Urăsc zgomotul de dragul zgomotului. 70 de mile pe oră în liniște sunt mult mai bune decât 80 de mile pe oră cufundate în zgomot.

Walter Owen Bentley, fondatorul Bentley Motors.

Din scrumieră, fumul trabucului învăluia încăperea. Biroul cochet al francezilor Doriot, Flandrin & Parant aștepta vizita unui anume Walter Owen Bentley, zis W.O., britanic get-beget, iubitor de curse. Ușa se deschide, vântul inundă încăperea, iar documentele aflate pe birou încep un dans coregrafiat de mișcarea imprecisă a aerului. Pe unul dintre colțuri, un presparier din aluminiu rămâne imobil la spectacolul oferit.

Atunci și-a pus întrebarea.

Ce s-ar întâmpla dacă aluminiul ar fi folosit pentru a îmbunătăți performanțele motoarelor?

Cu puțin cupru (12%), W.O. Bentley rezolvă problema durității și a punctului de topire. Noul aliaj este folosit la realizarea pistoanelor, iar motoarele folosite în cursele în care concura nu doar că erau mai performante, dar erau și mai fiabile. Cele mai importante rezultate? Victoria de la Brooklands și un nou record de viteză pe același circuit.

Sosirea primului Război Mondial schimbă radical situația în Europa, iar W.O. Bentley se înrolează în divizia aeriană a Marinei Regale. Pornind de la același concept folosit și pe motoarele mașinilor de curse, britanicul aduce modificări consistente aeronavelor. Rezultatele se numesc Bentley Rotary 1 și 2, motoarele fiind folosite în echiparea avionului Sopwith Camel, cea mai de succes aeronavă de vânătoare a Războiului.

1919

O să facem o mașină rapidă, o mașină bună, cea mai bună din segment.

politica inițiată de W.O. Bentley în momentul lansării Bentley Motors.

Întors din Război, W.O. Bentley nu doar că este decorat cu Ordinul Imperiului Britanic, ci primește și un cec cu 8.000 de bătrâne din partea Comisiei Inventatorilor. Banii vor fi folosiți pentru lansarea Bentley Motors.

La Olympia Motor Show din 1919, britanicul expune primul model experimental: Bentley 3-Litre. Doar l-a expus, întrucât o parte dintre componentele motorului au întârziat să apară, iar exemplarul nu era funcțional.

Pentru omul care își dorește cu adevărat o mașină sport ușoară pe care s-o folosească într-un tur continental – unde limitele de viteză pot fi trecute cu vederea – Bentley 3-Litre este, fără îndoială, acea mașină.

scria Sammy Davis, jurnalist Autocar, despre mașina experimentală a lui W.O. Bentley.

Păi era funcțional sau nu? În pregătirea debutului, britanicul a produs două vehicule experimentale: EXP 1, care a ajuns și pe mâinile jurnalistului Autocar, și EXP 2, model expus la evenimentul din Londra.

Lumea bună care concura la Brooklands vede în Bentley 3-Litre un model excepțional. Lansarea companiei este considerată un succes, însă debutul comercial întârzie.

Primul Bentley

Prima comandă pentru Bentley 3-Litre este semnată de Noel van Raalte, un londonez cu o stare financiară excelentă. Prețul plătit pentru modelul din 1921: 1.150 de lire.

Producția primului model de serie a avut loc la Cricklewood, în nordul Londrei, iar exemplarul comandat de van Raalte a fost echipat cu o caroserie cu elemente din aluminiu și cupru. În acea perioadă, constructorii livrau șasiul și motorul, iar pentru partea de exterior, clienții apelau la diverși carosieri cu ștaif.

Deși van Raalte a fost primul care semnat o comandă fermă, n-a fost și primul care și-a primit mașina. Cum s-a întâmplat asta? Nimeni nu știe nici până astăzi, mai ales că listele de comenzi nu erau atât de mari încât să poți încurca livrarea.

Ivor Llewellyn a fost cel care s-a bucurat de performanțele unui Bentley 3-Litre înaintea lui van Raalte. Mai mult decât atât, mașina acestuia – cu numărul 3 de șasiu – există și astăzi și este cel mai vechi Bentley de producție din lume. Motorul aflat pe mașină are numărul 4 de producție, iar caroseria a fost realizată de R. Harrison & Son. Ultima apariție a acestui model la o licitație a avut loc în 2011, atunci când s-a vândut cu aproape un milion de dolari.

Producția nu era punctul forte al Bentley Motors – asta în condițiile în care listele de comenzi se umpleau rapid. Aristocrații și familiile regale erau atrase de munca lui W.O. Bentley, iar în scurt timp, pe facturile britanicului au apărut nume importante: prințul George (mai târziu duce de Kent), Edward al VIII-lea (prințul de Wales), și Ducele de York (mai târziu, regele George VI-lea) au fost câteva dintre personalitățile importante care au cumpărat un Bentley la începuturile mărcii.

Pentru acea perioadă, Bentley 3-Litre este considerat un model longeviv. A stat în producție până în 1929 și a fost produs în trei variante de ampatament: Blue Label, Red Label și Green Label (culorile folosite pentru sigla frontală).

Cu 4 pasageri, garantăm că mașina va parcurge circuitul de la Brooklands cu 75 de mile pe oră.

Bentley Motors, despre varianta de bază Blue Label.

