Casca, combinezonul, ghetele negre pentru condus și câteva sticle cu apă. Le-am aruncat pe toate în grabă în geanta pe care o port pe la toate competițiile. Așez cu tact pixul pe marginea unui buzunar și scot repede la imprimantă o hârtie cu traseul de concurs. E pentru prima dată când merg la o etapă a Campionatului Național de Super Slalom. CNSS pe numele său mic, pentru pasionați.
În parcarea complexului CT Park (la ieșirea către Bolintin de pe autostrada București – Pitești) e zarvă mare: pistoale de roți, evacuări care mai de care mai gălăgioase și mulți copii. Campionatul Național de Îndemânare Auto și Campionatul Național de Super Slalom reprezintă două dintre rampele de lansare în motorsportul mare. Aici vei avea ocazia să întâlnești, deopotrivă, vârstici care și-au descoperit un nou hobby sau puști care sar de pe băncile școlilor primare sau gimnaziale direct în scaunul mașinilor. Iar când o vezi pe Ema (9 ani) la volanul unui Renault Twingo, parcă grijile oamenilor mari dispar.
E o lume pe care trebuie s-o observi măcar o dată în viață. E prietenie pură, fără ascunzișuri, e competiție ca la carte cu finișuri la miimi de secundă, sunt lacrimi sincere, vărsate doar pentru că ai lovit un jalon, iar la final, e un plus de experiență pe care îl acumulezi într-un cadru organizat.
Într-un colț al parcului service, Alex Șeremet (PR BMW Group în România și unul dintre cei mai pasionați oameni pe care îi știu) șterge meticulos caroseria lui Mimi. Cine e Mimi, mă vei întreba? Despre Mimi am scris deja un articol dedicat, dar îți fac și aici un scurt rezumat: este primul Mini electric de competiții din lume. Proiectul s-a născut în România din dorința unor pasionați și cu ajutorul unor parteneri dedicați cauzei, iar acum, după mai bine de un an și jumătate de la debut, lucrurile au prins contur și deja se dezvoltă într-un ritm natural.
Cum n-am spus-o explicit până acum, trebuie s-o zic, cu subiect și predicat: am concurat la etapa a patra a Campionatului Național de Super Slalom la volanul lui Mimi.
N-avem voie cu anvelope slick (cele folosite de modelul britanic la etapele de viteză în coastă), motiv pentru care “descălțăm” jantele de 17 inch Team Dynamics Pro Race (cele folosite și în Mini Challenge) și trecem la un set de pneuri de stradă: Michelin Pilot Sport 4.
Primele repere
În toată acea zarvă, un arbitru cu o portavoce bine prinsă de mână trece prin parcul service și strigă numerele concurenților. “38, hai, în coadă. 57? 57, haide dom’le, treci la start. Tu ești la electrice, da?”. E agitat, dar expresia feței nu-i trădează comportamentul. Știe că înainte de orice start concurenții sunt cu gândul la traseu. Nu se supără el din orice neatenție.
Sar rapid printre barele roll cage-ului, mă arunc în scaunul sport Sparco și îmi pun centura de siguranță cu prinderi în șase puncte. Încerc s-o strâng cât pot de repede, îmi pun cagula și casca și mă îndrept către poarta de start. În cele câteva secunde (că doar atât durează să ieși din parcul service și să intri în coada care așteaptă startul) am timp să-mi pun și vreo două întrebări: Oare am închis clemele portbagajului? Am pus numerele de concurs pe mașină?.
Aerul rece străbate cabina “dezbrăcată” a lui Mimi. În spate nu mai există banchetă, o parte din consola centrală a dispărut, iar capitonajul ușilor a fost înlăturat de mult. În schimb, în Mini-ul electric de competiții încă ai aer condiționat funcțional și un ecran central pe care poți să-l butonezi în timp ce aștepți să iei startul. Asta dacă n-ai altceva mai bun de făcut. Spre exemplu, să încerci să-ți amintești traseul pe care trebuie să-l parcurgi.
Activez modul Sport, opresc sistemul de control al tracțiunii și aleg o variantă lejeră a sistemului de recuperare a energiei la frânare. Steagul caroiat se ridică și pornesc.
