La începutul anilor ’70, un afacerist uns cu toate alifiile ia decizia de a se îndepărta de companiile pe care le-a creat și crescut. Cumpără un petic de pământ lângă lacul Trasimeno, unde construiește o fermă și plantează viță de vie. Se întoarce, astfel, la origini, în copilărie, în mediul în care a crescut, unde a învățat să repare primul tractor.

Până când Ferruccio Lamborghini putea sta în fața casei, admirând în liniște peisajul din jur, a fost nevoie de o minte ageră, de mult fler și de stofă de antreprenor. Așa cum vom vedea, Roma n-a fost construită într-o zi: extrapolând, clădirea numelui Lamborghini în lumea capitalistă n-a fost nici pe departe ușoară.

Ferruccio Lamborghini s-a născut în Renazzo, provincia Ferrara, în 28 aprilie 1916. Zodia: taur – pentru cei curioși în legătură cu unul din motivele pentru care sigla Lamborghini este un taur. Cel mai mare dintre cei cinci băieți ai unei familii care cultiva struguri, a crescut printre utilaje agricole. Dintre acestea, cel mai mult l-au fascinat tractoarele, pe care le-a „învățat” privindu-și tatăl în atelierul de reparații.

După școala primară, face ucenicie în atelierul unui fierar local, deși tatăl său ar fi vrut ca Ferruccio să preia ferma familiei. Dar Ferruccio iubea motoarele și mașinile. Primul loc de muncă îi este oferit într-un atelier din Bologna, unde armata își aducea anumite vehicule pentru mentenanță. Aici își cizelează, într-o primă fază, talentul și afinitatea pentru mecanică.

Nici în armată nu scapă de mașinării.

În 1939, Al Doilea Război Mondial bate la ușă. Ferruccio e detașat în Marea Egee, pe insula Rhodos, într-o unitate responsabilă cu întreținerea și repararea tuturor vehiculelor militare de pe insulă. Ferruccio se remarcă rapid prin priceperea de care dă dovadă în tainele motoarelor și devine șef de atelier. Mai mult, comandantul unității îi încredințează mașina personală pentru reparații, atât de multă încredere insuflau celor din jur abilitățile sale de mecanic.

Ce e mai puțin știut: Ferruccio a fost, vreme de un an, prizonier de război pe insulă, după ce aceasta a fost cucerită de britanici. Timp în care, ați ghicit, a continuat să repare diverse vehicule – doar că pentru altă tabără, forțat.

La finalul războiului, Ferruccio Lamborghini se întoarce în Italia cu o iubită, Clelia Monti, pe care o și ia de soție, dar și cu o viziune clară: să profite de oportunitățile aduse de pacea care tocmai începea, în propria lui țară.

Prima oprire: tractoarele.

Lamborghini Trattori

Era mult loc pentru dezvoltare în Italia anilor de după Al Doilea Război Mondial, una din țările puternic afectate de conflict. Dacă până atunci producția la nivel național se concentrase pe susținerea efortului militar, acum economia putea renaște, iar Ferruccio a identificat rapid lipsa de utilaje agricole.

Însă n-a pornit la drum de unul singur: împreună cu alți trei investitori, pune bazele companiei Lamborghini Carassiti Monti Guzzaloca. Un an mai târziu, de aici se va desprinde ceea ce urma să se numească Lamborghini Trattori.

În 1948 apare primul tractor născocit de Ferruccio Lamborghini. Mai exact, în 3 februarie, data prezentării oficiale. Nume: Carioca. Există multe contraziceri pe internet legate de câte tractoare Carioca a construit Lamborghini. Cert e că din tot ce spun sursele, numărul lor nu a fost foarte mare, dar a fost suficient pentru a ajunge la fermierii din împrejurimi, încântați în primul rând de prețul accesibil al micului tractor.

Carioca a fost un exemplu de ingeniozitate pură din partea lui Ferruccio, fiindcă printre piesele care, puse cap la cap, formau un astfel de tractor, se numărau motoare și diferențiale de tancuri. Tancuri cumpărate de Lamborghini și dezmembrate, spre a fi refolosite în producția de tractoare.

