Sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial a găsit lumea în ipostaze complet diferite. Pe de o parte, jumătatea de vest a Europei începea un amplu program de reconstrucție a infrastructurii și industriei prin intermediul Planului Marshall implementat de Statele Unite în 1948, iar jumătatea de est a Europei cădea sub influența nefastă a Uniunii Sovietice, de care urma să scape abia spre finalul secolului.
Între timp, locuitorii din Statele Unite începeau să se bucure din nou de viață. Feriți de confruntări armate directe sau bombardamente aeriene pe propriul teritoriu, americanii își luau treptat viața de la capăt după ce treceau peste șocul pierderilor umane suferite pe teatrele globale de război și peste sindromurile de stres post-traumatic resimțite puternic de soldații reveniți acasă.
Acesta este contextul în care americanii începeau din nou să viseze. Dar până la discursul puternic al lui John F. Kennedy din 1962 potrivit căruia “alegem să mergem pe Lună nu pentru că este ușor, ci pentru că este greu”, americanii dădeau frâu liber imaginației inclusiv sub forma unor concepte de autovehicule cu un design inedit. Aproape imposibil de pus în practică, dar cu avantajul că stârneau imaginația oamenilor.
Este și unul dintre motivele pentru care General Motors, care în timpul războiului își dedicase întreaga producție armatei americane, a inventat un întreg salon auto cu concepte inedite care ulterior a devenit cunoscut sub numele Motorama.
Ce a fost Motorama?
General Motors este un constructor american fondat în 1908 pe care îl poți compara cu Grupul Volkswagen al zilelor noastre: are o gamă variată de branduri auto dedicate unor segmente diferite de public.
La finalul celui de-al doilea Război Mondial, probabil că cea mai reprezentativă marcă auto a constructorului era Cadillac, un brand dedicat vehiculelor de lux. Tot în cadrul GM găseai însă și Buick, o marcă premium poziționată imediat sub Cadillac în termeni de prețuri. Între timp, marca Oldsmobile, dispărută în 2004, era dedicată clienților cu venituri medii, iar Pontiac (marca închisă în 2010) și Chevrolet erau brandurile de la baza piramidei de mărci GM.
Cu o astfel de gamă de modele, dedicate practic tuturor categoriilor de clienți, este simplu de înțeles că General Motors și-a permis să organizeze propriul Salon Auto. Nu o dată, nu de două ori, ci de nouă ori în perioada 1949-1961. Pe parcursul anilor, Motorama s-a transformat dintr-un salon auto găzduit la Hotelul Waldorf Astoria din New York ca o extensie a Salonului Auto de la New York într-un eveniment cu adevărat național, care a ajuns inclusiv în Los Angeles, San Francisco, Miami sau Boston, iar în 1961 a ajuns chiar și în Europa, la Basel (Elveția).
General Motors estimează că, pe parcursul celor 12 ani de existență, Motorama a avut peste 10 milioane de vizitatori. Iată o selecție (pur subiectivă) a celor mai interesante concepte prezentate de-a lungul anilor la saloanele auto Motorama.
LeSabre (1951)
LeSabre este considerat unul dintre cele mai importante concepte ale anilor ‘50 și este creația lui Harley Earl, șeful departamentului de artă al General Motors. Acesta și-a imaginat un concept care împrumuta elemente de design de la avioanele cu reacție, care deveniseră foarte populare la finalul anilor ‘40 datorită performanțelor impresionante. Iar principala sursă de inspirație a fost avionul cu reacție F-86 Sabre, de unde și numele conceptului.
Printre elementele de design pe care LeSabre le-a împrumutat de la avioanele cu reacție s-au numărat partea frontală și aripile duble din partea din spate în formă de coadă de rechin, care urmau să devină o obișnuință în designul mașinilor în a doua jumătate a anilor ‘50 datorită faptului că ofereau mai multă stabilitate în timpul mersului. De asemenea, caroseria era realizată din panouri de magneziu și oțel.
LeSabre nu a ajuns niciodată în versiune de producție, iar unicul exemplar a fost folosit ca mașină personală de însuși Harley Earl, care a acumulat la bord circa 45.000 de mile, echivalentul a aproximativ 72.000 de kilometri. În prezent, LeSabre face parte din colecția General Motors Heritage și este prezentat ocazional la diverse evenimente.
În anii ‘60, General Motors a produs modelul Buick LeSabre, care nu are însă nicio legătură cu conceptul dezvoltat în 1951.
