Sistemul nervos central: infotainment în Tesla Model 3 Highland

Sistemul de infotainment folosit de Tesla pe Model 3 e unul bun, foarte bun. Am argumentat afirmația asta în cel mai nou episod al rubricii Viața cu o electrică.

Acum mulți ani, până să apuc să urc în vreo Tesla, citeam prin presa din afară că modelele constructorului american (unde constructor era pus deseori între ghilimele) pornesc, de fapt, de la o tabletă în jurul căreia s-au adăugat elemente care, într-un final, au dat naștere unui mașini electrice. Ei bine, acum, după o perioadă suficient de lungă în compania unui Model 3 Highland, pot să spun că lucrurile nu stau chiar așa.

Dar nu despre cât de mașină e Model 3 Highland o să vreau să scriu astăzi – că am tot făcut-o în restul anului în rubrica Viața cu o electrică – ci fix despre acea tabletă care, din punctul meu de vedere, poate fi considerată standard în industrie (fără prea mult hate, vă rog, că explic imediat). Și fac referire atât la calitatea fabricației și hardware (care permite rapiditatea în reacții la fiecare atingere), dar mai ales la partea software, care face ca lucrurile să evolueze cu fiecare actualizare.

Și n-o să intru în detalii care țin de parte hardware, că mai puțin contează astea pentru utilizatorul final, ci o să mă axez pe User Experience. Că până la urmă, contează cum interacționezi tu cu sistemul, nu ce se află în spatele lui.

Laptop la bord

În Model 3 Highland, ecranul central are o diagonală de 15,4 inchi. Știu laptopuri cu o diagonală mai mică, deci partea care ține de dimensiuni eu zic că-i acoperită. Și cred că dimensiunile sale se potrivesc cu restul interiorului, deci nu mă îndoiesc nicio secundă că cineva a studiat atent problema până să ajungă la valoarea asta.

Cum modelul mărcii americane nu are un instrumentar de bord, toate informațiile care țin de condus (viteză, direcția de deplasare, indicatoare rutiere, consum) sunt afișate pe ecranul din centrul mașinii. În cazul de față, chiar și selectarea direcției de mers se face tot pe ecranul central, întrucât odată cu versiunea Highland, Tesla a renunțat la selectorul din spatele volanului.

Prin urmare, ecranul e împărțit în mai multe zone, fiecare cu rolul ei. În principiu, împărțirea asta în două zone (despre care voi vorbi în cele ce urmează) se păstrează pentru 99% din situații. Acel 1% îl voi expune la timpul potrivit.

Afișajul ecranului central în Drive.

Odată ce te-ai pus la drum, treimea din stânga a ecranului înlocuiește un instrumentar clasic de bord. Pe el vei regăsi informații cu privire la viteza de rulare, imagini cu restul participanților la trafic (ce vede, de fapt, mașina în acel moment), modul de rulare (Chill sau Standard în cazul meu), informații despre faruri, încărcarea bateriei (în procent sau număr de kilometri rămași) și limita maximă de viteză pe sectorul de drum pe care mergi. În partea de jos a acestei zone poți alege ca mașina să afișeze informații despre consum (cum e cazul din poza de mai sus), informații despre presiunea din anvelope sau despre sistemul audio (un audio bar cu melodia pe care o asculți sau postul de radio).

La prima vedere, interacțiunea cu o mașină fără instrumentar de bord poate părea grea, dar crede-mă că nu durează prea mult până ce îți vei da seama că poți conduce și așa. Ce mi-ar fi plăcut să văd pe Model 3 Highland sau pe oricare altă mașină care adoptă un astfel de stil? Un head-up display. Și spun asta doar pentru că în serile/nopțile ploioase nu-i deloc comod să-ți mai îndrepți privirea (și așa forțată de condițiile meteo) spre un colț al unui ecran (mai ales că odată cu ploaia apar și notificările cu privire la restricționarea/nefuncționarea corespunzătoare a unor funcții de conducere semi-autonomă sau a unor camere).

Celelalte două treimi ale ecranului sunt dedicate navigației. Și dacă tot am amintit de ea trebuie să menționez câteva lucruri. E super intuitiv de folosit, a primit câteva actualizări importante în ultimele luni (inclusiv un search de-a lungul rutei deja selectate) și anticipează destul de bine nivelul bateriei cu care ajungi la destinație (asta dacă mergi în ritmul pe care l-ai avut până atunci și nu rupi norma sau adopți un mers al piticului).

