Ce vezi în imaginea de mai sus este un tractor John Deere 9RT 570, trăgând după el o semănătoare Väderstad Tempo L 18-50, umplută cu semințe de porumb. Cifrele, în cazul semănătorii, indică numărul de rânduri (18) și distanța dintre ele (50 de centimetri). Cât despre John Deere, RT indică faptul că este șenilat, 9 este seria (generația), iar 570 este numărul de cai-putere disponibili. Probabil că deja ai uitat ce înseamnă cifrele alea, că o să te ajute în viață cât te-a ajutat până acum limba latină. Le-am uitat eu deja, și, vorba aia, eu le-am scris. Dar ce trebuie să reții de aici e că atât utilajul cât și accesoriul său sunt impresionante, prin dimensiuni, prin sunet, prin eficiență. Și prin preț.
Dacă n-ai văzut până acum memele (memeurile? Memelelele? Mă rog) cu adevăratele bogății ale fermierilor, să știi că nu e târziu. Uite, am să pun eu două dintre ele aici, cu mențiunea că există tractoare mai scumpe decât cel prezentat aici. Un 9RX (șenilat, articulat) ajunge lejer la 750.000 $. Iar cea mai nouă generație de treierători îți culege și 1 milion de dolari, dacă ești zelos și te-arunci la ce e mai nou și mai strălucitor. Și bogat.
Mesajele sunt, așa cum te-ai aștepta de la niște glume pe internet, sexiste, însă adevărul se păstrează: utilajele agricole sunt, pe cât de mari, pe atât de scumpe. Iar dacă cineva crede că fermierii au timp să se laude fetelor că tractorul lor e mai scump decât un supercar italian, probabil că se înșală. Fermierii n-au timp să stea pe internet, cel puțin nu ca să se laude, ci ca să-și facă update la tractoare. Sau să caute soluții de hacking.
Tractor cu drepturi de folosință
Exact ca în cazul mașinilor, și utilajele de la fermă au primit în ultimii zeci de ani o constantă infuzie tehnologică. Asta le face foarte, foarte inteligente. Spre exemplu, un tractor modern poate să-și facă treaba singur-singurel. Practic, e ca un Roomba, doar că în loc să aspire, plantează; sau ară, sau afânează terenul. Are un dispozitiv GPS prin care îi poți face tracking, astfel încât tu îi conturezi perimetrul, iar el are grijă nu doar să țină trasa, dar să și opereze accesoriul legat de el (plug, semănătoare, cultivator) astfel încât să acopere, în mod foarte eficient, terenul. Sistemul are o precizie de până la trei centimetri. Și nu la Roomba mă refer aici, ci la tractoare de care atârni semănători de până la peste 20 de metri lățime, sau treierători cu mase (așa se numește chestia aia din față) de 15 metri. Avansul tehnologic a dus tractorul până în punctul în care nici măcar nu ar avea nevoie de operator, așa cum John Deere (și nu e singurul) ne demonstrează în acest video de prezentare.
Mă rog, operarea autonomă are, și în cazul utilajelor agricole, provocările sale. Te-ai gândi că e mai ușor, pentru că, vorba aia, ești pe câmp, n-ai marcaje pe care mașinăria le-ar putea omite, băgându-te în parapeți. Sau sisteme de citire a mediului înconjurător care să confunde luna cu un semafor pe galben. Dar nu este mai ușor, pentru că n-ai vrea ca treierătoarea ta de jumătate de milion de euro să înceapă să-ți piardă din recoltă pentru că a dat peste grâne veștede și n-a fost cineva acolo să-i regleze pe loc setările pentru bătătoare. Nu știu dacă ce am scris este 100% corect din punct de vedere tehnic, dar știu că scenariul – care mi-a fost explicat de un fermier cu experiență – este fezabil.
Avansul tehnologic și un posibil viitor autonom (măcar pentru tractoare) sunt, în teorie, vești bune pentru fermieri, care pot spera la un viitor în care să-și opereze de pe prispă flota de mașinării agricole. Până acolo, însă, prezentul le e marcat de ofuri, cel mai nou fiind dreptul la reparații. Sau, mai precis, lipsa lui. În cazul multor fermieri, oful are și un nume: John Deere.
Când cumperi un John Deere, producătorul îți menționează că, prin achiziția unui utilaj de-al său, tu ești proprietarul de drept al mașinăriei, însă ești doar un utilizator cu drepturi de folosință a software-ului care-l face să funcționeze. Cu alte cuvinte, acolo n-ai ce căuta, că e domeniul John Deere. Asta înseamnă că, dacă unul din cei circa 120 de senzori (câți are un tractor modern) simte că ceva nu e în regulă, te poți trezi că tractorul funcționează în regim de avarie, iar ca să-i dai de cap trebuie să duci utilajul la un service specializat John Deere. Sau să chemi un tehnician John Deere la tine. În oricare dintre scenarii, asta înseamnă timp și bani pierduți.
După multe dispute pe acest subiect, fermierii au ieșit, la începutul deceniului trecut, la luptă. Au lăsat furcile și tractoarele și au pus mâinile pe telefoane, să sune avocați. Astfel, în State a pornit o mișcare de protest, „Right to Repair” (trad. „Dreptul la reparații”), ale cărei valuri au aprins beculețe de alarmă în toată industria software. La procesele „Fermieri vs. John Deere” au apărut reprezentanți Apple, de exemplu; pentru conspect, la început.