Chevrolet Corvette (1953)
Unul dintre modelele legendare prezentate la Motorama a fost Chevrolet Corvette în 1953. A fost imaginat de același Harley Earl ca reacție la numărul tot mai mare de mașini sport disponibile în SUA de la mărci europene precum Alfa Romeo, Jaguar sau MG, iar inițial a fost dezvoltat sub numele de cod Project Opel, după numele brandului european aflat la vremea respectivă în portofoliul GM.
De la bun-inceput, intenția a fost clară: Corvette a fost prezentat la Motorama în stadiu de pre-producție pentru a stârni atracția clienților și a genera comenzi pentru o versiune de serie care a început să fie produsă în vara acelui an.
Versiunea de serie avea o caroserie de fibră de sticlă, exterior alb și interior roșu, însă motorul de 150 de cai putere era prea puțin impresionant pentru segmentul mașinilor sport. În plus, prețul de vânzare de 3.500 de dolari a fost prea mare, în contextul în care Earl își planificase inițial un preț final de 2.000 de dolari.
Inevitabil, vânzările au fost modeste, în ciuda eforturilor de marketing al celor de la General Motors, iar succesul avea să apară abia după sosirea inginerului Zora Arkus-Duntov în 1955.
Corvette se comercializează și în prezent și a ajuns între timp la cea de-a opta generație.
Buick Wildcat II (1954)
Indiferent dacă te gândești la o pisică sălbatică sau la conceptul Wildcat EV prezentat de Buick în 2022 când auzi termenul Wildcat, îți spun simplu că nu ai dreptate. În anii ‘50, sub îndrumarea aceluiași Harley Earl, Buick a dezvoltat trei concepte sub numele Wildcat, în 1953, 1954 și 1955.
Al doilea dintre ele s-a numit Wildcat II, a adus numeroase schimbări comparativ cu varianta inițială și a inclus atât elemente retro, cum ar fi aripile față inspirate din anii ‘30, cât și inovații moderne, astfel că a fost promovat drept “aventura americană în designul de mâine”. Sub capotă se regăsește un motor V8 care genera 220 de cai putere.
Spre deosebire de numeroase alte concepte, Wildcat II a fost gândit inclusiv pentru a fi utilizat, în ideea în care Harlow Curtis, șeful General Motors din acea perioadă, ar fi decis că vrea să folosească conceptul pe post de mașină personală.
Buick Wildcat II s-a numărat printre conceptele prezentate la Motorama în 1954:
Oldsmobile Golden Rocket (1956)
Conceput special pentru a fi prezentat la ediția din 1956 a salonului auto Motorama, Oldsmobile Golden Rocket a luat practic forma unei rachete pe roți, cu o caroserie realizată preponderent din fibră de sticlă vopsită într-o nuanță de bronz metalic.
La interior, conceptul avea o tapițerie din piele în nuanțe de albastru și auriu, iar una dintre inovațiile introduse a fost un buton pe volan care permitea un acces mai ușor în mașină.
De asemenea, portierele se deschideau în plan vertical, o soluție care începea deja să fie adoptată la vremea respectivă inclusiv pe modele de serie. De altfel, un astfel de sistem este disponibil și pe cea mai scumpă mașină din lume: un Mercedes-Benz 300 SLR Uhlenhaut Coupé din 1955 vândut la licitație în acest an pentru 135 de milioane de euro.
Cât despre performanțe, Golden Rocket avea un motor V8 de 5,3 litri cu 275 de cai putere și transmisie automată, însă alte informații despre componentele interne nu sunt disponibile.
Partea cea mai interesantă a poveștii acestui concept este că publicul american nu a fost cu adevărat impresionat la prezentarea acestuia la Motorama în 1956. În schimb, a fost avut parte de o primire mult mai călduroasă la Salonul Auto de la Paris din 1957.
Pontiac Club Le Mer (1956)
Un concept pe care General Motors nu și-a propus niciodată să-l introducă în versiune de serie a fost Pontiac Club de Mer. Dezvoltat sub forma unui roadster cu un design simplu cu caroserie din oțel, Club de Mer evoca prin nume un club de distracții de la malul mării.
Cu o gardă la sol coborâtă și un design non-conformist, Club Le Mer a integrat și câte un parbriz separat pentru șofer și pasagerul din dreapta, o tehnică implementată în următorii ani pe versiunile de serie ale lui Corvette.
