În anii ’60, designerii companiilor auto din America păreau că zburdă nestingheriți, cu hârtii și creioane în mâini, gata să deseneze zilnic mașini și mai atrăgătoare. Din punctul meu de vedere, acea perioadă a fost, fără doar și poate, era în care designerii și-au permis orice. Sau aproape orice.
Din dorința de a atrage un public tânăr, constructorii au ales o soluție simplă: motoare mari puse pe coupé-uri și împachetate doar cu strictul necesar. Nimic în plus care să altereze puterea pură a unui V8 big-block.
Pe scurt, Muscle Car.
De la contrabandiști la Rocket 88
Linia mobilă de asamblare și tehnicile de producție în masă introduse de Henry Ford au dus la creșterea popularității automobilului în SUA. În același timp, producătorii au început diversificarea ofertei pentru public. Dar începutul secolului trecut a fost puternic marcat odată cu startul prohibiției alcoolului din America.
Ca multe dintre activitățile interzise de lege, în scurt timp au apărut cei care puteau rezolva “problema” alcoolului în barurile din SUA. În mod ilegal, bineînțeles. Pentru transportarea alcoolului, contrabandiștii foloseau mașini, doar că modelele de serie nu erau potrivite pentru activitatea desfășurată. Mi se pare normal. Nu cred că vreun producător se gândise să lanseze mașini care să ușureze munca contrabandiștilor.
Motoarele folosite nu ofereau suficientă putere, iar odată adăugată și încărcătura ilegală, mașinile erau mai lente și mai ușor de interceptat de poliție. Doar că cei implicați în activitățile ilegale cu alcool au găsit metode pentru transformarea automobilelor vremii în adevărate getaway cars: motoare modificate, interioare cu compartimente ascunse și o masă totală cât mai mică.
Odată cu încheierea prohibiției, meseria de contrabandist și mașinile folosite în această activitate n-au dispărut. În schimb, erau folosite în cursele de stradă, evenimente pe care le și dominau mulțumită modificărilor.
Producătorii au înțeles că publicul era din ce în ce mai interesat de motoare puternice și mai puțin de echipamentele din interior. Primul constructor care a urmat tendința începută de contrabandiști a fost Oldsmobile. Așa s-a născut Rocket 88.
Un motor V8 nou pus pe o caroserie în trei uși. Americanii nu s-au încurcat cu prea multe accesorii pentru a păstra cât mai mult din ideea de vehicul simplu. Acestea erau caracteristicile cu care Rocket 88 ieșea în întâmpinarea publicului la începutul anilor ’50. Decizia Oldsmobile de a veni cu un astfel de model pe piața americană a luat prin suprindere marii constructori, iar până la apariția primilor rivali s-au scurs câțiva ani buni.
Chrysler a fost primul care a reacționat, iar rezultatul s-a numit C-300, modelul pe care lumea avea să-l cunoască drept “Cea mai puternică mașină a Americii”. Ce era atât de special? În primul rând, motorul V8 Hemi (primul V8 Chrysler) cu 300 de cai putere. Apoi, designul semnat de Virgil Exner, unul dintre cei care au pus bazele erei “Tailfin” în industria auto (acele aripioare perpendiculare care au transformat complet posteriorul mașinilor anilor ’50-’60). Nu în ultimul rând, comportamentul dinamic a jucat un rol important în cariera lui C-300. Ca să înțelegi despre ce vorbesc, în primul an de la lansare, modelul Chrysler a câștigat seriile NASCAR și AAA la clasa dedicată mașinilor stock.
Și segmentul a tot început să se dezvolte. În 1956, Studebaker a lansat Golden Hawk, un alt coupe echipat cu un V8 de 5.8 litri care garanta 275 de cai putere. Nici American Motors Corporation n-a vrut să rateze momentul, iar sub marca Rambler a fost lansat modelul Rebel. Tot V8, tot caroserie în trei uși.
Sfertul de milă
Nu cred că mai are rost să-ți spun despre pasiunea americanilor pentru cursele pe sfertul de milă. Le știi și tu, cu siguranță, după denumirea Drag Race.
