2016, Ford Fiesta ST200. N-am să uit experința cu pocket rocketul al cărui 1,6 litri turbo rezona atât de mult cu modul în care vedeam lumea atunci: un pic mai zbuciumată.

Între timp, Fiesta a crescut cu încă o generație. Ultima.

Iar Ford a ales să dea lumii vestea într-un mod emoționant: un scurt clip video la finalul căruia, recunosc, mi-am șters ochii umeziți.

Și totuși, cum s-a transformat un mic hatchback gândit să atragă o Europă afectată de criza energetică a anilor ’70 într-un model atât de popular?

Proiectul Bobcat

La finalul anilor ’60, Ford încă nu avea în plan să dezvolte modele din clasa mică. Pur și simplu, reprezentanții mărcii nu-și imaginau că publicul poate cumpăra mașini cu spațiu interior redus și cu motoare de cilindree mică. Asta până la Prima criză a petrolului din 1973.

Odată cu ea, obiceiurile de cumpărare s-au transformat rapid, iar Ford căuta o metodă prin care să se impună în Europa. Ford Escort și Cortina nu erau nici pe departe modele cu care să convingi europenii în acea perioadă, motiv pentru care, reprezentanții grupului american au gândit o soluție nouă, una care să mai încetinească avântul luat de Renault 5 și Fiat 127.

Proiectul s-a numit Bobcat, iar pentru realizarea lui, americanii au apelat la diviziile din Europa. Motivul? Departamentele din SUA nu aveau know how-ul necesar. Singura aventură în segmentul mașinilor subcompacte s-a numit Pinto, însă nimeni nu și-a pus problema importării acestuia în Europa.

Astfel, diviziile Ford prezente în Germania și Marea Britanie au colaborat cu studioul Ghia din Torino pentru finalizarea și implementarea proiectului Bobcat. Numele modelului de serie încă nu fusese ales. Sigur, Bobcat ar fi fost potrivit, doar că Ford vindea deja în SUA un model cu această denumire: Mercury Bobcat – adică fix un Pinto ceva mai aranjat. La acea vreme, brandul Mercury fusese gândit pentru a umple golul – în materie de calitate – între Ford și Lincoln.

Și cum Ford doar ce semnase actele pentru o nouă fabrică în Valencia, Spania, Henry Ford II a decis ca noul model de clasă mică să se numească Fiesta.

Mk1

Prima generație Fiesta a fost lansată în 1976. Atuurile sale în fața concurenților? Masa totală mică (700 de kilograme) și un portbagaj ceva mai încăpător. În rest, Fiesta călca pe urmele trasate de Renault 5, Fiat 127 și, nou-venitul Volkswagen Polo: motoare cu cilindree mică, un consum de carburant bun și un preț de achiziție redus. Fix ce recomandau specialiștii în acea perioadă de criză.

Pe fișa tehnică, Ford a trecut două motoare. Unul de un litru cu 45 de cai-putere și unul de 1,1 litri cu 53 de cai-putere. Indiferent de alegerea făcută, transmisia era una manuală cu patru trepte.

Prețul mic de achiziție și costurile reduse de utilizare au transformat Fiesta într-unul dintre preferatele europenilor. Sigur, Ford a comercializat modelul și pe piața din SUA, însă într-o configurație ușor diferită: motor de 1,6 litri și un pachet mai bun de opționale (inclusiv aer condiționat). Totuși, americanii n-au surâs la vederea lui Fiesta, motiv pentru care, alături de Pinto, a fost pus pe lista disponibilizărilor. În locul lor a fost adus Escort.

În tot acest timp în care Ford a căutat o soluție economică și pentru piața din SUA, în Europa, Fiesta devenea din ce în ce mai celebră. Prima bornă importantă o atinge în doar 3 ani de la prezentare: un milion de unități comercializate la nivel global.

Și totuși, Fiesta avea nevoie să mențină treaz interesul publicului, iar Ford a găsit soluția: o variantă ceva mai sportivă. Prima încercare s-a numit 1300 S (varianta care din 1980 își va schimba numele în Supersport). Cu un motor de 1,3 litri cu 66 de cai-putere, micuțul hatchback cu trei portiere devenea o alternativă pentru cei care își doreau un pic mai multă adrenalină.

