Până nu demult, făceam parte din grupul celor care foloseau cuvântul normal pentru a defini un om fără probleme fizice. Spus pe înțeles larg, pe cei fără dizabilități. Recunosc, mi s-au înmuiat picioarele când am fost corectat, prietenește, de cineva din afara grupului de oameni normali.
În zilele noastre, folosim tipic și atipic.
Despre oameni cu dizabilități care au schimbat lumea (indiferent de domeniul în care au performat) sau care au reușit să-i dea o față nouă nu cred că mai are rost să vorbim. Stephen Hawking, Ray Charles sau Stevie Wonder sunt doar câțiva dintre cei atipici care își găsesc locul pe listele oamenilor geniali.
Empatia nu s-a născut astăzi, dar în vremurile de acum pare că devine literă de lege pentru orice popor care se declară civilizat și cu simț civic. Nu-i normal să excluzi pe baza unor trăsături fizice, nu-i tipic să pui la colț pentru un defect pe care, cu siguranță, cel din fața ta nu și l-a dorit. Și lista asta poate să continue.
Pornind de-aici apar și o serie de întrebări. Ce facem pentru ei? Cum îi integrăm? Cum să-i punem pe aceeași treaptă cu cei tipici? Răspunsuri pe care să le folosești într-un pep talk găsești cu duiumul, dar în fața problemelor lor, faptele contează. S-au gândit și alții, iar acțiunile lor au fost (și sunt) vizibile la nivel mondial sau național. Dau doar un exemplu: Jocurile Paralimpice.
Motorsport atipic
Exemple de oameni cu dizabilități care au reușit în sportul cu motor există. Și o să dau două exemple, cele care îmi vin în minte la prima strigare: Alex Zanardi și Ciprian Lupu.
Alex Zanardi nu este doar un fost pilot de Formula 1. E un caracter spectaculos, un om care nu cunoaște limite, un personaj care schimbă mentalități. Un învingător. Subiectul Zanardi – dacă îmi e 1% permis să-l numesc subiect – a fost deja tratat separat pe Autocritica. Am scris despre viața lui, despre accidentul prin care a trecut în 2001, despre revenirea în motorsport, despre medaliile câștigate la jocurile Paralimpice.
Ciprian Lupu e de-ai noștri, de pe plaiuri brașovene. Pentru pilotul de raliuri care a bifat deja câteva sezoane în CNR (Campionatul Național de Raliuri), munca și pasiunea au însemnat mai mult decât faptul că este atipic. S-a implicat în sportul cu motor, iar titlul obținut în 2021 la categoria debutanților a fost validat la nivel mare: Ciprian a intrat în Cartea Recordurilor ca prima persoană cu dizabilități din lume care obține un titlu de Campion Național al unei categorii în motorsport. Despre modul în care vede Ciprian motorsportul citești într-un interviu acordat FIA. Sau poți să-l asculți într-un podcast realizat de Meșter. Sau poți să-i urmărești activitățile – pentru că e parte și din Fundatia Motivation Romania – direct pe contul de Facebook.
Ca ei doi mai sunt și alții.
Raliul Simțurilor
Și totuși, cum implicăm în masă? Cum îi aducem pe cât mai mulți pe o listă de start?
ANM Classic Drivers Club (CDC), un club de pasionați din Kolkata, India, a avut o idee care să implice persoane atipice într-o competiție cu mașini clasice. N-a fost regularitate și nici raliu de viteză, ci a fost un treasure hunt în inima orașului Kolkata (fost Calcutta). Până acum, nimic neobișnuit. Doar că echipajele au avut în componență un copilot nevăzător.
20 de clasice cu echipaje formate pe calapodul de mai sus – copiii nevăzători implicați în competiție au venit pe filiera fundației Ek Kadam Aur Foundation for Education and Health – au luat startul în Raliul Simțurilor. Pentru că asta a fost denumirea aleasă de organizatori. Pentru ca exemplul să fie cumva validat și pus în scenă la un nivel macro, în toată această poveste au intrat și reprezentanții FIVA (Federația Internațională a Vehiculelor Istorice).
