Acum exact 15 ani, undeva spre finalul anului 2008, din praful unui garaj părăsit de pe Coasta de Vest a Statelor Unite ieșeau rămășițele unui Porsche 911 de primă generație. În stare precară, imposibil de condus și considerată de mulți o rablă imposibil de readus la gloria de altădată, mașina părea, totuși, o ediție specială. Pentru cunoscători, însă, acest 911 nu era un 911 ca oricare altul.

Când vestea descoperirii sale a ajuns la urechile elvețianului Marco Marinello, un fin cunoscător al istoriei Porsche și președintele Porsche Club Basel, acesta a zburat în California pentru a vedea „minunea”.

Era clar că vorbeam de un 911 cu motor de 2.5 litri, o raritate în anii ’60-’70, însă identificarea acestui exemplar și a istoriei sale a durat încă un an. Mai ales că, din motive necunoscute, mașina fusese implicit revopsită. Când o serie de acte și o reclamă de la începutul anilor ’70 s-au aliniat cu informațiile deja existente, lucrurile erau clare.

Mașina găsită în condiții avansate de degradare în California era exemplarul Porsche 911 2.5 S/T care a câștigat cursa de la Le Mans la categoria sa (motoare sub 3.0 litri) și a terminat pe locul al 13-lea la general în 1972. Culoarea galben aprins care strălucise pe circuitul La Sarthe se transformase în condiții necunoscute într-un albastru tern, multe elemente ale mașinii erau îndoite din cauza unor accidente în care fusese implicată, interiorul era distrus, însă seria de șasiu – 230 0538 – nu lăsa loc de îndoială. Mașina, declarată dispărută după 1975, era parte a istoriei Porsche.

Cumpărată imediat de un colecționar din Elveția, mașina a ajuns ulterior pe mâinile specialiștilor Porsche Classic din Freiberg Am Neckar, locul în care mașinile care au condimentat istoria mărcii germane revin la gloria estetică și tehnică de odinioară. Doi ani și jumătate mai târziu, după un proces amplu și atent de recondiționare, mașina era prezentată de Porsche la Techno Classica 2016, un eveniment dedicat mașinilor care au marcat trecutul mărcilor auto.

Vopsită în inconfundabila nuanță galbenă cu cod 117 în nomenclatorul culorilor Porsche, mașina era perfectă din nou: fusese „dezbrăcată” complet, recondiționată, elementele ruginite fuseseră eliminate, elementele îndoite fuseseră îndreptate, iar pe uși trona din nou numărul 41 într-un cerc alb, numărul oficial de concurs de la Le Mans din 1972.

Povestea redescoperirii acestei mașini unice a readus la lumină nu doar performanțele sale, ci și o versiune specială Porsche 911 care la vremea sa a fost Sfântul Graal al pasionaților: 911 S/T.

Construită special pentru 24 de clienți din toată lumea între 1972, ediția 911 2.5 S/T era vârful absolut al unei serii S/T produsă în număr limitat între 1969 și 1972. După 27 de unități care fuseseră de fapt versiuni de serie ale mașinilor cu motoare de 2.2 și 2.4 litri, dar cu modificări care le făceau mai ușoare, Porsche a dezvoltat pentru alte 24 de mașini din seria S/T un motor nou, dedicat.

Era vorba de motorul boxer de 2.5 litri și 270 de cai putere. Mașina beneficia de modificări tehnice care o făcea mult mai ușoară și mai agilă decât versiunea de bază de la care plecaseră inginerii germani. Costa 49.680 de mărci germane, un preț astronomic pentru acea perioadă, și avea la bază varianta „de serie” Porsche 911 2.4 S Coupe. Construită special pentru competițiile de motorsport, ediția specială 2.5 S/T costa cu 19.000 de mărci mai mult decât versiunea din care deriva și beneficia de modificări tehnice omologate de forurile internaționale de profil.