Dacă e să vorbim despre primul tractor Lamborghini produs în serie, acela s-a numit L 33. De fapt, singura „piesă” care nu era de proveniență Lamborghini era motorul, o unitate Morris de 3,5 litri cu șase cilindri în linie. De fapt, pentru L 33, Ferruccio a cumpărat în avans 1.000 de motoare Morris, cu ajutor financiar de la tatăl său, care împrumutase bani de la bancă, cu ipotecă pe ferma familiei.

Și de aici încolo, afacerea cu tractoare prosperă. În plin apex, Lamborghini Trattori producea între 25 și 30 de tractoare pe zi, iar numărul de angajați se apropia de 400. Încurajat de succes, Lamborghini înființează și o companie care producea și vindea sisteme de încălzire și răcire – Lamborghini Bruciatori Condizionatori.

Din nou, averea lui Ferruccio crește, ceea ce îi oferă posibilitatea de a cumpăra și experimenta cele mai speciale automobile ale vremii: de la Mercedes-Benz 300 SL la Jaguar E-Type, de la Maserati 3500 GT la Ferrari.

Am deținut unele dintre cele mai faimoase GT-uri [de la grand tourer] din lume și în fiecare dintre aceste mașinării magnifice am găsit defecte. Unele se încălzeau prea tare, altele erau incomode sau insuficient de rapide, altele aveau imperfecțiuni în finisare. Am decis să produc un GT fără cusur… o mașină perfectă.

Ferruccio Lamborghini

Episodul Mille Miglia

Până să ajungem la clinciul dintre Enzo Ferrari și Ferruccio Lamborghini, o întrebare: o mai țineți minte pe Clelia, cea care-i devine soție lui Ferruccio după război? Ei bine, cei doi au folosit la nuntă un Fiat Topolino, mașină pe care Ferruccio nu doar a păstrat-o, dar a și modificat-o de unul singur într-un garaj din Pieve di Cento.

Rezultatul s-a numit Fiat Topolino Lamborghini (unii îi spun Fiat Barchetta Sport Lamborghini), o mașină de curse cu caroserie în stil barchetta, al cărui motor a primit o cilindree mărită (de la 567 de centimetri cubi la 650 de centimetri cubi) și două carburatoare.

Cu modificările aduse de Ferruccio, micul Topolino – sau ce mai rămăsese din versiunea de fabrică – putea atinge 130-140 de kilometri la oră. Ceea ce a fost un dezavantaj în mai 1948, când Ferruccio concurează în Mille Miglia, unde copilot i-a fost bunul prieten Gianluca Baglioni.

După aproximativ 600 de mile (aproape o mie de kilometri), Lamborghini pierde controlul mașinii și se mai oprește într-un bar (unele surse spun că ar fi fost de fapt o cafenea) de pe marginea drumului, după ce trece în prealabil prin perete. Acesta devine momentul în care Ferruccio se îndepărtează de lumea sportului cu motor, ba chiar pe seama acestui incident este pus dezinteresul arătat de Lamborghini față de cursele de mașini, mai târziu, după înființarea Automobili Lamborghini. 

Lamborghini versus Ferrari

Spuneam mai devreme că Lamborghini, de-acum om de afaceri în toată regula, își permite să cumpere și să conducă tot mai multe mașini de lux ale vremii. Printre care și modele Ferrari, mai exact 250 GT (inclusiv un 250 GT SWB Berlinetta, desenat de Scaglietti). Am stabilit deja, mai sus, că Ferruccio era o fire foarte pretențioasă, perfecționistă. În același timp, nu era un novice într-ale mașinilor din vârful lanțului trofic la vremea respectivă.

Ghimpele său cu Ferrari a pornit de la un ambreiaj, sau cel puțin aceasta este varianta cea mai acceptată a poveștii. Frustrat de drumurile dese în Maranello, unde deseori era ținut ore bune până mecanicii rezolvau problema, Ferruccio cere să vorbească direct cu Enzo Ferrari pentru a-i expune mai clar situația.

