În secolul al 15-lea, coreenii foloseau în scris alfabetul chinez, acompaniat de o serie de scrieri fonetice native. Din cauza unui sistem educațional precar și a alfabetului prea complex, o bună parte din populația coreeană avea dificultăți reale să se exprime în scris.

Urcat pe tron în 1418, Regele Sejong a creat un alfabet unic pentru coreeni, care a devenit cunoscut sub numele Hangul. Noul alfabet a permis unei categorii mai mari de coreeni să învețe să scrie și a reprezentat astfel un mare pas înainte în dezvoltarea poporului coreean. 

Aproximativ 600 de ani mai târziu, autoritățile din ceea ce astăzi cunoaștem drept Coreea de Sud au decis să construiască de la zero un oraș inteligent care să devină în timp capitala administrativă a țării. Și pentru că trebuia să poarte un nume cu rezonanță, care să simbolizeze un nou început pentru coreeni, le-a fost foarte ușor să aleagă numele potrivit: Sejong.

Ce este orașul Sejong?

La începutul anilor 2000, autoritățile centrale din Coreea de Sud au ajuns la concluzia că Seul este o capitală aglomerată cu o influență mult prea mare asupra economiei țării, în timp ce zona centrală a statului este neglijată economic. În plus, intuiția îmi spune că o altă concluzie nespusă a fost că Seul este, totuși, un pic cam prea în nordul țării, un pic cam prea aproape de granița cu Coreea de Nord, condusă de imprevizibilul Kim Jong-un. 

Inițial, președintele Coreei de Sud din acea perioadă (crede-mă, intrăm în mult prea multe detalii inutile dacă îi spun pe nume), a decis să mute capitala țării într-un oraș nou din zona centrală, cu scopul de a direcționa o parte dintre investiții în regiunea respectivă. Confruntat în mai multe rânduri cu opoziția altor politicieni, președintele a acceptat în cele din urmă un compromis: noua localitate să devină doar un oraș cu administrare specială, dar care în același timp să se dezvolte sub forma unui hub pentru educație, știință și industrie. Totul pe baza unui concept cunoscut drept smart city. 

Autoritățile au identificat o regiune rurală în Yeongi, la circa 121 de kilometri sud de Seul, unde locuiau circa 80.000 de oameni. Practic, Yeongi a fost reconstruit sub forma noului oraș Sejong începând din anul 2012, iar până în 2019 aici au fost mutate 12 dintre cele 17 ministere ale țării, cu excepția celor mai importante (printre care și Ministerul Reunificării), care au rămas la Seul.

Această dorință de transfer al centrului politic al țării generează o serie de avantaje și de dezavantaje. Despre unele dintre acestea ne-a povestit pe larg Daniela Preduț, Senior Manager Product Marketing Communications la LG, care locuiește în Coreea de Sud de 10 ani.

“În cazul Sejong, un oraș planificat, există un index de complexitate în plus față de alte proiecte de smart city, deoarece construcția și dezvoltarea noului oraș se suprapune cu transferul centrului politic administrativ al țării. Acest lucru vine la pachet cu o serie de provocări legate de această perioadă de tranziție și de modificările structurii forței de muncă, odată cu creșterea ponderii angajaților din administrație în rândul populației locale. Transferul unui segment important de forță de muncă asociată funcției de capitală administrativă vine cu un semnal de stabilitate, motiv pentru care orașul devine dezirabil investițional”, spune Daniela Preduț.

În prezent, orașul Sejong are o suprafață de 465 de kilometri pătrați și o populație de circa 350.000 de locuitori. Ca să înțelegi cât de rarefiat este orașul sud-coreean, îți spun doar că Bucureștiul are o populație de circa 2 milioane de locuitori (în acte, desigur), împrăștiați pe o suprafață de 228 de kilometri pătrați. Iar până la Seul faci mai puțin de o oră, ceea ce reprezintă, din nou, un avantaj din punct de vedere al infrastructurii. 

