Touareg eHybrid.

Deși s-a vrut a fi o metaforă pentru transparență la nivel de relație producător-client, Gläserne Manufaktur a trecut prin schimbări după Dieselgate. 

Ironic, transparența, cel puțin la nivel figurativ, s-a opacizat. În tentativa de a o șlefui, Volkswagen a transformat uzina din Dresda într-un pol al electrificării, în conjuncție cu fabrici asemănătoare din Wolfsburg și Emden.

Și așa, al doilea nume al uzinei a devenit „Home of the ID.”, când vechiul a lăsat loc noului și Volkswagen a decis că aici va fi asamblat noul ID.3, unul din sanitarii care trebuie să curețe funinginea lăsată de scandalul emisiilor.

Gläserne Manufaktur a devenit și o platformă de testare a tehnologiilor noi de asamblare și digitalizare (caută „Industry 4.0” pe Google și distracție plăcută), tehnologii pe care Grupul Volkswagen le proba și adapta, înainte de a le răspândi în restul uzinelor pe care le deține. 

Un exemplu: în cazul lui e-Golf, un robot avea sarcina de a monta căptușeala interioară a plafonului, o premieră în industrie la acel moment. Procesul a fost apoi cultivat și în uzina din Zwickau, începând cu finalul lui 2019, acolo unde sunt asamblate ID.4, ID.5, Audi Q4 e-tron și Cupra Born.

Chiar dacă gloria i s-a stins în timp, Gläserne Manufaktur poate fi vizitată și admirată – fabrica rămâne în continuare un pilon important pentru Volkswagen dar și o gaură de vierme spre timpuri pe care industria auto nu le va mai întâlni vreodată. Rămâne de văzut dacă le va duce și dorul.

Un tur ghidat standard costă 9 euro de persoană și durează aproximativ 45 de minute. Există și un tur ghidat pentru copii (KID.s Tour), care îi trece pe cei mici (cu vârste între 6 și 12 ani) prin întreg procesul de producție – acesta are același preț, 9 euro de persoană și durează tot cam 45 de minute.

Dacă chiar vrei să simți plusul fabricii, poți alege experiența Hands-On Production. Adică te poți alătura muncitorilor de la cel mult 4 stații de asamblare, ca parte dintr-un grup de maxim 4 persoane. Totul durează cam două ore și jumătate, iar prețul pe grup este de 215 euro. Mai multe detalii, aici.

Tot din seria despre clădiri cu legături în industria auto, poți citi despre benzinăria lui Frank Lloyd Wright, singurul element concretizat dintr-un întreg univers rezidențial utopic imaginat de marele arhitect american.