Povestea celor 24 de exemplare Porsche 911 2.5 S/T și participarea lor în cele mai importante competiții ale vremii (Targa Florio, Cursa de 1000 de kilometri de la Nurburgring și, bineînțeles, victoria de clasă de la Le Mans) au dus la transformarea pachetului S/T într-un cult al anilor 70. O mulțime de pasionați au dezvoltat pachete pseudo-S/T pentru modelele proprii, iar Porsche a făcut față cu greu cererilor clienților care-și doreau un pachet S/T dedicat mașinilor de stradă.

***

Ne aflăm în finalul lunii iunie 2023. Mașina care m-a luat de la aeroportul din Stuttgart plutește pe autostrăzile din jurul orașului, destinația fiind o clădire despre care ai băga mâna-n foc că e dezafectată. La prima vedere, pare un fel de depozit. Alături de mine se află un jurnalist din Cehia pe ochii căruia citesc aceeași nedumerire. Știam că venim la Stuttgart ca să vedem pe viu o mașină cu adevărat specială. Dar hala asta deloc promițătoare ne frânează imaginația. Niciunul dintre localnicii care trec pe biciclete pe aici nu poate să bănuiască măcar ce se întâmplă înăuntru.

– Sigur am ajuns unde trebuie?, întreb pe jumătate amuzat, pe jumătate incert
– Absolut. Am nevoie de telefoanele voastre, nu e voie cu fotogafii înăuntru, mi se răspunde imediat.

Ca să ajungi în studioul foto organizat în această hală de la marginea orașului Stuttgart, trebuie să treci prin cinci uși și câteva cortine groase. E secret absolut, păzit conform ocaziei.

Înăuntru, sub lumini de studio care au talentul de a scoate în evidență fiecare muchie a mașinilor, stau două exemplare 911 de generație actuală. De la distanță, pentru un ochi neantrenat, ar putea părea că vedem un 911 ca oricare altul. Asta și pentru că apariția unui 911 e oricum un eveniment dedicat ochiului: Porsche-ul prin excelență nu trece neobservat, indiferent de culoare și stare.

Dacă te apropii, ochiul de pasionat ar putea să deducă o caroserie specială: pare un 911 GT3 cu pachet Touring – vezi în special prizele de aer de pe capotă – însă ceva nu „pușcă”, totuși. În spatele roților frontale avem niște elemente noi, iar pe fundul inconfundabil al acestor exemplare 911 stă un eleron minuscul din fibră de carbon. Are rol aerodinamic și e extrem de important. Lângă eleron, pe grilajul de sub lunetă, avem în sfârșit confirmarea: este Porsche 911 S/T. Readusă la viață cu o dublă ocazie: Porsche 911 împlinește 60 de ani în 2023, același an în care marca Porsche împlinește 75 de ani.

Noul Porsche 911 S/T este un sleeper, în termenii definiției pasionaților auto. O mașină monstruoasă care la prima vedere e – așa cum am stabilit deja – un 911 ca oricare altul.

Dacă la exterior este un 911 GT3 cu pachet Touring, sub capotă lucrurile se complică, pentru că acolo bolborosește motorul boxer aspirat de 4.0 litri de pe 911 GT3 RS. Cu aceleași cifre: 525 de cai putere. Cu o transmisie manuală cu șase trepte, singura variantă de cutie pe care o poți comanda pe această ediție (foarte specială) limitată.

Secretul absolut al noii ediții speciale nu stă neapărat în cifrele tehnice ale motorului, ci e ascuns în elementele vizibile care sunt în majoritatea lor schimbate față de variantele de bază. Scopul inginerilor Porsche a fost acela de a trece mașina printr-o dietă drastică, astfel că au eliminat kilograme de pe oriunde s-a putut. De exemplu, capota, ușile, aripile frontale și plafonul sunt construite din fibră de carbon, element pe care îl regăsim și în componența scaunelor de tip scoică, a roll cage-ului și a barei anti-ruliu de pe puntea spate.