Dar adevărata transformare a lui Fiesta s-a numit XR2. Cu un ADN conceput pe baza exemplarelor Fiesta de Grupă 2 pilotate de Ari Vatanen și Roger Clark, XR2 deschidea apetitul europenilor pentru segmentul Hot Hatch.

La baza lui Fiesta XR2 era un motor de 1,6 litri cu 86 de cai-putere – același propulsor folosit pe versiunea americană a Fiestei – alăturat unui tren de rulare mai rigid. Era primul Fiesta care trecea de bariera celor 100 de mile pe oră. Ca pachetul să fie complet, designerii au ales faruri rotunde, un kit de caroserie cu elemente sport și jante din aliaj cu design diferit. Fix același tratament pe care îl vedem și astăzi pe versiunile de performanță derivate din modele, să le zicem, civile.

Un facelift cât o generație

În 1983, Ford începe producția lui Fiesta Mk2. Teoretic, o generație nouă. Practic, un facelift consistent aplicat primei generații.

Fiesta Mk2 folosea platforma lui Mk1, însă lungimea a crescut. Totodată, spațiul de sub capotă s-a mărit. Motivul? Inginerii aveau nevoie de mai mult loc pentru noua transmisie cu cinci trepte. Gama de motorizări a fost și ea extinsă: pentru prima dată, Fiesta putea fi comandată cu un propulsor diesel de 1,6 litri. Din pachetul celei de-a doua generații n-au lipsit modificările estetice: o parte frontală ușor restilizată, materiale mai bune la interior și chiar și două versiuni pentru planșa de bord – în funcție de nivelul de echipare pe care îl comandai.

Ca lucrurile să fie din nou complete, în 1984, Ford vine cu un update și pentru Hot Hatch-ul XR2: motorul de 1,6 litri oferea aproape 100 de cai-putere, iar suspensia și sistemul de frânare au fost îmbunătățite.

În ciuda afluxului de modele în segmentul mic, Fiesta a continuat să-și mențină cota bună de piață, iar până la ieșirea din producție a lui Mk2, Ford livrase peste 4,5 milioane de unități.

Prima dată cu cinci uși

A treia generație Fiesta a fost lansată în 1989. Platformă cu ampatament mai lung, dimensiuni exterioare mai mari și un design complet modificat comparativ cu Fiesta Mk2.

Erau multe de asimilat pentru publicul european de atunci. Și totuși, Fiesta mai avea un atu: variantă cu cinci uși, în premieră pentru modelul mărcii americane. Iar lucrul ăsta reprezenta un punct în plus din partea clienților care își doreau o mașină mică, dar ceva mai practică.

Materialele de la interior au fost și ele îmbunătățite, iar anumite elemente au fost împrumutate de la Escort. Nu în ultimul rând, Fiesta Mk3 putea fi comandată cu parbriz încălzit, un element demn de modelele din segmentele superioare.

Și partea de dinamică a fost îmbunătățită: Ford a ales ca Fiesta Mk3 să fie echipată cu punte spate semi-independentă, iar sistemul de frânare avea, în premieră pentru clasa mică, ABS.

În materie de motoare, Fiesta oferea în continuarea versiuni cu un litru și 1,1 litri. De asemenea, Ford anticipează intrarea în vigoare a noilor norme de poluare din 1996 și lansează pe Mk3 un motor nou de 1,4 litri întocmai după regulile viitoare ale europenilor. Gama este completată de XR2i și, un an mai târziu, de RS Turbo.

Ce era Fiesta RS Turbo? Un pocket rocket cu motor de 1,6 litri dopat cu o turbină Garret pentru un total de peste 130 de cai-putere. Peste asta, Ford a adăugat o suspensie mai rigidă, bare antiruliu sănătoase și frâne mai eficiente. Cât de repede mergea Fiesta RS Turbo? puțin sub 8 secunde pentru sprintul 0-100 km/h, o performanță demnă de apelativul Hot Hatch.

Și totuși, americanii au fost nevoiți să întrerupă producția lui RS Turbo. Motivul? Normele de poluare, bineînțeles. Locul lăsat liber a fost ocupat rapid de versiunea RS 1800, doar că motorul de 1,8 litri aspirat natural nu era la fel de zvăpăiat precum cel turbo.

Puma intră pe fir

A patra generație Fiesta a fost lansată în 1995, însă Ford a continuat să vândă versiunea Mk3 până în 1997. Au fost două generații comercializate în paralel.

