Un arhitect, un activist de mediu și o trupă pop și-au dat întâlnire în Elveția. Nu, nu e un banc, ci fix așa a început mișcarea electrică din Norvegia.

Norvegienii iubesc electricele – și faptul că au niște beneficii/scutiri financiare importante dacă le cumpără. Fraza anterioară e susținută de volumul vânzărilor: spre exemplu, anul trecut, 82,4% dintre mașinile noi înmatriculate în Norvegia au fost electrice. Dar nu te gândi că norvegienii au iubit mereu mașinile cu baterii sau și-au dat seama peste noapte că ele reprezintă viitorul mobilității. Din contră. Au fost nevoie de mulți ani până ca autoritățile, pe de o parte, și publicul, pe de altă parte, să lucreze împreună și să realizeze acest switch. Pentru că transformarea din piața norvegiană a venit ca un răspuns al publicului vizavi de facilitățile pe care statul le-a introdus treptat.

Schimbarea n-a fost ușoară, dar autoritățile din Norvegia speră ca anul viitor să-și atingă ținta anunțată în 2016: toate mașinile noi vândute în țara nordică în 2025 să fie electrice (cu baterii sau alimentate cu hidrogen).

Și-acum să revin la oamenii care au făcut posibil acești pași.

Întâlnirea de la Tour de Sol

Termenul sustenabil e din ce în ce mai prezent în viețile noastre. Toate marile companii încep să-l folosească des ca să sublinieze importanța acțiunilor pe care le fac pentru protejarea și conservarea mediului înconjurător. Ei bine, termenul a primit o definiție clară și o direcție în anii ’80, el fiind popularizat de discursurile doamnei Gro Harlem Brundtland (prima femeie prim-ministru din Norvegia) și de raportul Our Common Future (publicat în 1987). Gro Harlem Brundtland fusese aleasă în fruntea Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare, o sub-organizație a ONU al cărui scop consta în dezvoltarea unor acțiuni sustenabile comune.

Doar că discursurile erau văzute cu alți ochi de Harlad Nils Røstvik, arhitectul (la vremea aceea; actual profesor) pe care l-am amintit în primul paragraf.

Călătorea prin lume și vorbea despre lucruri care țin de protejarea mediului și spunea că trebuie să fim o națiune atentă la mediu. Asta era retorica – în timp ce Norvegia extrăgea petrol!

Harlad Nils Røstvik, într-un interviu acordat The Guardian.

Iar omul a vrut să dea peste nas politicienilor și să arate adevăratele lucruri din spatele discursurilor.

Tot în aceeași perioadă, Frederic Hauge devine cofondator al Bellona (1986), un ONG care activa în sectorul protecției mediului. Grupul devenise celebru în Norvegia după o investigație referitoare la gropile cu deșeuri toxice.

Iar în acest duo (Harlad Nils Røstvik – Frederic Hauge) apar Morten Harket și Magne Furuholmen, doi dintre fondatorii trupei pop norvegiene A-ha (deveniseră celebri datorită piesei Take on me).

Cei patru au interese comune în ceea ce privește protejarea mediului, iar la ediția din 1989 a Tour de Sol – o competiție desfășurată în Elveția cu mașini alimentate exclusiv cu energie solară – decid să cumpere o mașină electrică. Se numea Larel Wil 202 și era, de fapt, un Fiat Panda transformat într-o electrică.

Amenzi transformate în campanii de conștientizare

Nu s-au identificat niciodată ca rebeli, deși acțiunile lor pot fi puse pe aceeași treaptă. Odată ajuns în Norvegia, Fiatul Panda – singura electrică din țară de la acea vreme – a devenit unealta unei campanii de conștientizare. Țintele erau cei care administrau țara. L-au parcat pe oriunde n-aveai voie s-o faci, au refuzat să plătească taxele de autostradă și-l conduceau pe benzile dedicate transportului în comun.