De ce ar alege tinerii să se mute în Sejong în loc să rămână în Seul și în suburbiile acestuia? “Noile orașe-satelit dezvoltate în jurul Seului sunt, în realitate, orașe dormitor. Din punctul ăsta de vedere, Sejong este independent”, afirmă Choi Jung-woo, un academician implicat în planificare urbană. Iar problema asta locativă este întâlnită inclusiv în România, dacă ne gândim că Militari Residence (Chiajna) sau Popești Leordeni sunt exact acel gen de “orașe dormitor”, întrucât toate celelalte activități ale vieții se întâmplă în București. 

Pe de altă parte, autoritățile coreene au fost nevoite să ia în calcul de la bun început o structură demografică a populației mult mai diferită decât în marile orașe ale țării. Pentru că, așa cum îți poți imagina, orașul este locuit preponderent de tineri și de familii tinere. Oameni care au nevoie de o serie de servicii esențiale, așa cum ne explică în continuare Daniela Preduț:

“Există preocupări față de prioritățile pe care structura de vârstă a populației le impun. De exemplu, o medie mai mare de familii tinere, care presupune o pondere peste medie a dezvoltării facilităților necesare pentru susținerea nevoilor lor educaționale sau culturale”.

Sejong a plecat din start cu un avantaj major comparativ cu Seul: întrucât este dezvoltat practic de la zero, autoritățile și-au permis luxul de a gândi întreaga infrastructură cu tehnologii tipice unui oraș inteligent. Ceea ce nu poți face în Seul. Sau cel puțin ar fi mult mai greu. 

Asta înseamnă, de exemplu, că infrastructura rutieră a fost concepută de la bun început cu gândul la tranziția spre mașini electrice și, ceva mai târziu, spre mașini autonome. Iar aici mă refer inclusiv la faptul că proiectul a prevăzut că, la un moment dat, salubritatea orașului va fi asigurată de mașini autonome. 

Mai înseamnă că au fost concepute din start sisteme digitale de semnalizare rutieră, zone dedicate pentru instalarea de stații de încărcare pentru mașini electrice, dar și numeroase zone verzi și alerte de urgență pentru cazurile în care poluarea aerului atinge un anumit prag prestabilit.  

Din punct de vedere administrativ, Sejong a fost împărțit în 6 zone distincte, pe care le poți asemăna cel mai ușor cu sectoarele Bucureștiului. Doar că aici există o zonă centrală suplimentară numită Green Space, practic un uriaș spațiu verde unde locuitorii se pot simți ca în natură. 

Din punct de vedere al infrastructurii rutiere, Sejong beneficiază de două inele, unul mai apropiat de periferie, altul mai apropiat de zona centrală, iar cea mai mare parte a activității economice are loc de-a lungul acestor inele. 

Pare o idee interesantă, nu-i așa? Ei bine, profesorul de arhitectură Yoo Hyun-joon afirmă că, în practică, este dificil de făcut conexiuni între cele două inele, ceea ce îngreunează accesul locuitorilor la anumite facilități. “Totul este construit în jurul mașinilor”, afirmă el. Motiv pentru care nu sunt surprins că, în opinia sa, este dificil să construiești comunități locale. 

În plus, criticii atrag atenția că nu au fost dezvoltate suficiente mall-uri, spații culturale, clinici medicale sau hoteluri. Iar cauza este reprezentată, de fapt, de populația încă redusă, motiv pentru care și străzile sunt în general goale inclusiv la ore de vârf. 

Prin urmare, putem spune că Sejong încă se caută. Proiectele propuse de administrația centrală sunt inovative, însă pe teren lucrurile nu stau (încă) la nivelul optim de confort din punctul de vedere al locuitorilor. 

Statisticile arată totuși că, de la inaugurarea Sejong, populația Seului este în continuă creștere, în condițiile în care cei mai mulți locuitori ai noului oraș provin din zonele aflate în imediata sa apropiere. Iar autoritățile au trecut deja la următoarele planuri, întrucât Ministerul Transporturilor a identificat o serie de zone de dezvoltare pentru Sejong, printre care servicii de mobilitate, sănătate sau educație. Hai să vedem concret despre ce este vorba. 