Producătorii au înțeles pe deplin dorințele clienților și nevoile acestora, iar segmentul începea să prindă contur. În perioada care a precedat apariția adevăratelor Muscle Cars s-au născut Dodge Dart (1962) și Pontiac Super Duty (1963), două modele croite special pentru a face cât mai multe „victime” în cursele pe sfertul de milă.
Spre exemplu, Dodge Dart putea parcurge cei 402 metri în doar 13 secunde, în timp ce Pontiac Super Duty avea un șasiu în care inginerii au decupat găuri de dimensiunea unui grapefruit. Ca să fie mai ușor, bineînțeles.
Adevăratele muscle cars
Nu cred că a dat cineva o definiție exactă pentru un Muscle Car, dar mașinile din acest segment sunt definite prin câteva linii clare: motoare V8 mari, preț accesibil, dimensiuni medii și neapărat forme exterioare de coupé.
Istoria adevăratelor Muscle Cars începe odată cu tinerii din generația Baby Boomer și cu apetitul acestora pentru cursele pe sfertul de milă. În toată această poveste se implică producătorii mari ai Americii: Ford, Dodge sau Plymouth.
La începutul anilor ’60, General Motors avea o politică generală cu privire la mașinile din clasele medii: fără motoare mai mari de 5.4 litri (330 inci-cubi – cubic inches, prescurtat cu in). Dar această regulă era încălcată pentru edițiile speciale. Cel puțin așa a fost interpretată politica de cei de la Pontiac atunci când au ales ca pe Tempest să introducă un motor de 6.4 litri (389 cu in).
Proiectul s-a numit GTO și a fost pus la cale de John DeLorean. Deși viitorul părinte al lui DeLorean DMC-12 a încălcat politica companiei-mamă, rezultatul s-a dovedit un succes de piață. Numele GTO (Gran Turismo Omologato) a fost împrumutat de John DeLorean de la faimosul Ferrai 250 GTO, iar decizia a născut o serie de controverse. Chiar și așa, Pontiac GTO a devenit rapid un succes de piață: în 1964, anul de debut, americanii au vândut de peste șase ori mai multe exemplare decât preconizaseră.
Ford a răspuns provocării lansate de Pontiac și a lansat Fairlane Thuderbolt. A fost un experiment pe care Ford și l-a dorit pentru divizia de motorsport. Puțin peste 100 de unități au fost fabricate, iar motorul V8 de 7.0 litri era perla coroanei.
Tot în 1964, Ford lansează Mustang, unul dintre cele mai populare modele ale americanilor. Doar că Ford Mustang nu se încadra în tiparele unui muscle car. Motivul? Lipsa unui motor puternic. Chiar și așa, Mustangul a fost un hit, iar astfel a luat naștere segmentul poreclit Pony Car. Au urmat Chevrolet Camaro, Dodge Challenger și Plymouth Barracuda, modele care aveau să împânească rapid străzile Americii.
În 1967, Carroll Shelby prezenta publicului Shelby Cobra 427 Super Snake. Deși ai putea spune cu mâna pe inimă că modelul este doar o sportivă pur-sânge, mulți o consideră un muscle car. Și asta, pentru că de-a lungul istoriei au existat și astfel de excepții de la regulile nu foarte stricte ale segmentului.
Deși nu a fost la fel de impresionant precum modelul gândit de Carroll Shelby, Dodge Charger R/T a dus la un nou nivel ideea de muscle car. Și asta datorită designului. Nu-i lipsea nici V8-ul supradimensionat de 7.2 litri cu 425 de cai putere. Peste toate astea, Charger R/T a reușit să revină în prim-plan mulțumită seriei Fast and Furious.