Indicațiile sistemului de navigație.

Marile funcții

În partea de jos a ecranului, pe linia paralelă cu rama există câteva funcții principale. Iar o simplă apăsare de pictogramă deschide un meniu stufos, dar simplu de parcurs și înțeles. O să vedeți.

Printre comenzile aflate în această bară tactilă se află și cele ale sistemului de climatizare, cu absolut toate funcțiile pe care le îndeplinește el: dezaburire, dejivrare, încălzire/ventilație în scaune, încălzire în volan și, bineînțeles, direcția fluxului de aer. Cum în Model 3 nu există guri de ventilație cu manete, rozete și alte butoane pentru direcționare, totul se întâmplă de pe ecran. Pui mâna pe “curentul de aer” (așa cum se vede în poza de mai jos) și îl rogi să bată unde vrei tu. Simplu.

Reglajele sistemului de climatizare.

Tot din această pagină poți activa diverse funcții care să mențină temperatura în mașină sau poți programa sistemul de climatizare să pornească cu câteva minute înainte ca tu să pleci spre birou sau spre casă. Preferatul meu e Dog mode (îl vezi mai jos). Poate și pentru că patrupedul din imagine seamănă mult cu cel realizat de Jeff Koons, artist despre ale cărui opere (inclusiv cele din domeniul auto) am scris aici.

Ca să închei cu subiectul: climatizarea poate fi controlată și de pe aplicația mobilă, iar funcțiile disponibile arată cam așa.

Apoi, tot în bara de jos (pe lângă controlul volumului amplasat pe partea pasagerului – șoferul se presupune că folosește butoanele de pe volan și nu se întinde până în cealaltă parte a cabinei) există și meniul principal al mașinii. Cel care deschide, așa cum vezi la multe alte modele de pe piață, setările principale. În cazul Tesla, meniul ăsta e ascuns în spatele pictogramei care ilustrează o mașină (imaginea din stânga jos).

Odată apăsată, sistemul afișează absolut toate funcțiile pe care mașina le oferă: de la reglajul oglinzilor și până la modul Car Wash, pe care să-l activezi atunci când speli mașina.

Meniul principal pentru setările mașinii.

La prima vedere te pierzi. Prima senzație ar fi una de frustrare. Parcă ți-ai dori să te dai jos din mașină și să-ți plângi puțin în palme că n-ai vrut să mergi pe ceva convențional. Doar că, Tesla a făcut un lucru pe care mi-ar plăcea să-l văd implementat pe absolut toate sistemele de infotainment: un buton Search. Prin urmare, orice vrei tu să cauți în momentul respectiv e la doar câteva litere distanță. Iar asta scutește timp și uneori nervi (ca să fiu sincer). Unde mai pui, că sistemul nu caută doar opțiunea respectivă, ci te trimite și la capitolul din cartea mașinii în care o explică. Repet, pentru funcția Search aș da o directivă europeană.

Sigur, funcția asta nu înlocuiește plăcerea de a descoperi, rând pe rând, ce oferă fiecare submeniu în parte. Nu, n-o să le iau pas cu pas și să spun ce opțiuni ascund – nu de alta, dar nu-mi doresc să transform acest material în manual de utilizare Tesla – dar o să las câte o imagine cu fiecare în parte. În caz că există curioși.

Actualizările over-the-air

Una dintre funcțiile din ce în ce mai des întâlnite în industrie are legătură cu actualizările de la distanță. Practic, producătorul îți oferă funcții, sisteme și/sau servicii noi fără ca tu să mai treci prin service sau, și mai rău, fără să-ți schimbi mașina cu una mai nou fabricată (de exemplu, de la Model Year 2023 la Model Year 2024 apar diferențe). Iar primul producător care a lansat în piață o actualizare de la distanță a fost Tesla. Se întâmpla în 2012, iar 100 de clienți Model S au primit o notificare cu privire la apariția unui software îmbunătățit. Totuși, trebuie menționat că și Mercedes-Benz avea baza tehnică pentru a trimite astfel de actualizări, însă Tesla a fost primul producător care le-a și pus în practică. În ultimii ani, din ce în ce mai mulți constructori folosesc acest serviciu.