Mobilitate electrică

Mobilitatea electrică este unul dintre elementele cheie de infrastructură ale noului oraș coreean. Unul dintre noile proiecte este ca, într-o zonă special desemnată, să fie permis accesul exclusiv pentru mașini autonome, mașini integrate în serviciile de car-sharing și ride-hailing, dar și biciclete, în timp ce restul vehiculor nu vor putea intra în această zonă. În plus, mașinile respective vor fi electrice și vor utiliza drept “carburant” energie electrică sau hidrogen. 

De asemenea, proiectul prevede un sistem inteligent de parcare care să permită identificarea rapidă a locurilor de parcare disponibile, în timp ce un autobuz local rapid va conecta Sejong de localitățile din apropiere Osong și Daejeon. Poți spune că-mi place să găsesc nod în papură, dar îmi scapă de ce coreenii au ales varianta unui autobuz în locul unei căi ferate. Până la urmă, coreenii nu duc lipsă de trenuri rapide.  

În cadrul acestui proiect, Hyundai (îi știi, sunt băieții cu nebunia aia de Ioniq 5) a lansat în acest an un serviciu de transport public cu o utilitară de persoane Solati cu 11 locuri. Modelul a fost modificat special pentru acest proiect pentru a avea sisteme autonome de nivelul 4 din 5, ceea ce înseamnă că mașina se conduce singură în orice situații, dar la volan există un șofer care intervine doar în caz de necesitate. Ruta este operată pe o distanță de 6.1 kilometri și are în total 20 de stații. 

https://www.youtube.com/watch?v=dlD8hTL_Cdg

Tot Hyundai a lansat recent și serviciul de carpool Shucle, un pic diferit de proiectul de mai sus prin faptul că este mai degrabă un soi de Uber autonom colectiv. Adică pasagerii comandă un Shucle printr-o aplicație mobilă, iar un vehicul aflat în apropiere își stabilește traseul optim și preia noul călător, cu mențiunea ca într-un astfel de vehicul pot exista mai mulți călători care au destinații relativ apropiate. Ceva asemănător gândește și Volkswagen în Germania prin proiectul Moia. 

În anumite zone pretabile, livrările de colete vor fi efectuate cu drone sau alte tipuri de roboți, în timp ce traficul va fi monitorizat prin intermediul rețelelor 5G. O bună parte dintre aceste servicii vor fi dezvoltate de LG CNS, divizia LG care se ocupă de servicii IT.  

Sănătate cu senzori și drone

Noi trăim într-o țară în care spitalele iau foc din cauza rețelelor electrice invechite, în timp ce coreenii au inițiat un amplu proiect de sănătate în Sejong care prevede inclusiv utilizarea de senzori și drone. 

Locuitorii își pot echipa casele cu diverși senzori care să monotorizeze starea de sănătate în timp real, dar și să controleze automat setările preferate pentru temperatură, umiditate și sistemul de ventilație. În plus, curățenia va fi asigurată de aspiratoare-robot. 

Iar dronele vor fi folosite pentru a ajunge rapid la locul unui accident rutier cu scopul de a transmite date către serviciile de urgență, pentru ca medicii să știe ce au de făcut înainte de a ajunge la locul faptei.

Sistem educațional cu roboți

În cadrul sistemului educațional, coreenii vor schimba programa școlară din Sejong astfel încât elevii să interacționeze frecvent cu roboți (gândește-te la roboți de tip ASIMO și alte derivate ale acestuia), dar și să folosească imprimante 3D. Ambele domenii sunt de viitor, în contextul în care se anticipează că roboții cu aspect uman vor prelua sarcini precum îngrijirea bătrânilor sau check-in-ul la hotel, în timp ce imprimantele 3D sunt deja folosite într-o gamă variată de domenii. 

În plus, procesul de învățare va fi unul hibrid, cu ore petrecute la școală împreună cu colegii și profesorii, dar și ore offline, din fața propriului calculator. Fix ca-n pandemie. 

Potrivit planurilor autorităților centrale, construcția orașului inteligent Sejong ar trebui finalizată până în anul 2030. 

Probabil că toate aceste tehnologii par science-fiction pentru societățile mai puțin dezvoltate, însă pentru Coreea de Sud reprezintă doar o etapă firească de dezvoltare. De altfel, Daniela Preduț ne povestește că în Coreea de Sud se vorbește frecvent inclusiv despre “metaverse”, un concept popularizat de curând de Facebook.