Cele 20 de echipaje au pornit din fața centrului Indian Life Saving Society, iar pentru a ajunge la finiș, navigatorii — ajutați de un roadbook cu indicii scrise în Braille — i-au coordonat pe cei aflați la volan. Indiciile descriau șase locuri importante din Kolkata pe care concurenții trebuiau să le bifeze (verificați de arbitri, bineînțeles) înainte de a ajunge la final.
Indiciile n-au fost simple deloc. Nu te gândi că echipajele au avut de rezolvat ghicitori de tipul “Pălărie-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i?”. Departe de încercările pe care le-au pus la cale organizatorii.
Este pentru prima dată când călătoresc cu o mașină istorică, iar experiența a fost interesantă. Am luat parte la raliuri și înainte de acest eveniment, dar acelea se bazau mai mult pe indicații de orientare și direcție, nu pe indicii. A fost diferit. Mi-au dorit mult să încerc să descifrez indiciile rapid și să ajut echipajul să ajungă primul la linia de finiș.
a declarat Anikul Islam, unul dintre copiloții participanți la Raliul Simțurilor, pentru Telegraph India.
Și toți au reușit.
Luat din prima, evenimentul îți încearcă o parte din emoțiile primare: surpriză, bucurie și dragoste. Doar că odată ce-ți lași sinapsele să-și facă treaba, gândurile evoluează, iar emoțiile de mai sus se transformă. Aș fi laș dacă n-aș recunoaște că toată treaba asta pusă la cale în India nu mi-a generat – la a doua strigare – un pic de frică, tristețe și chiar mânie (din motive care țin de societatea în care, trebuie să recunoaștem, trăim). Toate la un loc. Toate într-o secundă.
Tu cum ești?
La evenimentul din India a asistat și Gabriela Măgureanu, președinte Retromobil Club România (organizația care se ocupă de tot ce înseamnă vehicule istorice și competiții cu vehicule istorice în România, inclusiv un campionat național de regularitate) și vicepreședinte FIVA.
Fără îndoială acesta este începutul unui concept genial care trebuie să fie exportat și încurajat de FIVA la nivel global, o idee care ar trebui să fie preluată și pe care intenționăm să o facem în România prin Retromobil.
a declarat Gabriela Măgureanu.
Iar declarațiile Gabrielei au luat și o formă clară: Retromobil va organiza, undeva în luna august (data încă nu e stabilită) Raliul Simțurilor, similar ca idee cu cel din India.
Raliul Simțurilor este unicul raliu din România în care persoanele cu deficiențe de vedere vor ghida piloții în descifrarea traseului ce trebuie parcurs. Retromobil Club România a dorit să dea un exemplu de integrare a principiilor incluziunii în cultura comunității și a ales să se concentreze pe dimensiunea practică: un raliu în care, împreună, arătăm că barierele fizice pot fi depășite. Acest prilej de celebrare a mobilitatii, a performantei și a fair-play-ului aduce împreună comunități și promoveaza incluziunea în societate. Fiecare echipaj va fi ghidat de un navigator cu deficiențe de vedere care, cu ajutorul unui roadbook în Braille, va direcționa pilotul pe traseul care trebuie parcurs de vehiculul istoric.
a declarat Dragoș Dobre, președintele comisiei pentru evenimente Retromobil, pentru Autocritica.
Și iar aș fi laș dacă n-aș recunoaște că m-aș bucura nespus dacă aș face parte din echipajele care iau startul.
Pentru mine, copilot cu jumătate de normă, tot evenimentul ăsta din India înseamnă mult. Pentru că știu ce emoții ai pe scaunul de lângă pilot – indiferent de cât de mare e evenimentul la care iei startul – pentru că știu că și de tine depinde succesul/insuccesul echipajului (a se vedea Eco Raliul Cehiei) și pentru că mereu m-am bazat pe toate simțurile.
Pentru tine, cel care poți citi ce-am scris, e simplu. Dar pentru ei?
Foto principală: Dreamstime