De ce e bine să ai astfel de actualizări? Tehnologia (inclusiv cea din piața auto) evoluează într-un ritm alert, iar ce cumperi azi, mâine nu va mai fi de actualitate. Dacă partea hardware ar fi imposibil de înlocuit – în ecosistemul pe care îl știm noi azi – partea software poate fi schimbată ori de câte ori producătorul consideră că e necesar. Iar astfel de actualizări au loc din două motive mari: primul ține de rezolvarea erorilor și de îmbunătățirea siguranței, iar al doilea are legătură cu introducerea unor funcții noi cu care producătorul se poate lăuda.

Spre exemplu, cel mai recent update pe Model 3 – pe care l-am programat pentru instalare fix în ziua în care am realizat ședința foto – include, printre altele, următoarele: posibilitatea folosirii unui Apple Watch pe post de cheie (până acum o puteai face cu telefonul), introducerea sistemului de siguranță Rear Cross Traffic Alert, îmbunătățiri ale funcției Auto Shift – cea prin care mașina selectează singură direcția de mers în momentul în care vrei să ieși din parcare – posibilitatea mutării scaunului pasagerului din dreapta (funcția asta cred că e bună mai ales dacă faci ridesharing) și funcția numită Maintenance Summary – oferă acces pe toată durata de viață a mașinii, indiferent de proprietar și indiferent dacă mașina a trecut printr-un factory reset, la acțiunile din service (Tesla le numește acțiuni de întreținere) în care a fost implicată mașina. Practic, un istoric al intrărilor în service. Cool, nu?

În lunile precedente, de exemplu, Tesla a introdus pe Model 3 Highland farurile adaptive, un sistem de siguranță împotriva deschiderii portierei în momentul în care se apropie un alt participant la trafic (mașină, biciclist, motociclist) și funcția hands-free pentru deschiderea portbagajului. Bănuiesc că e evident că n-o să enumăr absolut toate modificările introduse de actualizările over-the-air. Iar toate aceste noutăți pot fi consultate înainte de instalare (vezi foto de mai sus), dar și după, fie din meniul mașinii, fie din aplicația mobilă.

Micile plăceri

Am scris la început că în 99% dintre cazuri, ecranul lui Model 3 e împărțit în două: treimea din stânga înlocuiește instrumentarul de bord, iar zona din dreapta rămâne activă pentru diverse funcții. Acum e timpul să menționez ce se întâmplă în acel 1%. Imaginile afișate devin full-screen în următoarele cazuri: doar ce te-ai urcat în mașină (sau ai oprit-o) și te întâmpină homescreen-ul, când accesezi browserul de internet, când te joci, când faci un Zoom cu colegii de la birou și când te uiți pe Netflix.

Homescreen-ul.

Acum, revin puțin la linia orizontală cu funcții din zona de jos a ecranului. Pentru că mi-a mai rămas o singură explicație de dat.

Prin apăsarea unei pictograme cu trei puncte de suspensie, pe ecran apare meniul multimedia. Există o mulțime de aplicații care să te ajute în diverse situații. Spre exemplu, în prezent, există 7 aplicații dedicate pentru streaming online de muzică sau podcasturi. Tot ce ai de făcut este să scanezi cu telefonul un cod QR, să te conectezi cu contul personal and that’s it. Sigur, un Apple CarPlay sau Android Auto ar fi rezolvat această situație, dar mă bucur că americanii au găsit o metodă simplă de conectare. Sunt convins că se putea și mai rău.

Tot în acest meniu apare și baza de date cu jocuri pe care să le joci. Recunosc, am încercat și eu unul în timp ce stăteam la încărcat. Not great, not terrible, dar trebuie să precizez că nu sunt un împătimit al acestei modalități de petrecere a timpului. Poate pentru alții chiar e o metodă bună de destindere.

Tot din meniul multimedia ai acces la calendar, la funcțiile care țin de telefonul mobil (inclusiv mesaje) la browserul web și la aplicațiile pentru streaming video. Și aici recunosc: au fost vreo câteva situații în care am avut de așteptat diverși amici, și în loc să pierd vremea pe aplicațiile de social media de pe telefon, am urmărit documentare pe Netflix. Nu spun că treaba asta e un selling point, dar te poate agăța.