“Artificial Intelligence, Big Data, Internet of Thiongs, ESG (environment / social / governance) și, mai recent, metaverse sunt cuvinte de ordine atât în spațiul public, cât și în spațiul privat din Coreea. Coreea este una din cele mai urbanizate țări din lume, cu peste 80% din populație în mediu urban. Prin urmare, marile preocupări sunt în direcția de angrenare a noilor tehnologii cu scopul găsirii unor soluții sustenabile, acestea fiind evident valabile și în cazul planificării urbane”.

Sejong prin ochii unui rezident

Toate aceste proiecte ar putea genera un interes de relocare prin partea unor persoane care în prezent locuiesc în aglomeratul Seul, însă coreenii nu se limitează doar la propria populație. 

Coreea de Sud atrage numeroși studenți străini datorită unui proces educațional modern, iar autoritățile speră că aceștia vor vedea în Sejong o destinație mai atractivă decât Seul. Este și cazul lui Daisy Mbopi, un student din statul african Botswana care, cu siguranță influențat de lipsurile de acasă, vede în Sejong un paradis. 

“Natura înconjoară urbanismul și este impresionantă. Sunt copaci și flori peste tot în oraș. Acolo unde există trotuare, copacii reprezintă o barieră naturală între pietoni și mașini”, afirmă el. În plus, lui Mbopi îi place și zona centrală verde, acolo unde simte că se află în natură, chiar dacă este în realitate în plin centru al Sejong-ului. “Pistele de biciclete sunt construite în jurul râului, iar în numai câteva minute poți ajunge în zona extra-urbană înconjurată de verdeață”, adăugă el. 

De departe însă, cel mai important aspect este probabil acela că Mbopi a descoperit în Sejong că implicarea directă a locuitorilor este esențială pentru ca un oraș să devină inteligent și, în același timp, prietenos cu mediul înconjurător. 

“Timpul petrecut în Sejong m-a ajutat să înțeleg mai bine problemele cu are mă confrunt acasă, în special în Gaborone (n.r – capitala statului Botswana), cu traficul intens sau problemele de salubritate. Cum ne putem schimba stilul de viață pentru a promova dezvoltarea durabilă? Am descoperit că în Coreea de Sud cetățenii joacă un rol esențial în dezvoltarea și implementarea de soluții pentru orașe inteligente”, spune el. 

În tot acest context de dezvoltare, Daniela Preduț consideră că autoritățile din Coreea de Sud au toate șansele ca proiectul Sejong să fie dus la bun sfârșit.

“Sejong este setat pentru a-și câștiga renumele de «Washington DC»-ul Coreei și are toate premizele să reușească”.

Daniela Preduț, Senior Manager Product Marketing Communications la LG.

Alte capitale construite de la zero

Din cauza unor diferențe de opinie între liderii politici, Coreea de Sud nu a reușit (încă) să transforme Sejong în noua capitală a țării. O astfel de idee nu este însă nici pe departe una nouă, întrucât și alte țări au luat în trecut decizii similare. 

Primul și cel mai bun exemplu este Canberra, capitala Australiei, un oraș construit de la zero și fondat în 1913, dar pe lista figurează și Brasilia, capitala Braziliei fondată în 1960. A urmat Astana, care a devenit capitala Kazakhstanului în 1997, iar cel mai recent exemplu este oferit de Naypyidaw, capitala statului Myanmar începând din 2005. 

Probabil că mutarea capitalei într-un oraș construit de la zero reprezintă unul dintre cele mai ambițioase proiecte de infrastrutura ale unei țări. Și, chiar dacă până și un stat ca Myanmar a reușit să facă asta, mă întreb ce rezultate ar avea un astfel de proiect în România, dacă s-ar gândi vreodată cineva să mute capitală de la București într-un oraș nou. Dacă luăm în calcul că doar construcția unei linii de metrou cu o lungime de aproape 7 kilometri a durat 10 ani, probabil că avem măcar un nume potrivit pentru un astfel de oraș românesc: Never Ending City.