Sub capotă, Club Le Mer avea un motor Strato Streak de 4,7 litri cu 300 de cai putere care avea să devină și cel mai puternic motor oferit de General Motors în 1955 pe modele cunoscute precum Bonneville, Grand Prix sau GTO.
Cadillac Cyclone (1959)
Cadillac Cyclone a fost printre ultimele concepte desenate de Harley Earl. La fel ca în cazul primelor concepte pentru Motorama, și Cyclone s-a inspirat preponderent din domeniul spațial, însă vehiculul include și câteva noutăți majore pentru vremea respectivă.
De exemplu, cele două conuri negre din partea frontală a lui Cyclone sunt, de fapt, niște senzori de proximitate care aveau rolul de a avertiza șoferul printr-un sunet și o lumină dacă o mașină sau un pieton se apropie de vehicul. Un astfel de sistem este banal pe mașinile din prezent, însă la vremea respectivă reprezenta o inovație.
De asemenea, cockpitul închis, desprins parcă din unele filme SF cu farfurii zburătoare, este îmbrăcat într-o membrană de argint vaporizat pentru a proteja pasagerii de razele ultraviolete. Printr-o apăsare de buron, cockpitul dispare în spatele mașinii printr-un sistem automatizat. Dacă prefera să-l închidă, atunci șoferul avea la dispoziție un sistem audio prin care putea comunica cu persoanele din exterior.
Cyclone utiliza un motor V8 de 6,4 litri capabil să genereze până la 350 de cai putere, iar cutia de viteze manuală avea trei trepte.
General Motors Firebird I, II, III și IV
Special pentru Motorama, Harley Earl a condus și echipa de designeri care s-a ocupat de dezvoltarea unor concepte Firebird sub sigla GM. Aceste concepte nu trebuie confundate cu Pontiac Firebird, un model produs între 1967-2002 care nu are însă nicio legătură cu conceptele pentru Motorama.
Produs inițial în 1953 sub numele Firebird XP-21 și redenumit ulterior în Firebird I, primul concept Firebird este cel mai bun exemplu de avion cu reacție pe roți, ca urmare a designului foarte apropiat de vehiculele aeriene. Caroseria este realizată din fibră de sticlă, iar în cockpitul închis există un singur loc, în timp ce ampatamentul ajungea la 2,54 metri.
Inovația era însă reprezentată de sistemul de propulsie, întrucât Firebird a devenit primul vehicul cu motor cu turbină de gaz. Unitatea de propulsie genera aproximativ 370 de cai putere, iar gazele evacuate aveau o temperatură de aproape 700 de grade Celsius.
Firebird II a sosit în 1956 într-o versiune mai lată, cu spațiu pentru patru persoane și o caroserie realizată integral de titan, în timp ce motorul cu turbina de gaz genera 200 de cai putere. Una dintre inovații a fost introducerea unor discuri de frână pentru toate cele patru roți. Americanii au introdus și un sistem regenerativ pentru reducerea temperaturii de operare a mootorului.
Pentru Firebird III din 1959, General Motors a revenit la caroseria din fibră de sticlă și a redus numărul de locuri la două, însă a inclus pentru prima oară sistem cruise-control și aer condiționat. Ulterior a existat și un Firebird IV, însă acesta a fost produs în 1964, într-o perioadă în care General Motors renunțase deja la tradiționalul Motorama.
Harley Earl, omul din spatele conceptelor
În cele mai multe cazuri, designerul din spatele acestor concepte a fost Harley Earl. Născut în 1893, americanul și-a petrecut al doilea Război Mondial în cadrul unui program de cercetare și dezvoltare pentru tehnici de camuflaj, pentru ca ulterior să preia departamentul de design al General Motors.
Înainte să dezvolte conceptele pentru Motorama, Earl și-a pus amprenta asupra conceptului Buick Y-Job. Este unul dintre primii care a folosit noțiunea de “vehicul concept” drept strategie de marketing pentru viitoarele modele de serie care împrumutau diverse elemente de design de la concepte. În plus, este printre primii designeri care a încercat să nu introducă schimbări estetice majore de la un an la altul, iar una dintre consecințele acestei strategii a fost că mașinile GM aveau cele mai mari valori la revânzare dintre mărcile americane ale vremii.
Mai multe detalii despre modul în care a dezvoltat Harley Earl conceptele prezente la Motorama sunt disponibile în cartea “The Cars of Harley Earl” scrisă de David Temple, care include și numeroase fotografii din acea perioadă.