Odată cu faceliftul pentru Model 3, Tesla a introdus un ecran de 8 inchi și pentru pasagerii din spate. Ce funcții oferă? Acces la sistemul de climatizare, sistemul multimedia, jocuri, o serie platforme de streaming video și posibilitatea controlării poziției scaunului pasagerului din dreapta. Iar dacă vrei să strici distracția pasagerilor din spate, poți oricând să preiei controlul asupra acelui ecran de pe locul șoferului. Treaba asta se întâmplă, bineînțeles, tot din meniul cu funcții multimedia.

Concluzie

La prima vedere, ecosistemul gândit de Tesla ar putea să sperie. Și recunosc că nu m-am simțit deloc confortabil în primele zile de utilizare. Nu pentru că nu mi-ar plăcea tehnologia (ba din contră), ci pentru faptul că totul era diferit față de lucrurile cu care eram obișnuit. Da, producătorii cu vechime încă merg pe niște sisteme și soluții care au prins la public și care s-au împământenit ca normă, dar rămâne de văzut care va fi calea. Spre exemplu, Volvo, cu EX30, a trecut la un layout similar cu cel Tesla, iar producătorii din China au prins ideea din mers și au adaptat-o.

Să revin la experiența personală. Pe parcursul utilizării mi-am dat seama de niște lucruri. Tot ce ține de reglaje (oglinzi, volan) le faci o singură dată, deci n-ai de ce să te plângi că Tesla folosește ecranul central pentru treaba asta. La fel și cu aplicațiile de steaming audio. Te conectezi o dată și, de principiu, cam aia e (deși, uneori, mai există rupturi în matrice și trebuie să te reconectezi).

Sistemul de navigație e simplu de utilizat și intuitiv, deci nici aici n-ar trebui să existe probleme. Sigur, dacă vrei Waze sau oricare alta aplicație pentru navigat, ține telefonul aproape. Cum spuneam și mai sus, n-ai Android Auto și nici Apple CarPlay. Aici aș vrea să fac niște mențiuni. De câțiva ani (nu foarte mulți), producătorii vechi au început să adopte sistemul numit Android Automotive. Și se întâmplă lucruri bune odată cu adoptarea lui. Volvo, Porsche, Polestar, Renault și chiar și Dacia au integrat acest sistem de operare. Sigur, pe unele modele rulează fără sincope și întârzieri și chiar se apropie sau egalează fluiditatea sistemului folosit de Tesla. Pe altele, încă mai e de lucru. Și mai punctez ceva aici: pentru ca sistemul să ruleze rapid și fără întreruperi e nevoie de hardware puternic, nu doar de un soft bine scris. Deci e clar că în cazul Dacia, indiferent de cât de bun ar fi software-ul, partea hardware va fi cea care trage în jos experiența.

O să mai adaug un lucru în cazul Tesla. Una dintre actualizările recente a adus și o micșorare a dimensiunii pictogramelor sistemului de climatizare. Și nu prea apreciez lucrul ăsta, mai ales că sistemul de climatizare e unul pe care îl “butonez” mai tot timpul.

Aplicația mobilă e cea care pune cireașa: de la banalele comenzi pentru încuiere/descuiere și până la funcția care deschide portiera șoferului (e foarte utilă iarna), de la posibilitatea accesării camerelor video și până la pornirea climatizării, toate lucrurile astea fac ca experiența generală să fie simplă, dar în același timp modernă.

Per total, sistemul de infotainment Tesla e unul dintre cele mai bune de pe piață și mi-aș dori ca mult mai mulți producători să meargă pe soluția asta. Cu două bife: să existe un instrumentar de bord (sau măcar un head-up display), iar o parte dintre comenzile climatizării să fie cu butoane fizice.



Mașina din acest test este contractată în regim de închiriere pe termen lung pe persoană juridică (Leasing Operațional) prin Autonom Business Green.

Costul lunar al închirierii este de 795 de euro plus TVA (fără avans) și include utilizarea mașinii (15.000 de kilometri pe an), RCA, CASCO, rovinietă, revizii, anvelope de vară și de iarnă, mașină la schimb 15 zile/an, asistență națională rutieră nelimitată.