Prima victorie la Le Mans

Performanțele, dar și modul în care Bentley își vindea produsele au dus rapid la apariția unui fel de fan club – altă paralelă n-am găsit. Vorbesc despre Bentley Boys and Girls, adică cei care iubeau să concureze cu modelele semnate de W.O. Bentley.

Printre aceștia se afla și John Duff, proprietar de Bentley și aventurier – așa cum probabil prefera acesta să fie numit – care a văzut în 3-Litre o mașină cu potențial pentru cursele de anduranță. A mers să discute cu W.O. Bentley, însă britanicul nici n-a vrut să audă.

Cred că treaba asta e o nebunie. Mașinile nu sunt făcute să suporte acest tip de efort timp de 24 de ore.

W.O. Bentley despre anduranța de la Le Mans.

Și totuși, în 1923, John Duff reușește să-l convingă pe britanic să meargă la Le Mans, pe Circuit de la Sarthe. Împreună cu Frank Clement, pilot de uzină Bentley, Duff încheie cursa de 24 de ore de la Le Mans pe locul al patrulea. Și asta deși avea o gaură în rezervor. În plus, Bentley 3-Litre stabilește cel mai rapid tur de circuit, moment în care toate argumentele sunt în favoarea unei viitoare participări susținute de Bentley.

Ce crezi că s-a întâmplat în 1924? Veni, vidi, vici. În același format Duff-Clement și tot cu un Bentley 3-Litre. Ca pachetul să fie complet, un an mai târziu, Duff a stabilit 21 de recorduri mondiale la volanul aceluiași model britanic.

Cu timpul, gama Bentley s-a extins, iar la ediția din 1927 a cursei de la Le Mans, britanicii au mizat atât pe modelele noi, cât și pe serviciile unui “bătrân” 3-Litre.

Seara, la ora 9 și jumătate, ambele exemplare Bentley 4 ½ Litre ies din competiție după un accident, iar singurul reprezentant al britanicilor rămâne Bentley 3-Litre. “Old Number 7” – care acum purta numărul de concurs 3 – fusese și el implicat într-un accident, dar cu șasiul și coloana de direcție deformate, Sammy Davis și Dudley Benjafield reușesc să încheie cursa. Cu victorie. Cea mai impresionantă de până atunci.

Trenul albastru

În ciuda victoriilor din anduranță, Bentley Motors nu era într-o situație financiară excepțională. Din acest motiv, W.O. Bentley apelează la capital din surse externe. Și cum fan clubul Bentley Boys and Girls crescuse binișor, britanicul se îndreaptă către unul dintre cei mai importanți susținători: Woolf Barnato.

Averea lui Barnato provenea din minele de diamante din Africa de Sud, iar în cercul lui de prieteni era considerat “the ultimate Bentley Boy”. Dacă mă uit peste rezultatele obținute în curse, titulatura i se potrivea: 3 victorii la Le Mans din tot atâtea participări.

În 1926, Barnato este numit președinte al Bentley Motors, iar unul dintre evenimentele importante care îl au în prim-plan – cu excepția victoriilor de la Le Mans – s-a petrecut în 1930.

La bordul unui iaht ancorat în Cannes, Barnato și câțiva amici sunt în toiul unei petreceri. Unul dintre ei deschide subiectul Trenului Albastru, o idee similară cu cea a celebrului Orient Express, dar care de această dată unea Coasta de Azur cu orașul Calais.

La acea vreme, orgoliul multor piloți a fost alimentat de o posibilă întrecere cu garnitura de tren cu vagoane vopsite în albastru. Câțiva reușiseră, însă pe traseul mai scurt St. Raphael – Calais. Barnato voia să demonstreze că este mai bun și pariază 200 de lire că la volanul unui Bentley Speed Six poate să bată trenul pe traseul Cannes – Calais. Nimeni n-a vrut să pună la îndoială cele spuse de Barnato, însă milionarul e gata să demonstreze că poate. A doua zi, la ora 17:45, Barnato și prietenul său, Dale Bourne, părăsesc Carlton Bar din Cannes la volanul lui Speed Six.

Cursa până la Calais n-a fost lipsită de evenimente: ploaie deasă până la Lyon, o realimentare cu peripeții în Auxerre, ceață densă în apropiere de Paris și o pană. Totuși, Barnato și Bourne ajung la Calais a doua zi la 10 și jumătate, cu mult înaintea trenului. Au parcurs peste 900 de kilometri cu o viteză medie de aproape 70 km/h, o adevărată performanță pentru calitatea drumurilor din acei ani.

Dar Barnato nu se oprește aici. Pornește către Londra, iar la 15:20 parchează în fața Conservative Club de pe St. James’ Street. Patru minute mai târziu, Trenul Albastru ajungea în stația din Calais.

Consecințele acestei întreceri? Barnato primește o amendă de 160 de lire din partea autorităților franceze, iar Bentley nu are voie să participe la Salonul Auto de la Paris din 1930.

***

În 2019, Bentley a aniversat centenarul, iar anul trecut marca britanică a celebrat 100 de ani de la livrarea primei mașini. Ce urmează? Planul Five-in-Five care presupune lansarea a 5 modele electrice în 5 ani.

Primul model cu baterii al constructorului britanic e programat să debuteze în 2025, iar planurile cu privire la transformarea completă a mărcii sunt gata să intre în vigoare în 2030, anul în care constructorul din Crewe vrea să renunțe la motoarele termice.