Deși avea la bază arhitectura predecesorului, Mk4 miza pe o mulțime de noutăți: suspensie mai bună, o caroserie ceva mai rigidă și o linie nouă de motoare din familia Zetec (1,25, 1,4 și 1,6 litri). Standard, modelul era echipat cu două airbag-uri, iar interiorul fusese și el remodelat.

Marea pierdere? Varianta de performanță. Pentru a compensa acest lucru, Ford lansează coupé-ul Puma, un nume care astăzi semnează, într-o oarecare măsură, motivul pentru care Fiesta este retras din gamă. Ajung și acolo.

Fiesta de secol 21

A cincea generație Fiesta a fost prezentată oficial în cadrul Salonului Auto de la Frankfurt din 2001. La fel ca până atunci, Ford a ales să aducă îmbunătățiri la nivelul comportamentului dinamic și în dreptul echipamentelor oferite. Fiesta putea fi comandată cu Bluetooth, MP3, faruri automate și oglinzi rabatabile electric. Dar poate cea mai importantă modificare a fost înlocuirea motorului diesel de 1,8 litri – un adevărat dinozaur – cu o gamă nouă de unități pe motorină de 1,4 și 1,6 litri, dezvoltate în colaborare cu Peugeot și Citroën.

Vestea cea mare a fost revenirea versiunii de performanță. De această dată s-a numit ST, iar sub capotă se afla un 2,0 litri cu 150 de cai-putere.

În vremuri de criză

Apariția crizei din 2007-2008 a readus sectorul modelelor de segment B în fața publicului. Era momentul ca Ford să facă un pas important. Și l-a făcut odată cu lansarea celei de-a șasea generații Fiesta. Mai mare, mai bine echipată și cu un comportament dinamic mai bun. Plusuri pe toată coloana pentru hatchbackul de segment B.

Lansat sub noua strategie One Ford, Fiesta devine unul dintre primele modele Ford care urma să fie comercializat la nivel global în configurații similare. Practic, un Fiesta pentru Europa urma să fie foarte asemănător cu un Fiesta pentru piața din Asia.

O versiune restilizată apare în 2013, iar cea mai importantă noutate introdusă atunci s-a numit “un litru EcoBoost”. Da, fix propulsorul care avea să câștige mulți ani la rând titlul de Motorul Anului atât la categoria sa (sub un litru), cât și în clasamentul general.

Fiesta ST n-a fost uitată, iar drept răsplată, la finalul carierei lui Mk6, Ford a lansat o ediție specială ST200. Cea despre care ți-am zis la început.

Șapte. Punct.

A șaptea generație Fiesta s-a lansat în urmă cu aproape 6 ani. Sigur, este posibil s-o găsești pe internet chiar cu indicativul Mk9, însă nu-i o greșeală. În 1999 și în 2012, Ford a aplicat două facelifturi consistente generațiilor de atunci (Mk4, respectiv Mk6). Unii le consideră ca fiind generații noi, alții, doar simple reîmprospătări. De aici și decalajul în numerotare.

Cea mai recentă generație Fiesta a trecut de curând și printr-un binemeritat facelift, însă industria auto s-a schimbat major și într-un ritm rapid. SUV-urile au pus stăpânire pe segmentele B și C, iar toți constructorii au simțit piața și au investit. Unii au plusat atât de mult încât au în gamă chiar și 3 SUV-uri de segment B.

În condițiile date, hatchbackurile subcompacte au fost uitate. Lumea le vede, unii le apreciază, dar de cumpărat, cumpără SUV-uri. Iar în acest context, Ford a luat decizia ca din 2023 să oprească producția lui Fiesta. Vinovat e și succesul obținut de Puma, SUV-ul produs la Craiova, care anul trecut s-a aflat pe prima treaptă în topul celor mai vândute automobile Ford în Europa.

În cei peste 45 de ani de la debut, Fiesta a fost vândut în peste 22 de milioane de unități la nivel global. În locul hatchbackului de segment B vor veni electricele. Ce se va întâmpla cu denumirea Fiesta? Nu știu, dar n-ar fi rău ca Ford să repete istoria din anii ’70 și să calce pe urmele pașilor făcuți de Renault. Că mai avem puțin de așteptat până la debutul lui Renault 5 electric, și-ar fi păcat să nu avem și o Fiesta cu baterii care să-i țină piept.