Când, într-un final, după multe insistențe, este primit în audiență, Ferruccio își spune oful, ba mai mult, oferă propriile-i soluții pentru un ambreiaj mai trainic. Din păcate (sau din fericire), interlocutorul său se numea Enzo Ferrari, deci nu-i de mirare că Ferruccio a fost expediat scurt de il Commendatore și trimis să-și vadă de tractoarele lui.

A fost momentul care a scos la iveală taurul. La propriu și la figurat: insultat dureros de Ferrari, Lamborghini pleacă val-vârtej din Maranello, iar anecdotele spun că ideea de a-și construi singur o mașină care să-i fie pe plac i-a venit pe drumul până înapoi acasă. Patru luni mai târziu, apare primul Lamborghini.

350 GTV

Stai, Lamborghini, la începutul anilor ’60, a construit o mașină în patru luni? Da, sună cam tras de păr, dar cum ar spune cei ce cred în zodii, astrele s-au aliniat pentru Ferruccio. Și destul de ironic, soluția a venit din curtea lui Enzo Ferrari, după așa-numita Revoltă de la Palat.

Pe scurt: un grup de opt angajați, nemulțumiți de implicarea Laurei Ferrari în bunul mers al companiei, părăsesc nava – unele surse spun că de bunăvoie, altele menționează că au fost, de fapt, concediați de Enzo. Printre aceștia se numărau Girolamo Gardini (șef de vânzări), Giotto Bizzarrini (șef al diviziei de automobile sport), Carlo Chiti (inginer-șef) și Romolo Tavoni (directorul sportiv al Scuderiei Ferrari).

Plecați de la Ferrari, Chiti, Gardini și Bizzarrini își fondează propria companie, ATS, de la Automobili Turismo e Sport. Bizzarrini nu stă mult la ATS și ajunge, în 1963, să lucreze pentru Lamborghini. Ferruccio avea nevoie de un motor pentru prima sa mașină, 350 GTV, iar acesta a venit de la Giotto Bizzarrini.

De menționat aici e că 350 GTV, prezentat în 1963, a fost un unicat. De aici s-a tras primul model de serie Lamborghini, 350 GT, unde 350 venea de la cilindreea motorului V12 dezvoltat de Bizzarrini – 3,5 litri.

De caroseria lui 350 GTV s-a ocupat Giorgio Prevedi, sub îndrumarea lui Franco Scaglione. Dar lucrurile n-au mers șnur. Când unicatul 350 GTV a fost prezentat oficial la Salonul Auto de la Torino, motorul nu exista sub capotă.

Se spune că Bizzarrini n-a putut termina la timp motorul fiindcă prima versiune de motor a fost refuzată de de Ferruccio. Motorul urca foarte mult în ture și era foarte zgomotos, ca motoarele pe care le cerea Ferrari. Ferruccio avea nevoie însă de mai multă rafinare pentru mașina sa perfectă.

Drept urmare, motorul n-a fost gata la timp și pentru a nu întârzia lansarea, s-a optat pentru umplerea compartimentului motor cu cărămizi. Motivul? În lipsa greutății motorului care ar fi trebuit să apese pe puntea față, prototipul 350 GTV era vizibil lăsat pe spate. Cărămizile au restabilit echilibrul.

Ulterior, a fost lansat și 350 GT, primul Lamborghini de serie, cu îmbunătățiri aduse de inginerii Giampaolo Dallara și Paolo Stanzani – inclusiv pe partea de „îmblânzire” a motorului, după indicațiile lui Ferruccio.

În procesul de dezvoltare a fost implicat și pilotul de teste Bob Wallace. Trei ani mai târziu, cei trei aveau să colaboreze pentru un model cu motor amplasat central, a cărui caroserie va fi desenată de marele Marcello Gandini.

Acel model s-a numit Miura. Primul supercar.

Foto principală: Lamborghini