Nu există zgomot de evacuare sau de cilindri, însă aud cum anvelopele pierd ușor aderența sub acțiunea celor 270 Nm disponibili instantaneu. Mă apropii rapid de primul jalon, apăs frâna ușor și încep fandarea. Viteza e prea mare și subvirez. Trebuie să corectez mult traiectoria și în loc să desenez o linie cât mai dreaptă printre cele 5 jaloane, ajung să descriu o sinusoidă. Întorc după balize și o iau de la capăt cu evitarea jaloanelor. Frânez mai mult și deja nu mai e nevoie de mișcări ample ale volanului. Mimi își unduiește caroseria peste denivelările asfaltului, iar la capătul jaloanelor urmează o întoarcere strânsă la 180 de grade. Rămân 3 roți în contact cu solul și mult zgomot. N-a fost o abordare eficientă, dar din exterior s-a văzut spectaculos. Urmează o nouă rundă de dus-întors printre jaloane și un finiș prin cealaltă ieșire a parcării. Not great, not terrible.
Modelul britanic are deja din versiunea standard un comportament dinamic potrivit pentru astfel de trasee, ceea ce înseamnă o bază bună de la care poți construi o structură și mai rigidă, specifică motorsportului.
Opresc mașina și ies cât se poate de repede. În locul meu intră Sebastian Toma (jurnalist Auto Bild). În competițiile de Îndemânare sau Super Slalom, concurenții pot împărți aceeași mașină. E o soluție care îi ajută pe cei aflați la început de drum să mai taie din costuri.
În alte etape ale Campionatului Național de Super Slalom, grupa dedicată electricelor era mult mai populată. Acum, e doar Mimi. Iar pentru ca podiumul să fie complet, la volanul modelului britanic s-a urcat și Horia Gheorghe. Cei care merg la etapele de viteză în coastă sigur îl știu pe Horia: e pilot cu acte în regulă de mai mulți ani și are și câteva titluri naționale obținute la diverse categorii.
După o primă tură de antrenamente am decis cu toții că o suspensie mai rigidă ne-ar ajuta. N-am avut mecanici, dar Alex și-a luat rolul de coordonator și după o scurtă conversație telefonică și câteva reglaje ale amortizoarelor (modelul britanic dispune acum de suspensii KW dedicate) ne-a spus că Mimi ar trebui să simtă mai bine pe traseul de la CT Park. Și așa a fost. Pe ceas.
Când nu-ți răspunde nimeni
Sunt obișnuit cu competițiile de motorsport și cu emoțiile provocate de orice start. Doar că acum nu eram pe scaunul din dreapta și nici nu dictam – ăsta e unul dintre rolurile copilotului într-o mașină de raliu. Am și verificat dacă mă aude cineva în cască, dar n-am primit răspuns. Normal. Eram singur în mașină.
Ridic geamurile, opresc aerul condiționat și mă concentrez la ce aveam de făcut. Urma să iau startul în prima manșă de concurs și îmi doream ca rezultatul să fie cât mai bun. Pornesc rapid, execut cu precizie jaloanele, dar încă nu sunt convins că întoarcerile din capătul traseului sunt cele mai rapide. Trec linia de finiș și cu coada ochiului zăresc 46 de secunde și ceva. Nu e timpul pe care mi-l doream, dar mai am o șansă (la Îndemânare sau Super Slalom există două manșe de concurs cronometrate).
Între timp, Sebastian obține 47.72 de secunde, în timp ce Horia vine la 45 de secunde. Fix timpul pe care mi-l propusesem. A doua manșă de concurs n-a fost mai bună. Am mai pus aproape o secundă peste timpul obținut în prima manșă, în timp ce Horia a mai dat jos câteva sutimi: 44.74 de secunde.
Era de așteptat ca Horia să se impună, însă pentru câteva clipe am crezut că pot. Și mi se pare normal să îmi stabilesc ținte și obiective dificile, pentru că astfel simt că învăț mai mult și mai bine.
Echipa din spatele echipei
Pregătirea unei mașini pentru motorsport necesită nu doar timp și bugete, ci mai ales oameni dedicați. Dominic Marcu este pilotul principal și cel care a venit cu ideea dezvoltării lui Mimi, iar în spatele “OK-ului” s-au aflat oamenii care reprezintă marca Mini în România. Specialiștii de la Vitesco Technologies se ocupă de tot ce înseamnă baterie și motor electric, în timp ce pregătirea service este asigurată de Automobile Bavaria. Pneurile sunt semnate de Michelin, iar responsabili cu încărcarea bateriilor lui Mimi la toate competițiile sunt cei de la Renovatio (pentru că în parcurile service au loc și stații de încărcare).
Modelul britanic nu este doar unul dintre promotorii motorsportului electric în România, ci și o galerie de artă în mișcare. Mai precis, cea mai rapidă galerie de artă din lume. La fiecare eveniment, pe plafon este prezentată câte o lucrare de artă creată de de ilustratori români pentru George (bankingul inteligent de la BCR), ca parte a proiectului coordonat de One Night Gallery. La etapa de Super Slalom, plafonul a fost îmbrăcat cu o lucrare semnată de Livia Fălcaru.
