La începutul anilor 1900, femeile din întreaga lume aveau mult mai puține drepturi decât bărbații, iar lipsa dreptului la vot era unul dintre cele mai puțin importante.
De exemplu, abia în primii ani de după 1900 femeile din regiuni precum Imperiul German, Spania sau Japonia au primit dreptul de a se înscrie la cursurile unei universități, simultan cu drepturile femeilor din Imperiul Otoman de a munci ca medici, avocate sau chelnerițe.
Este și perioada în care femeile au început treptat să aspire la meserii într-un domeniu complet nou inclusiv pentru bărbați: producția de automobile. Și, la fel ca și în cazul unor meserii mult mai banale, femeile au fost privite inițial cu reticență.
Primul Război Mondial a fost un conflict armat care, prin ororile sale, a definit harta politică a lumii și care, prin natura deznodământului său, a avut o contribuție importantă la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Primul Război Mondial a avut însă și o parte bună: a ajutat femeile din întreaga lume să obțină o serie de drepturi fundamentale pe care astăzi le considerăm firești. Iar povestea unei femei pe nume Dorothée Pullinger este unul dintre cele mai bune exemple în acest sens.
Mașinile la începutul secolului XX
Cine a fost Dorothée Pullinger
Născută în Franța în 1894, Dorothée Pullinger s-a mutat împreună cu familia în Marea Britanie, iar tatăl ei, Thomas Pullinger, a obținut un post de manager la Arrol-Johnston, un constructor auto care a rămas în istorie pentru că a produs primul automobil din Marea Britanie.
Pe la vârsta de 16 ani, Dorothée Pullinger petrecea tot mai mult timp alături de tatăl ei în atelierul Arrol-Johnston. A început să deseneze vehicule, iar tatăl ei i-a trasat sarcina de a transforma unitățile de măsură metrice ale motoarelor de avion produse de partenerii germani ai constructorului în unități imperiale (folosite și în prezent în Marea Britanie).
Ceea ce a început ca o joacă de adolescentă s-a transformat rapid într-o pasiune care a determinat-o, în 1914, să depună o cerere pentru înscrierea în cadrul Instituției Inginerilor de Automobile. Răspunsul primit a fost unul tipic pentru societatea europeană din acea perioadă și s-a legat strict de semnificația semantică a cuvintelor:
Cuvântul persoană înseamnă bărbat, nu femeie.
Oportunitatea oferită de Primul Război Mondial
Primul Război Mondial a schimbat însă radical percepția societăților europene despre femei. Cei mai mulți bărbați apți de muncă au fost trimiși pe front, astfel că domenii economice esențiale au rămas fără muncitori, de la producătorii de armament până la industria agricolă și producătorii de alimente. Inevitabil, din lipsă de opțiuni, locul bărbaților pe terenurile agricole și în uzine a fost luat de femei. De exemplu, în Germania, ponderea femeilor în numărul de angajați ai producătorului de armament Krupp a crescut de la 0% în 1914 la 30% în 1917. În Marea Britanie, numărul femeilor care munceau în industria de armament a crescut de la 3,3 milioane în 1914 la 4,7 milioane în 1917.
Printre cele din urmă s-a numărat și Dorothée Pullinger, care s-a angajat la producătorul de muniție Heavy Engineering Workshop din Cumbria, o regiune aflată la granița dintre Anglia și Scoția. În scurt timp, datorită inițiativei de care a dat dovadă, a devenit lidera celor 7.000 de femei care produceau bombe pentru aviația britanică și a înființat un program de ucenicie pentru ca noile angajate să se adapteze cât mai ușor la noul lor rol. A înființat și o cantină și a reușit cu succes să le facă pe angajate să uite de ororile războiului prin fondarea propriei echipe de fotbal a uzinei. Asta pentru cei care cred că “avantaje” precum existența unei mese de ping-pong au apărut abia recent printre facilitățile oferite de angajatori.
Inevitabil, implicarea activă a femeilor în muncile care în urmă cu numai câțiva ani erau adresate exclusiv bărbaților a schimbat percepția asupra abilitaților acestora. După război, Dorothée Pullinger a depus încă o dată, în 1919, cererea pentru înscrierea în Instituția Inginerilor de Automobile. De data aceasta, răspunsul instituției a fost unul pozitiv, iar Dorothée Pullinger a devenit astfel prima femeie primită în cadrul organizației.
Departe de necesitatea de a produce bombe, ea s-a întors ulterior la prima dragoste: automobilul. Constructorul Arrol-Johnston deținea acum o subsidiară pe nume Galloway Motors cu sediul în satul scoțian Tongland care în timpul războiului a produs componente pentru avioanele de luptă.
Cu ajutorul decisiv al tatălui ei, Dorothée a devenit manager la Galloway Motors și a reconvertit uzina la producția de automobile. În plus, a angajat doar femei pe lanțul de producție și a replicat modelul de succes implementat în timpul războiului. În primul rând, a înființat un colegiu de inginerie la care cursurile durau doar 3 ani, comparativ cu durata obișnuită de 5 ani, întrucât “femeile învață mai repede decât bărbații”. În al doilea rând, pe acoperișul uzinei au fost construite două terenuri de tenis pentru angajate.
Ce însemna să fii șoferiță în anii ’20?
Pe baza cunoștințelor acumulate în colegiu, noile angajate au ajuns pe linia de producție a Galloway Motors. Iar strategia lui Dorothée a fost ca Galloway Motors să producă un automobil de mici dimensiuni, cu un preț cât mai accesibil, ca urmare a faptului că veniturile populației erau la un nivel foarte scăzut din cauza efectelor economice ale războiului recent încheiat.