Întotdeauna erau câte doi – pentru că asta era capacitatea maximă după ce în locul banchetei spate au fost puse bateriile care asigurau o autonomie de 30 – 60 de kilometri. N-au plătit niciodată amenzile, iar mașina era ridicată. Pentru recuperarea daunelor, autoritățile scoteau mașina la licitație și întotdeauna era răscumpărată de unul de-ai lor. Și tot așa. În același interviu acordat pentru The Guardian, Røstvik spune că treaba asta s-a întâmplat de vreo 14 ori. Acțiunile lor au devenit folclor.

Iar când ai alături două staruri pop ale căror clipuri rulează pe MTV, e clar că lumea reacționează într-un fel sau altul.

Fără vouchere, dar taxe mult mai mici

Asociația norvegiană pentru vehicule electrice (cel mai mare club al proprietarilor de electrice; 120.000 de membri) a venit și cu o listă a beneficiilor pe care proprietarii de electrice le-au avut (și pe unele dintre ele încă le mai au) de-a lungul anilor.

Taxele pentru cumpărarea unei mașini noi în Norvegia erau mari. Foarte mari. Politicienii, forțați de grupurile care militau pentru protejarea mediului (inclusiv de cei patru), au relaxat taxele pentru electrice. Nu uitați, erau anii ’90, deci nu prea aveai ce alege din showroom-uri. Dar cum Røstvik și Hauge au găsit una, nu era exclus ca și alții să găsească electrice experimentale sau modele produse pe alte continente pe care să le aducă pe drumurile din Norvegia.

Prin urmare, la începutul anilor ’90, autoritățile norvegiene au decis să nu mai taxeze importul și achiziția electricelor. Decizia a fost păstrată până în 2022, iar din 2023, există o taxă pe masă aplicată și electricelor (dar nu identică cu cea pentru mașinile cu motoare cu ardere internă).

Din 1996, Norvegia decide să elimine taxa de drum pentru electrice. Din 2021 s-a trecut la taxarea parțială, iar din 2022, la taxarea 100%.

Din 1997, electricele sunt scutite de la plata taxelor de trecere. Decizia e parțial valabilă și astăzi (electricele plătesc maximum 70% din taxa aplicată mașinilor cu motoare termice).

Parcarea gratuită în zonele coordonate de administrațiile locale a fost introdusă în 1999. Și astăzi există parcări din Norvegia în care electricele au tratament preferențial.

Începând cu 2001, TVA-ul pentru electrice a fost scos. Astăzi, plata TVA-ului se aplică mașinilor cu baterii sau pe hidrogen care costă mai mult de 42.500 de euro (taxa se aplică doar diferenței dintre prețul final și limita impusă de stat).

Din 2005, mașinile electrice au putut circula în Norvegia pe liniile destinate transportului în comun. Au urmat apoi niște reguli referitoare la numărul pasagerilor în funcție de oră (cel puțin două persoane în mașină în timpul perioadelor cu trafic intens), dar și o serie de reglementări impuse de autoritățile fiecărui municipiu.

Între 2009 și 2017, transportul cu feribotul a fost gratuit, iar în ultimii ani decizia s-a modificat. Astăzi, proprietarii de electrice achită 70% din prețul biletului.

Ce vezi diferit în toată ingineria asta gândită de autoritățile norvegiene pe baza propunerilor venite din partea grupurilor care militează pentru protecția mediului și nu numai? Nu s-au propus niciodată bonusuri de mii de euro pentru achiziția de electrice. Fără vouchere. În schimb, s-au tăiat din taxele mari pe care le-ar fi plătit dacă ar fi ales o mașină cu motor termic. Totodată, cu timpul, regulile aduse în favoarea electricelor s-au modificat, așa cum e și normal. Nu poți ține artificial o piață la nesfârșit, mai ales că lucrurile pe care le-ai vrut s-au îndreptat pe direcția călăuzită până atunci de bonificațiile oferite. Iar toată transformarea din piața auto norvegiană se datorează, în special, celor patru: Harlad Nils Røstvik, Frederic Hauge, Morten Harket și Magne Furuholmen.

Foto principală: Getty Images