În 1968, oficialii Plymouth au o întâlnire cu reprezentanții Warner Brothers. Motivul? Compania auto voia drepturi pentru folosirea denumirii unui personaj din Looney Tunes. Mai precis, Plymouth își dorea ca viitorul muscle car al companiei să se numească Road Runner. 50.000 de dolari a fost suma plătită pentru a putea utiliza denumirea și încă 10.000 de dolari pentru un lucru și mai interesant: sunetul claxonului. Celebrul beep, beep folosit de Road Runner în aventurile sale.
Vârful de gamă era echipat cu un motor V8 Hemi cu 425 de cai putere, iar ca să înțelegeți cât de puțin contau restul elementelor, Plymouth a ales ca pentru interior să nu existe echipamente opționale.
Era segmentului muscle car se afla în plină ascensiune, tot mai mulți americani fiind convinși că atitudinea mașinilor inducea ideea de libertate.
Ford a recidivat în 1968 cu Mustang 428 Cobra Jet, în timp ce Chervolet a adus pe piață Camaro ZL1. A fost o ediție specială pornită de la ideea pilotului Dick Harrell care dorea să transforme Camaro într-un muscle car de succes al curselor de drag.
Cu un V8 de 7.0 litri și 550 de cai putere la o apăsare de accelerație, Camaro ZL1 putea accelera de la 0 la 96 km/h în 5.3 secunde. Sfertul de milă, că doar pentru asta se puneau motoarele supradimensionate, era parcurs în 13.16 secunde. Chevrolet a produs doar 69 de unități Camaro ZL1, modelul fiind astăzi unul dintre cele mai rare muscle cars produse vreodată. În era modernă, Chevrolet încă mai produce Camaro ZL1.
Declinul pleacă de la benzina cu plumb
În anii ’70 începe declinul segmentului. Noile reglementări în materie de emisii i-au determinat pe producători să scadă puterea motoarelor oferite. Totodată, intră în vigoare și normele cu privire la folosirea benzinei cu aditiv de plumb în concentrații cât mai mici. Despre cum s-a ajuns la folosirea plumbului în benzină și care a fost soarta acestui produs v-am povestit într-un material dedicat.
Pentru că noile reglementări au fost puse pe hârtie în 1973, producătorii auto au continuat să profite la începutul acelui deceniu de apetitul publicului pentru muscle cars. Așa s-au născut Chevrolet Chevelle SS (1970) și Plymouth Hemi ‘Cuda Convertible (1971).
Schimbările de norme au dus la scăderea vânzărilor, iar producătorii s-au concentrat să acopere asta cu alte modele din gamă. Totuși, ideea de muscle car nu a părăsit complet birourile constructorilor de peste Ocean.
În anii ’80 s-a născut Pontiac Trans Am Turbo, model făcut celebru de filmul Smokey and the Bandit 2. Nu era un muscle car pur-sânge, dar continua ideea unui V8 generos pus sub capota unei caroserii cu trei portiere.
Buick Grand National GNX a fost unul dintre puținele muscle cars ale anilor ’80. Și deși a ieșit mult din tiparele clasice, sub capotă fiind un V6, publicul l-a apreciat pentru personalitatea oferită. Tot în anii ’80, conducerea Ford era convinsă că istoria lui Mustang trebuie încheiată. Totuși, vânzările constante i-au determinat pe americani să continue și să aducă pe piață un nou Mustang GT.
Ideea de Muscle Car a fost dusă mai departe, iar astăzi, pe baza noilor norme (mult mai dure ca acum 50 de ani), încă mai avem reprezentanți importanți în segment.
Ford Mustang este cel mai vândut coupé sport din lume în ultimii șase ani. Iar asta spune multe despre modul în care americanii au reușit să continue ideea începută în anii ’40 de Rocket 88. Și succesul lui Mustang vine și datorită deciziei americanilor de a transforma modelul într-unul global.
Apoi, dacă ai drum prin State, n-ar fi rău să te zgâiești la vitrina unui dealer Dodge. Pentru că americanii vând și acum Charger și Challenger. Ultimul pe listă e Chevrolet Camaro, model care a reușit să atingă un public nou, tânăr, mulțumită personajului Bumblebee din pelicula Transformers.