Și a mai fost ceva: Dorothée a vrut ca automobilul să fie produs în special pentru femei. Simt că ai ridicat ușor din sprâncene și probabil că prima întrebare care îți trece prin minte este dacă există într-adevăr diferențe între un automobil pentru bărbați și unul pentru femei. Ei bine, la vremea respectivă, într-o perioadă în care femeile abia începeau să obțină drepturi pe baza eforturilor depuse în război, societatea considera că mașinile sunt conduse doar de bărbați. Prin urmare, erau dezvoltate în ideea că șoferul este un bărbat.
Nina Baker, inginer și membru în Scottish Engineering Hall of Fame, explică faptul că această abordare făcea ca mașinile să nu fie deloc practice pentru femei din cauza diferențelor de înălțime față de bărbați.
O femeie din acea perioadă avea o înălțime tipică de până în 1,6 metri. Dacă stăteai într-o mașină abia puteai să vezi sau să atingi ceva. Pe vremea aia, levierul pentru schimbarea treptei de viteze și levierul pentru frână erau poziționate sub planșa de bord. Să urci într-o mașină în rochie lungă era pur și simplu o pacoste.
Nina Baker, inginer și membru în Scottish Engineering Hall of Fame
Afirmațiile sale sunt confirmate de statistici. Potrivit datelor publicate de Our World în Data, femeile născute în preajma anului 1900 au ajuns pe parcursul vieții la o înălțime medie de 1,5 – 1,6 metri, în timp ce bărbații născuți în aceeași perioadă au ajuns la o înălțime medie cuprinsă între 1,6 și 1,7 metri.
O diferență de 10 centimetri făcea femeilor viața grea la volan, în special datorită poziției de conducere: întrucât erau mai scunde, iar scaunul nu era ajustabil pe înălțime, femeile nu puteau vedea bine drumul din cauza volanului.
Dorothée Pullinger a încercat să aducă o inovație în acest domeniu. A pornit la lucru cu un șasiu de automobil Arrol-Johnston 10/20 CV echipat cu un motor cu 4 cilindri de 1,5 litri și 10 cai putere, iar designul a fost influențat de cel al modelului Fiat 501. A rezultat un model cunoscut sub numele Galloway 10/20, unul mai ușor și mai mic decât numeroase alte modele prezente pe piață, care a fost lansat în 1921.
Principalele diferențe comparativ cu un automobil “pentru bărbați” au fost poziția mai înaltă a scaunului, un volan cu dimensiuni mai reduse și poziționarea mai jos a planșei de bord, elemente care au permis o vizibilitate mult mai bună asupra drumului. În plus, frâna de mână a fost poziționată lângă scaun pentru acces mai facil, numărul de butoane de pe volan a fost redus și au fost integrate spații de depozitare. În plus, Galloway 10/20 a fost unul dintre primele automobile cu oglindă laterală, dispozitiv care tocmai fusese inventat în 1921 de americanul Elmer Berger.
Citește cum a apărut oglinda laterală pe mașini
Galloway 10/20 nu avea nicio inovație tehnică majoră, nimic care să schimbe industria auto, nimic care să fie transformat într-un patent. A fost un automobil gândit cu tehnologia existentă la vremea respectivă, dar care să se potrivească femeilor.
Nina Baker, inginer și membru în Scottish Engineering Hall of Fame
Contextul economic nu a fost însă deloc favorabil pentru dezvoltarea Galloway Motors. Anii ‘20 au fost marcați de numeroase probleme economice, iar compania-mamă Arrol-Johnston a decis să închidă uzina de la Tongland în 1923. Producția automobilului Galloway 10/20 a fost mutată la Heathhall, iar în 1925 Galloway a produs un al doilea model echipat cu un motor de 12 cai putere: Galloway 12. În funcție de opțiuni, prețul de vânzare al acestui model era cuprins între 360 și 395 de lire sterline, mai mare decât cel propus de o serie de mărci concurente precum Morris sau Austin.
Concurența puternică și situația economică dificilă au condus la închiderea mărcii Galloway în 1928, cu puțin timp înainte de izbucnirea Marii Crize Economice din 1929-1932, una dintre cele mai dificile perioade economice din istorie și catalizator pentru ascensiunea lui Adolf Hitler la putere și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În total, Galloway Motors a produs circa 4.000 de automobile pe parcursul istoriei, dintre care, în prezent, mai există doar aproximativ 15. Cele mai multe dintre ele sunt în Australia, însă există o veste bună dacă ți-ar plăcea să vezi un astfel de exemplar. Unul dintre ele este expus la Muzeul Riverside din Glasgow, care include și o expoziție specială dedicată vieții și carierei lui Dorothée Pullinger, iar altul este disponibil la Myreton Motor Museum din apropiere de orașul scoțian Edinburgh.
După renunțarea la industria auto, Dorothée Pullinger s-a asociat cu tatăl ei pentru a dezvolta de la zero White Service Laundry, o rețea de spălătorii cu aburi în Londra care a înregistrat un mare succes comercial. În timpului celui de-al Doilea Război Mondial s-a implicat în deciziile Ministerului Producției legate de producția de echipamente militare, iar după încheierea conflictului s-a mutat în Guernsey, o insulă situată în Canalul Mânecii între Marea Britanie și Franța, acolo unde a fondat Normandy Laundries, o altă rețea de spălătorii. A trăit acolo până în 1986, când a încetat din viață la vârsta de 92 de ani.
Dorothée Pullinger a realizat la un moment dat că ceea ce a făcut în tinerețe a ajutat femeile să devine independente. O mașină pentru femei produsă de femei. Asta demonstrează că femeile sunt la fel de capabile ca și bărbații în multe domenii.
Lewis Martin, unul dintre copiii lui Dorothée Pullinger.