Fiecare are dreptatea sa. Fermierii spun că aceste condiții de utilizare le îngrădește nu doar drepturile de proprietate, însă le afectează munca. Aceștia au extrapolat situația, spunând că această situație afectează economia la nivel macro – utilaje ineficiente înseamnă culturi ratate – și că pune extrem de mare presiune pe umerii fermierilor. Rata de suicid în rândul acestora a crescut considerabil în ultimii ani. Sigur, dreptul la reparații nu este singurul, sau măcar principalul motiv pentru aceste rapoarte nefericite, însă nici nu ajută fermierii în aceste vremuri, în care utilajele sunt din ce în ce mai scumpe, prețurile din ce în ce mai mici, iar clima este razna.
Reprezentanții John Deere (dar și lobby-iștii Apple, Amazon, Microsoft) spun că prin accesul la software, fermierii sau service-urile independente la care ar merge aceștia ar putea altera funcționarea normală a utilajului. Spre exemplu, ar putea modifica parametrii de funcționare ai motorului, astfel încât să capete mai mulți cai-putere, chiar dacă asta înseamnă emisii mai mari decât cele promise de producător. Sau, mai rău, spun oficialii John Deere, ar putea duce la o funcționare periculoasă a utilajului, repercursiunile fiind aici tragice. Apple, Amazon și Microsoft sunt de acord cu argumentele John Deere. Și nu sunt singurii.
Dreptul la reparație, recunoscut prin lege
Această dispută dintre cei care folosesc tractoarele și cei care le fac are aproape un deceniu. Mai mult de atât: implicațiile ei au atins și alte sectoare, spre nemulțumirea producătorilor de electronice și a celor de mașini, spre exemplu.
În iunie 2021, președintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, a semnat un ordin executiv prin care cere Comisiei Federale pentru Comerț (FTC) să forțeze companiile tech să dea dreptul consumatorului de a-și repara singur produsul, sau să-i dea acestuia posibilitatea de a-și alege singur service-ul, chiar și dintre cele independente. Concret, Biden le cere marilor producători să facă disponibile tuturor manualele de reparații, sculele și componentele unui produs, dar și software-ul care face acel produs să funcționeze.
Consolidările corporatiste afectează până și abilitatea fermierilor să-și repare propriul echipament sau să folosească service-uri independente. Producătorii de echipamente puternice – precum cei de tractoare – folosesc unelte de reparații, software și sisteme de diagnosticare, toate cu drept de proprietate, pentru a preveni implicarea terților în procesul de reparație. De exemplu, când anumite tractoare detectează o defecțiune, se opresc din funcționare până când un dealer le deblochează. Asta îi forțează pe fermieri să plătească dealerilor tarife pentru reparații pe care le-ar fi putut întreprinde și ei, sau pe care un service independent le-ar fi putut întreprinde la tarife mai mici.
Citat din ordinul emis de Casa Albă
Motivația acestei reglementări are temei bun, în teorie. În primul rând, ar mai reduce din monopolul pe care marile corporații îl pun pe întregul ciclu de viață al unui produs, și care face ca atelierele de reparații (cele independente) să-și restrângă portofoliul de activitate. În plus, dacă repari un produs, câștigi nu doar drept de laudă în fața prietenilor tăi la bere, dar și puncte în plus de karma: un produs longeviv înseamnă mai puțin gunoi (reciclat, în mod ideal), ceea ce ne aduce un pic mai aproape de economia circulară – acest concept utopic conform căruia umanității i-ar fi mai bine dacă nu ar mai consuma atâta.
Între timp, toți cei implicați – pentru că acum nu mai vorbim doar de John Deere, ci de toți producătorii, că numai presele de usturoi n-au software în ziua de azi, cel puțin nu toate – avertizează că această libertate poate atrage după sine mari probleme de siguranță. Un software la care au acces atât de mulți terți este o țintă ușoară pentru toți oamenii răi. O alianță formată anul acesta, care include mari producători (de mașini și nu numai) încearcă să negocieze setul de legi care privesc dreptul la reparații.
Unele state din America de Nord au făcut asta cu multă vreme înainte de ordinul lui Biden, însă este de așteptat ca mișcarea să ia amploare în SUA și chiar în Europa. Negocierile sunt abia la început, dar indiferent de ce formă a legii adoptă fiecare stat, rezultatele acesteia vor fi resimțite de businessurile care se ocupă de reparații. Și se vor simți și în buzunarul fiecărui utilizator. Cel puțin la asta putem spera. Sigur, argumentul siguranței, invocat de marile companii, rămâne valabil. S-ar putea ca în viitor fermierii să nu mai caute hackeri, pentru că o să-i găsească hackerii pe ei.
Dar nu aș vrea să închei articolul acesta pe ton alarmist, pentru că lucrurile nu sunt chiar atât de grave. În urma unor discuții cu fermieri din România, care îngrijesc anual mii de hectare de pământ folosind aparatură John Deere, am aflat că majoritatea erorilor pe care le întâmpină au la bază probleme de cablatură (sunt erori false), pe care un electrician iscusit le poate rezolva pe loc. Tehnicienii de la ferme sunt, de cele mai multe ori, suficienți pentru repararea mașinăriilor. Nu sunt, însă, suficienți tehnicieni John Deere ca să-ți repare tractorul sau treierătoarea cât mai repede. Aceasta este o problemă general valabilă, nu vorbim doar de România.
Dreptul la reparații ar trebui să rectifice, în primă instanță această situație: prin punerea la dispoziție către terți a metodologiei și a pieselor necesare unei reparații, fermierii ar avea de ales între mai multe service-uri, iar asta ar reduce, teoretic, timpul de intervenție. Un alt beneficiu rezultat de aici este și reducerea prețurilor la utilaje.
John Deere a fost primul nume menționat în această dispută pentru că este cel mai mare producător de utilaje agricole, însă nu este singurul care folosește aceastră strategie de vânzări.