Jantele de 20 de inchi (pe față) și 21 de inchi (pe spate) sunt din magneziu, au un singur prezon central. Suspensiile (wishbone dublu pe față și multilink pe spate) sunt și ele dedicate acestei versiuni. 911 S/T nu are direcție integrală, adică roțile spate nu se mișcă în unghi în funcție de viteză pentru a facilita virarea. De ce? „Pentru că nu are nevoie”, îmi spune Andreas Preuninger, omul care se ocupă de zeci de ani de întreaga gamă GT din portofoliul mărcii Porsche. Unul dintre cei mai pasionați oameni din industria auto ni s-a alăturat la Stuttgart ca să ne explice în detaliu povestea acestei mașini. „Este cea mai ușoară versiune 911 a acestei generații, iar direcția e de bisturiu – locul în care se simte cel mai bine e o șosea plină de viraje consecutive. Nu am considerat necesară integrarea unui sistem de direcție pe roțile din spate, pentru că însemna câteva kilograme inutile în plus”

Până și sistemul de ambreiaj a fost regândit complet și simplificat la maximum, fiind dezvoltat special pentru această ediție. Ambreiajul completează transmisia manuală cu rapoarte mai scurte decât ale lui 911 GT3 RS, rezultatul fiind, conform inginerilor Porsche, o așezare mult mai rapidă a puterii motorului pe șosea.

Cifrele confirmă asta: 3.7 secunde pentru 0-100 km/h și o viteză maximă limitată la 300 de km/h.

Per total, 911 S/T are doar 1380 de kilograme, o valoare care în epoca mașinilor electrificate pare științifico-fantastică.

Așa cum îți spuneam, 911 S/T este un sleeper, însă nimic nu te pregătește de momentul în care pornești motorul și, încurajat de oamenii din jur, piști pedala de accelerație de câteva ori. Acul turometrului urcă fugerător spre zona roșie, în hala sub acoperire de lângă Stuttgart se înghesuie decibelii răgușiți și impresia e că sunetele astea vor arunca acoperișul studioului la un kilometru depărtare. Pe măsură ce faci asta, însă, entuziasmul e înlocuit de frustrare: nu vorbim de un test-drive, ci de o prezentare statică. Iar asta se întâmplă în ciuda faptului că toată discuția pe care o avem cu Andreas Preuninger are la bază modul în care mașina se simte atunci când e pe șosea.

S-au aruncat în discuție subiecte precum „cel mai bun 911 de stradă” sau „n-am fost atât de entuziasmat de o mașină de foarte mulți ani”. Aici, în hala sub acoperire de la Stuttgart, toate aceste povești sunt interesante și te fac să-ți curgă bale de plăcere, doar că sunt proporțional de frustrante. Mai ales că în timpul testului oficial de presă, care va avea loc în luna septembrie, am deja programat un eveniment la care nu am cum să lipsesc.

Partea bună e că 1963 de oameni din toată lumea vor avea totuși ocazia de a se bucura de această mașină, care va costa spre 300.000 de euro în versiunea sa de bază sau spre 320.000 de euro în varianta Heritage Design, care le va da ocazia pasionaților de istorie să bifeze și căsuțele care le aduc aminte de prima ediție 911 S/T a anilor 60-70. Printre acestea, o nuanță exterioară specială (Shoreblue Metallic), jante din magneziu de culoare albă (nuanța se numește oficial Ceramica) și, bineînțeles, un număr la alegere între 0 și 99 care va fi lipit pe portiere. La interior, pachetul Heritage aduce o tapițerie specială cu tente retro, iar un ochi atent va observa că sigla Porsche pe care o găsești pe mașină este cea cu care marca germană și-a început cariera de piață, acum 75 de ani.

Probabil că am asistat la nașterea unei mașini care peste câțiva ani va valora cel puțin dublu decât costul inițial de achiziție. Ceea ce o va transforma într-un magnet pentru colecționarii din toată lumea.

Da, fără îndoială este o mașină pe care o vor căuta colecționarii, dar mi-ar plăcea să cred că nu o vor ține în muzeu și colecții, ci se vor bucura de ea pe viraje. Noi pentru asta am construit-o”

Andreas Preuninger